Tratamentul naturist al infecţiilor urinare

- În România zilelor noastre, unul din zece adulţi suferă de o boală cronică a rinichilor sau a căilor urinare. Numai în ultimul deceniu, rata infecţiilor urinare recidivante s-a dublat, iar rezistenţa la medicamente tinde să se generalizeze. În plus, pastilele chimice folosite în bolile renale au şi efecte secundare pe măsură, toxicitatea egalând pe termen lung efectul terapeutic. Ce e de făcut? Tratamentele naturiste sunt o soluţie cu adevărat eficientă, cu condiţia să fie folosite cu discernământ -

Tot mai des suntem asaltaţi de solicitări pentru un tratament-minune contra cistitelor sau a nefritelor, care nu mai pot fi vindecate de niciun medicament. Vestea neplăcută este că pilula naturistă care să vindece infecţiile reno-urinare peste noapte nu a fost descoperită, cel puţin deocamdată. În schimb, un tratament naturist complex, menit nu doar să distrugă microbii, ci şi să întărească sistemul imu­nitar, să echilibreze sistemul endocrin, este cu ade­vă­rat eficient. Iată, în continuare, şapte dintre cele mai puternice remedii şi terapii naturale contra acestei categorii de afecţiuni:

1. Ciuperca tibetană

Am pus-o prima pe listă din două mo­tive: 1. Este unul din cele mai puternice imunostimulente din lume; şi 2. Este consi­derată, în medicina tradiţională asiatică, drept cel mai bun tonic al meridianului rinichiului. În practică, s-a observat că şansele de reuşită a tratamentelor cu antibiotice, antifungice sau anti­virale cresc exponenţial atunci când se face simultan un tratament cu ciupercă tibetană (Cor­dyceps sinensis). Mai mult, funcţia de filtrare a rinichiului este mult stimulată de extractul din această ciupercă, care dă rezultate foarte bune şi în bolile autoimune sau infecţioase cronice, însoţite de insuficienţă renală. Cea mai eficientă este com­binaţia dintre această ciupercă şi şofranul de India, capsulele cu aceste două plante administrân­du-se (câte 6 pe zi), în cure de patru săptămâni. Este important însă de reţinut că pastilele cu ciu­percă tibetană nu suplinesc anti­bio­ticele sau alte medicamente anti­infecţioase, însă cresc extra­or­dinar de mult eficienţa acestora. Aşadar, folosiţi cu încredere com­binaţia dintre acest remediu naturist şi medicamentele de sin­teză sau naturale, iar rezultatele vor fi pe mă­sură.

2. Uleiul de oregano

Dacă ciuperca tibetană anterior menţionată este cel mai bun stimulent al imunităţii reno-urinare din lume, atunci, fără îndoială, uleiul volatil de oregano este cel mai puternic antiinfecţios. L-am numit oregano pentru ca dvs. să-l puteţi găsi mai uşor în magazinele naturis­te, dar în realitate este vorba de o plantă medicinală care se găseşte şi în România: sovârful (Origanum vul­gare). Conform studiilor făcute în laboratoare şi spitale, uleiul volatil (esenţial) extras prin distilare din această plantă este un fenomenal ucigaş de bacterii, viruşi şi ciuperci parazite care proliferează în zona rinichilor şi a căilor urinare. Se iau câte 3 picături (în ulei alimentar sau miere) din acest ulei, de 3-5 ori pe zi, în cure de minimum două săptămâni. Este eficient contra E. coli (bacterie "vinovată" de peste 90% dintre cistite), contra stafilococului auriu, a infrabacteriilor, candidei, virusurilor etc.

3. Albastrul de metil

Albastrul de metil este o substanţă organică desco­perită de medicul Paul Ehrilch în urmă cu... 125 de ani şi care, la fel ca şi aspirina cu care este contem­poran, e cât se poate de eficient şi în zilele noastre. De regulă, este folosit extern, dar dă rezultate fenomenale atunci când este administrat pe cale orală, contra cis­titelor sau nefritelor produse de bacterii. Albastrul de metil se găseşte în unele farmacii tradiţionale (cum ar fi Farmacia Faltis, a domnului Bobaru, prezent ade­sea în paginile noastre) sub formă de capsule, care se administrează conform prospectului. Produsul are o toxicitate redusă, este tolerat în tratamente de lungă durată şi ajută la ţinerea sub control a infecţiilor uri­nare produse de bacteriile cele mai rebele. În urma ad­ministrării interne a albastrului de metil, urina va căpăta o coloraţie albastră sau chiar verde, care nu trebuie să vă sperie - e semnul că substanţa este elimi­na­tă pe căile urinare, exercitându-şi astfel efec­tele antiseptice. Deşi foarte eficientă, este nerealist să vă aşteptaţi ca o cură cu albastru de metil să rezolve într-o săptămână o in­fec­ţie cu care vă confruntaţi de câteva luni sau ani. Pentru a fi eficiente, curele se ţin vreme de 10-21 de zile şi se repetă, cu o pau­ză de 3-7 zile, până când analizele mi­crobiologice arată vindecarea.

4. Somnul

Poate părea un remediu fără legătură cu su­biectul acestui articol, dar în realitate, odihna este esenţială pentru sănătatea aparatului reno-urinar. În medicina tradiţională chineză, de exemplu, se spune că oboseala şi stresul se reper­cu­tează prima oară asupra meridia­nului rinichiu­lui, aducând după sine o creştere a susceptibilităţii la bolile rinichilor şi ale căilor uri­nare. Medicina con­temporană a des­coperit că un somn insuficient, agitat ori cu treziri frec­­vente pro­duce scăderi drama­tice ale imuni­tăţii, predispune la infec­ţii recidi­vante şi perturbă acti­vita­tea unor glande, cum ar fi su­pra-renalele şi gonadele. Dacă vrem să ne vinde­căm de infecţiile urinare cronice, este aşadar absolut nece­sar să ne reglăm somnul. Cel mai bun este somnul de la ora 23, cu o durată de minimum 7 ore la adulţi, şi de 8 ore la adolescenţi şi tineri. Pentru a avea un somn bun, sunt recomandate exer­ciţiile fizice, expunerea la soare şi oxigenarea în tim­pul zilei. Dintre remediile pentru somn, cele mai efi­ciente sunt: passiflora, talpa-gâştei, valeriana, mag­neziul marin japonez şi melatonina.

5. Alcalinizarea urinei

În timpul tratamentelor antiinfecţioase, este esen­ţial ca urina să fie alcalină, deoarece doar la un pH peste valoarea 7, antibioticele de sinteză au eficienţă ma­ximă, la fel ca şi multe dintre plantele medicinale antiinfecţioase. Pentru alcalinizare, se recomandă în mod special consumul zarzavaturilor proaspete (ţeli­nă, pătrunjel, leuştean etc.), al lămâilor, cruciferelor (varză, broccoli), al salatei verzi, şi alimentelor bo­ga­te în clorofilă, în general. Sunt, în schimb, strict con­tra­indicate zahărul şi făina albă, produsele rafinate în ge­neral, brânzeturile şi carnea roşie. Pentru o alcali­ni­zare mai rapidă, se recomandă consumul apelor mi­ne­rale alcaline, neapărat necarbogazoase, cum ar fi: Herculane, Dorna, Poiana Negri, Hera, Stânceni etc. De asemenea, pot fi administrate şi suplimente cu efect puternic alcalinizant, cum ar fi alga calcaroasă, magneziul marin, extractul de orz verde.

6. Băile hipertermice

În puseurile acute ale cistitelor şi nefritelor, pre­cum şi atunci când există dificultăţi în eliminarea uri­nei, acest remediu bătrânesc este cel mai eficient: se fac băi de şezut cu o durată de 15-20 de minute şi cu o temperatură a apei ceva mai ridicată, adică de 39-40 de grade. Aceste băi fierbinţi sunt un calmant rapid al durerii din zona rinichilor şi a vezicii, al spasmelor ori al senzaţiei continue de nevoie imperioasă de a urina. Şi mai au un efect foarte important: stimulează imu­nitatea locală. Cercetările au evidenţiat faptul că la o tem­peratură de peste 38°C, siste­mul imunitar este mult mai eficient în lupta sa împo­triva bacteriilor.
Se recomandă ca, vreme de măcar 7-10 zile, să se facă în fiecare seară câte o baie fierbinte, generală sau de şezut. Baia este mai eficientă dacă se face cu infu­zie de coada-calului (Equisetum arvense), frunze de mes­teacăn (Betula alba) sau ace de pin (Pinus syl­ves­tris). Imediat după baie, vom rămâne vreme de mi­ni­mum patru ore la căldură, eventual cu zona bazinu­lui şi cu picioarele bine învelite într-o pătură căldu­roasă.

7. Cura cu usturoi

Următorul tratament l-am auzit de la un medic care lucrează într-un spital universitar şi care l-a testat, în disperare de cauză, pe propria persoană. Medicul în cauză "reuşise" să contracteze o aşa-numită bacterie in­tra-spitalicească, o tulpină Escherichia coli localiza­tă în vezica urinară. Pentru cine nu ştie, infecţiile intra-spitaliceşti sunt făcute - în cele mai multe cazuri - cu varietăţi ale unor bacterii banale, dar care au do­bândit o agresivitate şi o rezistenţă fenomenale la anti­biotice. Ca atare, omul nostru încercase 12 (două­spre­zece) antibiotice diferite şi nu reuşise să scape de cis­tita care îl chinuia. În ultimă instanţă, a apelat, după doi ani de suferinţă, la un tratament inedit cu usturoi. El a consumat căţeii de usturoi decojiţi, dar fără a-i zdrobi, ci întregi, înghiţindu-i cu apă, ca pe pastile. A început cu un căţel de usturoi pe zi, iar în două săptă­mâni a ajuns să consume câte 16 pe zi, administraţi în aceeaşi manieră. A menţinut această doză timp de3 săptă­mâni, până când controlul microbiologic al uri­nei a arătat că aceasta era sterilă. Medicul a imaginat acest tratament pornind de la o premisă simplă: căţeii de usturoi întregi nu pot fi decât parţial digeraţi, ajun­gând aproape întregi în colon. Acolo, principiile active ale usturoiului sunt rapid preluate de circulaţia san­gui­nă, ajungând direct în zona aparatului urinar. O idee simplă şi care s-a dovedit, în practică, salva­toare.