Mircea Jurcă - "Dintre toți cei cărora le-am dat tratamentul cu venin de albine, 70% s-au făcut bine"

Florentin Popa
VINDECĂTORI POPULARI

Mircea Jurcă este apicultor și locuiește în Sebeș, județul Alba. N-are pretenții de te­rapeut, dar experiența lui, dobândită de-a lungul celor 40 de ani de stupărit, l-a ajutat să vin­dece scleroza multiplă. Mulți dintre cei care i-au cerut ajutorul și-au ușurat simțitor suferințele. Povestea lui nea Mircea s-a născut din hazard. Niciodată n-ar fi crezut că albinele pe care le îngrijește sus, pe plaiurile Șureanului, pot deveni "doctori înaripați" pentru bol­navii fără speranțe, atacați de "boala cu 1000 de fețe", cum numește el scleroza în plăci.

Lecția televizată


"Într-o zi, am coborât mai devreme de pe munte. Veneau nori negri dinspre miazăzi și știam că mă ajun­ge din urmă furtuna. Acasă, am mâncat ceva și m-am așezat pe canapea, la televizor, să-mi ostoiesc puțin oasele, că toată ziua stătusem în picioare. Cum nu-mi place politica și alte prostii de la posturile noas­tre, am dat pe Discovery, că de-acolo ai mereu câte ceva de învățat! Și nimeresc eu o emisiune despre vin­decarea cu insecte și alte viețuitoare: albine, viermi, lipitori - toate folosite de medici, în spitale cu renume, cu rezul­tate excepționale! Au dat și poveștile unor bol­navi vin­decați cu tratamentele astea, din care una anu­me mi-a atras atenția: cea a unei jucătoare de tenis din California, căzută la pat din cauza sclerozei în plăci. Niciun tratament n-o ajutase; încercase totul, dar si­tua­ția ei era din ce în ce mai rea. Un medic tânăr i-a propus să facă un tratament cu venin de albine. Și ce credeți? În numai două luni, tânăra s-a pus pe picioa­re! Mai întâi și-a mișcat o mână, apoi alta, după aceea picioarele... A făcut recuperare, că avea mușchii atro­fiați de atâta amar de stat în pat, dar și-a revenit! Când dădea interviul, trecuseră șapte ani de la coșmar! Era fericită, se căsătorise și locuia într-o fermă unde avea... vreo 20 de stupi cu albine! Zilnic s-a înțepat cu câte 10 albine, încă de la începutul tratamentului. Nu încetase o zi să facă acest lucru, nici după ce s-a înzdrăvenit! Așa mi-a venit și mie ideea să-ncerc să fac un bine oamenilor aflați în suferință, că tare mi-e sufletul greu când aud că cineva-i grav bolnav..."

Primul caz vindecat


Între idee și prima reușită, nea Mircea n-a fost despărțit decât de câteva garduri. "Aveam un vecin bolnav - locuia în capătul străzii, lângă biserică. Un băiat cuminte și silitor, care ajun­sese student la teolo­gie în Franța. S-a îmbolnăvit acolo, printre străini, a stat internat vreo trei luni și l-au trimis medicii acasă... Boală incurabilă! Băiat bun, singur la părinți și să pățească așa o neno­rocire! A fost internat și la Cluj, a stat și acolo vreo două luni, apoi l-au adus acasă. Nu mai putea mișca nici din mâini, nici din picioare! Vorbea, dar în rest era prizonier în trupul înțepenit. Când l-am văzut în căruciorul cu rotile, parcă a căzut cerul pe mine. Că doar îl știam de când era mic! Îl scotea mumă-sa la plimbare, să mai vadă și el lumea. Mi-era și rușine să-ntreb ce are - doar știți că oamenii nu prea povestesc de necazuri... Am aflat însă de la fiică-mea că suferă de scleroză în plăci. M-am dus la el și i-am spus: «Măi, băiete, tu ai o boală grea, dar eu știu că poate fi ușu­rată cu venin de albine. Îți aduc eu albine. Vrei să-ncer­căm?». Mi-a zis plin de spe­ran­ță: «Aș face orice!». A doua zi am luat vreo 15 albine, am luat un medicament antihis­ta­minic de la farmacie (să nu facă reacție alergică, Doamne ferește!) și m-am dus la el. I-am pus o albină pe tibie (pe fluierul piciorului, cum îi zice-n popor, că acolo nu se simte durerea) și am așteptat să văd reacția. Să știți că nu-i de joacă cu aler­gia la venin! Unii oameni pot să facă șoc anafi­lactic, care e mortal, dacă nu-i duci urgent la spital! (Vă dau și un sfat bun, că doar știu că aveți sute de mii de cititori: dacă cineva este înțepat de albine în natură și nu are antihista­mi­nice la îndemână, să bea un păhărel cu țuică - așa, vreo 40 ml - imediat! Are efect salvator!) Am văzut eu că băiatul nu pă­țește nimic, și i-am pus încă 9 albine. În fiecare zi mă du­ceam la el să-l înțep. După 6-7 zile, a început să-și miște mâi­nile și chiar a putut să mănânce sin­gur. Într-o lună și jumătate, mergea ca o căta­nă; s-a ridicat din căru­cior! Nu mi-a venit să cred! Tare m-am mai bucurat!"

"Binele făcut fără interes ți se-ntoarce într-o zi"

Încet, încet, s-a dus vorba despre minunile lui Mircea Jurcă... "Am dat un anunț la ziar că pot să-i ajut pe cei care doresc și a început să sune lu­mea. Dacă erau din zonă, le du­ceam eu albine și îi înțepam. Dacă erau de departe, de prin țară, îi învățam cum să-și pună singuri albinele și cum să se protejeze de alergie. Le spuneam la ce simptome să se aștepte, ca să nu se sperie și să oprească tratamentul. De exem­plu, la 3-4 zile, bol­navii fac febră de 38°C, dar nu-i de rău; înseamnă că veninul își face efectul! După 24 de ore, trece de la sine, nu trebuie antitermice! Alții se umflă rău pe locul înțepăturii, dar nu-i bai! E tot reacția organismului! Tratamentul se face atâta vreme cât zboară albinele: de primăvara, din aprilie, până când dă gerul, în octom­brie. Este bine să se repete anual, chiar dacă bol­navii se simt foarte bine și nu mai au simptomele bolii, măcar câte o lună pe an. Mulți au avut rezultate foarte bune, chiar dacă nu s-au vinde­cat de tot - că doar boala asta e parșivă, nu te lasă, dar bine e s-o îmblânzești, să te împrietenești cu ea! Iar când auzi că omul care stătea la pat umblă, când vezi că-ți vine cineva tocmai din capătul țării la poartă, ca să te cunoască și să-ți mulțumească personal, ți se revarsă bucuria din inimă, pe cuvânt! Că doar oameni suntem și trebuie să ne ajutăm între noi! Domnule, eu nu le iau oamenilor nici un ban pentru albine sau pentru ce-i învăț. Sunt ei destul de loviți de soartă, cum să nu te gândești la suferința lor? Plus că nu mai pot să muncească și n-au bani, săracii, nici să-și cumpere tratamentul! La asta nici măcar doc­torii nu se gândesc! De aceea, zic eu, binele făcut fără interes ți se-ntoarce într-o zi, când ai și tu mai mare ne­voie de-o minune!"

Despre mulțumiri sincere


"O mămică din Galați m-a sunat să-mi ceară sfatul. Avea fetița bolnavă de scleroză în plăci, la numai 12 ani! I-am spus cum se face tratamentul, dar când am auzit vârsta fetei, i-am atras atenția să-i facă mai întâi teste alergice și să nu-i pună 10 albi­ne, ci doar 3-4. «Lasă, dom­nu­le, că are 58 de kile! 10 îi fac, numai să văd vreun rezultat, cât de mic!» Peste câteva luni, m-a sunat fericită, să-mi spună că fetița merge din nou la școală, că nu mai are niciun semn de scleroză și că zburdă alături de ceilalți copii. De-atunci au trecut mulți ani... Dar la fiecare sărbă­toa­re de Paști, de Cră­ciun sau de Anul Nou, primesc un telefon sau o feli­citare de la mama fetiței. Pentru mine, nicio răs­plată nu-i mai mare decât gestul sincer al acestei femei pe care, culmea, n-am văzut-o ni­ciodată! Fetița a ter­­mi­nat facultatea între timp, este medic rezident acum. Un om sal­vat, care va salva alte vieți!"
14 zile de speranță
O durere a lui nea' Mircea este faptul că tratamentul cu venin nu merge chiar la toată lumea. "Con­tea­ză mult reac­ția organismului, nu vechimea bolii! Unii se miră ce ra­pid apar rezultatele, dar alții se căz­nesc luni în șir degeaba! Au fost și oameni dezamăgiți, pe care veni­nul nu i-a ajutat deloc, de ce să mint? Mi-am dat sea­ma că este o probă a timpului: dacă în 14 zile nu apare nicio ameliorare, e bine să se oprească. Înseam­nă că n-are efect! Din toți cei cărora le-am dat trata­mentul, 70% s-au făcut bine - ceea ce zic eu că-i un lucru ex­tra­or­dinar! Ce medic îi spune unui bolnav de scleroză mul­ti­plă că are 70% șanse de reușită? Zac săracii prin spi­tale, apoi sunt trimiși acasă, să se to­pească pe picioare. Și-i mare păcat, că tare-i prețioasă viața!"

"Dar din dar se face rai!"

Cu toate că în viața de zi cu zi este ocupat cu tre­burile din gospodărie și cu stupina de pe munte, aflată la 70 de kilometri depărtare, nea' Mircea se oferă să-i ajute pe oamenii bolnavi. "V-am scris dvs., la ziar, pentru că văd cât de mulți oameni suferă de această boală și-i păcat să nu încerce cura cu venin de albine. Publicați numărul meu de telefon, să-i învăț pe bol­navi ce să facă. E păcat să nu încerce! Poate că pentru unii este șansa la o viață normală. Nu vreau nicio răs­plată! Dacă-i aproape de Sebeș (la maximum 80 de ki­lometri!), mă duc eu la bolnav să-i fac tratamentul, dar am pretenția să mi se plătească motorina pentru drum, nimic mai mult! Eu trăiesc binișor din produ­sele stupilor, nu din tratamente. Nici pentru albine nu le iau bani oamenilor! Mulți apicultori mi-au spus că-mi distrug familiile de albine, dar cum albinele lu­crătoare trăiesc doar 35 zile și efectivul se reface con­tinuu (matca depune 3000 de ouă și mor circa 1500 de albine adulte zilnic), nu-i mare pierdere! Le înmul­țește Dumnezeu! Oricum, anul ăsta-i dezastru pentru apicultori! Nu s-a făcut miere, din cauza iernii lungi și capricioase. De trei ori au înmugurit copacii și tot de atâtea ori și-au lepădat mugurii. Și dacă nu sunt flori, de unde polen, de unde miere? Dar mi-o da și mie Dumnezeu, după sufletul meu! Eu fac asta ca să ajut oamenii, nu să mă-mbogățesc! Nu-mi trebuie niciun leu de la nimeni! Că doar știu de copil, de la părinți, că dar din dar se face rai!"

***

Nea Mircea Jurcă poate fi contactat la tel. 0258/73.36.06, 0761/28.99.77 sau 0722/74.53.34. Dacă nu-i acasă, încercați pe mobil - are două tele­foane, pentru că prin munți nu-i semnal bun chiar pes­te tot. Sau puteți merge direct la el. Îl găsiți în Sebeș, jud. Alba, pe str. Crișan nr. 24. Veți cunoaște un român bun și darnic, care face bine fără s-aștepte re­com­pense!