Mircea Jurcă - "Dintre toţi cei cărora le-am dat tratamentul cu venin de albine, 70% s-au făcut bine"

VINDECĂTORI POPULARI

Mircea Jurcă este apicultor şi locuieşte în Sebeş, judeţul Alba. N-are pretenţii de te­rapeut, dar experienţa lui, dobândită de-a lungul celor 40 de ani de stupărit, l-a ajutat să vin­dece scleroza multiplă. Mulţi dintre cei care i-au cerut ajutorul şi-au uşurat simţitor suferinţele. Povestea lui nea Mircea s-a născut din hazard. Niciodată n-ar fi crezut că albinele pe care le îngrijeşte sus, pe plaiurile Şureanului, pot deveni "doctori înaripaţi" pentru bol­navii fără speranţe, atacaţi de "boala cu 1000 de feţe", cum numeşte el scleroza în plăci.

Lecţia televizată

"Într-o zi, am coborât mai devreme de pe munte. Veneau nori negri dinspre miazăzi şi ştiam că mă ajun­ge din urmă furtuna. Acasă, am mâncat ceva şi m-am aşezat pe canapea, la televizor, să-mi ostoiesc puţin oasele, că toată ziua stătusem în picioare. Cum nu-mi place politica şi alte prostii de la posturile noas­tre, am dat pe Discovery, că de-acolo ai mereu câte ceva de învăţat! Şi nimeresc eu o emisiune despre vin­decarea cu insecte şi alte vieţuitoare: albine, viermi, lipitori - toate folosite de medici, în spitale cu renume, cu rezul­tate excepţionale! Au dat şi poveştile unor bol­navi vin­decaţi cu tratamentele astea, din care una anu­me mi-a atras atenţia: cea a unei jucătoare de tenis din California, căzută la pat din cauza sclerozei în plăci. Niciun tratament n-o ajutase; încercase totul, dar si­tua­ţia ei era din ce în ce mai rea. Un medic tânăr i-a propus să facă un tratament cu venin de albine. Şi ce credeţi? În numai două luni, tânăra s-a pus pe picioa­re! Mai întâi şi-a mişcat o mână, apoi alta, după aceea picioarele... A făcut recuperare, că avea muşchii atro­fiaţi de atâta amar de stat în pat, dar şi-a revenit! Când dădea interviul, trecuseră şapte ani de la coşmar! Era fericită, se căsătorise şi locuia într-o fermă unde avea... vreo 20 de stupi cu albine! Zilnic s-a înţepat cu câte 10 albine, încă de la începutul tratamentului. Nu încetase o zi să facă acest lucru, nici după ce s-a înzdrăvenit! Aşa mi-a venit şi mie ideea să-ncerc să fac un bine oamenilor aflaţi în suferinţă, că tare mi-e sufletul greu când aud că cineva-i grav bolnav..."

Primul caz vindecat

Între idee şi prima reuşită, nea Mircea n-a fost despărţit decât de câteva garduri. "Aveam un vecin bolnav - locuia în capătul străzii, lângă biserică. Un băiat cuminte şi silitor, care ajun­sese student la teolo­gie în Franţa. S-a îmbolnăvit acolo, printre străini, a stat internat vreo trei luni şi l-au trimis medicii acasă... Boală incurabilă! Băiat bun, singur la părinţi şi să păţească aşa o neno­rocire! A fost internat şi la Cluj, a stat şi acolo vreo două luni, apoi l-au adus acasă. Nu mai putea mişca nici din mâini, nici din picioare! Vorbea, dar în rest era prizonier în trupul înţepenit. Când l-am văzut în căruciorul cu rotile, parcă a căzut cerul pe mine. Că doar îl ştiam de când era mic! Îl scotea mumă-sa la plimbare, să mai vadă şi el lumea. Mi-era şi ruşine să-ntreb ce are - doar ştiţi că oamenii nu prea povestesc de necazuri... Am aflat însă de la fiică-mea că suferă de scleroză în plăci. M-am dus la el şi i-am spus: «Măi, băiete, tu ai o boală grea, dar eu ştiu că poate fi uşu­rată cu venin de albine. Îţi aduc eu albine. Vrei să-ncer­căm?». Mi-a zis plin de spe­ran­ţă: «Aş face orice!». A doua zi am luat vreo 15 albine, am luat un medicament antihis­ta­minic de la farmacie (să nu facă reacţie alergică, Doamne fereşte!) şi m-am dus la el. I-am pus o albină pe tibie (pe fluierul piciorului, cum îi zice-n popor, că acolo nu se simte durerea) şi am aşteptat să văd reacţia. Să ştiţi că nu-i de joacă cu aler­gia la venin! Unii oameni pot să facă şoc anafi­lactic, care e mortal, dacă nu-i duci urgent la spital! (Vă dau şi un sfat bun, că doar ştiu că aveţi sute de mii de cititori: dacă cineva este înţepat de albine în natură şi nu are antihista­mi­nice la îndemână, să bea un păhărel cu ţuică - aşa, vreo 40 ml - imediat! Are efect salvator!) Am văzut eu că băiatul nu pă­ţeşte nimic, şi i-am pus încă 9 albine. În fiecare zi mă du­ceam la el să-l înţep. După 6-7 zile, a început să-şi mişte mâi­nile şi chiar a putut să mănânce sin­gur. Într-o lună şi jumătate, mergea ca o căta­nă; s-a ridicat din căru­cior! Nu mi-a venit să cred! Tare m-am mai bucurat!"

"Binele făcut fără interes ţi se-ntoarce într-o zi"

Încet, încet, s-a dus vorba despre minunile lui Mircea Jurcă... "Am dat un anunţ la ziar că pot să-i ajut pe cei care doresc şi a început să sune lu­mea. Dacă erau din zonă, le du­ceam eu albine şi îi înţepam. Dacă erau de departe, de prin ţară, îi învăţam cum să-şi pună singuri albinele şi cum să se protejeze de alergie. Le spuneam la ce simptome să se aştepte, ca să nu se sperie şi să oprească tratamentul. De exem­plu, la 3-4 zile, bol­navii fac febră de 38°C, dar nu-i de rău; înseamnă că veninul îşi face efectul! După 24 de ore, trece de la sine, nu trebuie antitermice! Alţii se umflă rău pe locul înţepăturii, dar nu-i bai! E tot reacţia organismului! Tratamentul se face atâta vreme cât zboară albinele: de primăvara, din aprilie, până când dă gerul, în octom­brie. Este bine să se repete anual, chiar dacă bol­navii se simt foarte bine şi nu mai au simptomele bolii, măcar câte o lună pe an. Mulţi au avut rezultate foarte bune, chiar dacă nu s-au vinde­cat de tot - că doar boala asta e parşivă, nu te lasă, dar bine e s-o îmblânzeşti, să te împrieteneşti cu ea! Iar când auzi că omul care stătea la pat umblă, când vezi că-ţi vine cineva tocmai din capătul ţării la poartă, ca să te cunoască şi să-ţi mulţumească personal, ţi se revarsă bucuria din inimă, pe cuvânt! Că doar oameni suntem şi trebuie să ne ajutăm între noi! Domnule, eu nu le iau oamenilor nici un ban pentru albine sau pentru ce-i învăţ. Sunt ei destul de loviţi de soartă, cum să nu te gândeşti la suferinţa lor? Plus că nu mai pot să muncească şi n-au bani, săracii, nici să-şi cumpere tratamentul! La asta nici măcar doc­torii nu se gândesc! De aceea, zic eu, binele făcut fără interes ţi se-ntoarce într-o zi, când ai şi tu mai mare ne­voie de-o minune!"

Despre mulţumiri sincere

"O mămică din Galaţi m-a sunat să-mi ceară sfatul. Avea fetiţa bolnavă de scleroză în plăci, la numai 12 ani! I-am spus cum se face tratamentul, dar când am auzit vârsta fetei, i-am atras atenţia să-i facă mai întâi teste alergice şi să nu-i pună 10 albi­ne, ci doar 3-4. «Lasă, dom­nu­le, că are 58 de kile! 10 îi fac, numai să văd vreun rezultat, cât de mic!» Peste câteva luni, m-a sunat fericită, să-mi spună că fetiţa merge din nou la şcoală, că nu mai are niciun semn de scleroză şi că zburdă alături de ceilalţi copii. De-atunci au trecut mulţi ani... Dar la fiecare sărbă­toa­re de Paşti, de Cră­ciun sau de Anul Nou, primesc un telefon sau o feli­citare de la mama fetiţei. Pentru mine, nicio răs­plată nu-i mai mare decât gestul sincer al acestei femei pe care, culmea, n-am văzut-o ni­ciodată! Fetiţa a ter­­mi­nat facultatea între timp, este medic rezident acum. Un om sal­vat, care va salva alte vieţi!"
14 zile de speranţă
O durere a lui nea' Mircea este faptul că tratamentul cu venin nu merge chiar la toată lumea. "Con­tea­ză mult reac­ţia organismului, nu vechimea bolii! Unii se miră ce ra­pid apar rezultatele, dar alţii se căz­nesc luni în şir degeaba! Au fost şi oameni dezamăgiţi, pe care veni­nul nu i-a ajutat deloc, de ce să mint? Mi-am dat sea­ma că este o probă a timpului: dacă în 14 zile nu apare nicio ameliorare, e bine să se oprească. Înseam­nă că n-are efect! Din toţi cei cărora le-am dat trata­mentul, 70% s-au făcut bine - ceea ce zic eu că-i un lucru ex­tra­or­dinar! Ce medic îi spune unui bolnav de scleroză mul­ti­plă că are 70% şanse de reuşită? Zac săracii prin spi­tale, apoi sunt trimişi acasă, să se to­pească pe picioare. Şi-i mare păcat, că tare-i preţioasă viaţa!"

"Dar din dar se face rai!"

Cu toate că în viaţa de zi cu zi este ocupat cu tre­burile din gospodărie şi cu stupina de pe munte, aflată la 70 de kilometri depărtare, nea' Mircea se oferă să-i ajute pe oamenii bolnavi. "V-am scris dvs., la ziar, pentru că văd cât de mulţi oameni suferă de această boală şi-i păcat să nu încerce cura cu venin de albine. Publicaţi numărul meu de telefon, să-i învăţ pe bol­navi ce să facă. E păcat să nu încerce! Poate că pentru unii este şansa la o viaţă normală. Nu vreau nicio răs­plată! Dacă-i aproape de Sebeş (la maximum 80 de ki­lometri!), mă duc eu la bolnav să-i fac tratamentul, dar am pretenţia să mi se plătească motorina pentru drum, nimic mai mult! Eu trăiesc binişor din produ­sele stupilor, nu din tratamente. Nici pentru albine nu le iau bani oamenilor! Mulţi apicultori mi-au spus că-mi distrug familiile de albine, dar cum albinele lu­crătoare trăiesc doar 35 zile şi efectivul se reface con­tinuu (matca depune 3000 de ouă şi mor circa 1500 de albine adulte zilnic), nu-i mare pierdere! Le înmul­ţeşte Dumnezeu! Oricum, anul ăsta-i dezastru pentru apicultori! Nu s-a făcut miere, din cauza iernii lungi şi capricioase. De trei ori au înmugurit copacii şi tot de atâtea ori şi-au lepădat mugurii. Şi dacă nu sunt flori, de unde polen, de unde miere? Dar mi-o da şi mie Dumnezeu, după sufletul meu! Eu fac asta ca să ajut oamenii, nu să mă-mbogăţesc! Nu-mi trebuie niciun leu de la nimeni! Că doar ştiu de copil, de la părinţi, că dar din dar se face rai!"

***

Nea Mircea Jurcă poate fi contactat la tel. 0258/73.36.06, 0761/28.99.77 sau 0722/74.53.34. Dacă nu-i acasă, încercaţi pe mobil - are două tele­foane, pentru că prin munţi nu-i semnal bun chiar pes­te tot. Sau puteţi merge direct la el. Îl găsiţi în Sebeş, jud. Alba, pe str. Crişan nr. 24. Veţi cunoaşte un român bun şi darnic, care face bine fără s-aştepte re­com­pense!