"Mircea Băsescu a fost identificat de mult ca veriga slabă a familiei preşedintelui"
- Viaţa politică românească este zguduită de scandaluri. Ultimul îl implică pe preşedintele României. Mircea Băsescu, fratele şefului statului, a fost arestat sub acuzaţia că ar fi primit 250.000 de euro, ca să-l scape de închisoare, prin trafic de influenţă, pe un infractor, Bercea Mondial. Va reuşi acest episod să-l compromită definitiv, pe final de mandat, pe Traian Băsescu?
- Este o poveste urâtă pentru preşedintele Băsescu, mai ales că-l loveşte în punctul cel mai sensibil: lupta contra corupţiei, din care a făcut un scop principal în mandatele lui. Preşedintele şi-a dorit şi a reuşit să-şi lege numele de redarea independenţei Justiţiei şi de lupta acesteia cu marea corupţie. Iar acum chiar fratele său este amestecat într-un act de corupţie. Povestea e şi foarte complicată, cu multe elemente necunoscute sau ciudate. Durează de prin 2011, de pe când a fost arestat Bercea Mondial-tatăl şi de când rudele sale se căznesc să-l scoată din închisoare. Atunci au început şi primele contacte pe tema asta cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui, care, în treacăt, dar apăsat fie spus, are darul de a se băga în tot felul de combinaţii periculoase, cu personaje dubioase. Mircea Băsescu era deja cumătru cu familia lui Bercea Mondial, ceea ce spune destul de multe despre el. Dar Mircea Băsescu nu putea trafica o influenţă pe care n-o avea. Cât despre a-i cere fratelui său graţierea lui Bercea Mondial - sună homeric, cu atât mai mult cu cât preşedintele, în acest mandat, nu a făcut decât o graţiere, şi aceea într-un caz umanitar.
Mircea Băsescu s-a băgat, deci, în această combinaţie, a fost înregistrat de clanul Bercea cu "cravate"speciale, cumpărate "legal, de pe piaţa neagră", vorba d-lui Pavel Abraham - un alt ins de care e mai bine să te fereşti. Înregistrările datează din 2011, dar abia acum au fost folosite. Nu se ştie de ce. Poate pentru că dirijorii din umbră căutau un moment prielnic, eventual o campanie electorală, sau o conjunctură internaţională anume, pentru care episodul să se înscrie într-o tentativă de destabilizare regională. Pentru că, întâmplător sau nu, scandaluri cu înregistrări au izbucnit acum şi în Turcia şi în Polonia. Ca să nu mai vorbim de ce s-a întâmplat în Ucraina, unde şeful serviciilor secrete de la Kiev a fost deconspirat ca spion pentru Rusia. Aşa că nu e cu totul exclus ca Mircea Băsescu să fi fost mai de mult identificat ca veriga slabă din familia prezidenţială, provocat, înregistrat, împachetat şi livrat opiniei publice cu mare succes, pentru a crea o nouă criză politică la noi. Preşedintele Băsescu a reproşat Parlamentului că a "fraternizat cu clanul Bercea", când 344 de parlamentari au votat o declaraţie prin care i-au cerut "demisia de onoare", ca urmare a acestui scandal. Dar atitudinea Parlamentului nu era posibilă dacă fratele preşedintelui nu fraterniza primul cu clanul Bercea.
"Nicăieri în Europa nu s-a văzut ca vreun demnitar să demisioneze pentru ce a făcut o rudă a sa"
- Ce semnifică votul Parlamentului, dat pe declaraţia privind "demisia de onoare"a preşedintelui Băsescu?
- Este o speculaţie politică. Prim-ministrul Victor Ponta a cerut primul demisia preşedintelui. Şeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, mai pesedist decât pesediştii înşişi, a preluat iniţiativa şi a propus un vot al Parlamentului în acest sens. 344 de parlamentari (PSD, PC, UNPR, PPDD, în parte şi PNL, dar nu şi PMP, PDL şi UDMR) au votat o declaraţie în care sunt preluate şi creditate acuzaţiile clanului Bercea, şi prin care i se cere demisia lui Traian Băsescu. Declaraţia a fost trimisă apoi la Consiliul European, la întrunirea căruia urma să participe şi Traian Băsescu. Scopul parlamentarilor a fost să-l pună în dificultate pe preşedintele Băsescu în faţa liderilor europeni. Calculul s-a dovedit însă greşit. Întâi, pentru că în Constituţie nu este prevăzută o asemenea procedură: Parlamentul să-i ceară demisia preşedintelui. Apoi, nimeni nu răspunde pentru faptele altuia. Nicăieri în Europa nu s-a văzut ca vreun demnitar să demisioneze pentru ce a făcut o rudă a sa. Pentru ce au făcut ei, da. Am văzut preşedinţi şi premieri demisionând pentru plagiat. Am văzut preşedinţi şi premieri demisionând pentru intervenţii brutale în presă şi persecuţii asupra presei... În fine, Comisia Europeană ştie foarte bine cum îi protejează Parlamentul nostru pe parlamentarii corupţi. Şi are o evaluare complet diferită: apreciază atunci când cineva, oricine ar fi, orice demnitate ar ocupa, plăteşte în Justiţie pentru faptele sale. Iar faptul că fratele preşedintelui Băsescu este anchetat e mai degrabă o bilă albă pentru preşedinte. Oricum, Traian Băsescu a declarat că nu va demisiona, pentru ca, până în ultima zi a mandatului său, Justiţia să aibă garanţia că poate să-şi vadă de treabă. Întrebarea este ce se va întâmpla după asta? Pentru că Victor Ponta nu şi-a ascuns niciodată intenţia de a controla Justiţia. E de ajuns să schimbe şefii instituţiilor şi pe urmă magistraţii vor avea de ales: fie se vor supune, pentru că altminteri vor zbura, fie, dacă sunt mai slabi de înger, se vor sinucide, precum procurorul Cristian Panait, fie îşi vor schimba meseria.
- Cum apreciaţi că "demisia de onoare"a preşedintelui a fost cerută tocmai de Victor Ponta şi de Călin Popescu Tăriceanu?
"Klaus Johannis întârzie fuziunea PNL-PDL din lipsă de experienţă politică"
- Să rămânem la PNL, care tocmai a avut un Congres extraordinar. Cu ce rezultate? Se precipită fuziunea cu PDL sau dimpotrivă? S-a limpezit cine va candida la preşedinţia României din partea "Dreptei unite"ori revenirea în cursă a lui Crin Antonescu complică lucrurile?
- Congresul PNL a stabilit aderarea partidului la PPE, care s-a votat trap-galop, alegerea lui Klaus Johannis ca preşedinte, votată trap-galop, şi fuziunea cu PDL, votată şi ea trap-galop. Însă, furat de viteza cu care a devenit preşedintele PNL, prin tot felul de derogări şi, iată, posibil candidat la preşedinţia României, Klaus Johannis s-a grăbit să declare că PDL a acceptat deja ca partidul rezultat din fuziune să poarte numele PNL. A fost, fără îndoială, o imprudenţă. Conducerile celor două partide conveniseră ca numele noii formaţiuni să fie ultimul lucru pe care îl stabilesc şi despre care vor vorbi public. Chiar dacă PDL ar accepta să renunţe la numele său şi, astfel, la istoria şi identitatea sa, trebuia ca acest fapt să apară ca un sacrificiu făcut pe altarul unui interes mai mare: unificarea Dreptei. Cum a prezentat Johannis situaţia, pare că PNL a înghiţit PDL fără să-l mestece şi fără să-l întrebe; este mai mult o absorbţie decât o fuziune. Anunţând şi candidatul la funcţia cea mai înaltă în stat, adică pe sine, însemna că PNL a luat tot, că noul partid e un PNL vechi într-o ediţie revăzută şi adăugită pe ici, pe colo. Ceea ce i-a supărat, pe bună dreptate, pe cei de la PDL. S-ar putea ca fuziunea să fie întârziată de gestul lui Klaus Johannis, care se dovedeşte, astfel, lipsit de experienţă politică. Tot sub entuziasmul momentului, Johannis a propus o rezoluţie pentru stabilirea candidatului la preşedinţia României. Şi aici a apărut o surpriză, pe care Crin Antonescu o anticipase, ca să nu spun că o pregătise. Antonescu declarase, cu doar câteva zile mai înainte, că dacă partidul îi va cere, va reveni asupra deciziei sale de a renunţa la candidatura pentru funcţia supremă în stat. Şi exact aşa s-a întâmplat. Johannis şi-a dat seama că un vot dat atunci ar putea să-i fie defavorabil, a retras rezoluţia şi a trimis-o Delegaţiei Permanente, care va trebui să stabilească regulile pentru desemnarea candidatului.
- Votul pe bandă rulantă sugerează o unitate de vederi, dar nu toţi liberalii sunt împăcaţi cu hotărârile Congresului. Deja, un număr semnificativ de parlamentari, vreo şase, până la ora asta, au demisionat din PNL şi au declarat că îl vor urma pe Călin Popescu Tăriceanu, pentru fondarea unui nou partid liberal. Entuziasmat şi el, Tăriceanu a anunţat că va candida la preşedinţia României. Se împlineşte astfel visul lui Victor Ponta, de a reface USL?
- Plecarea unor liberali la Călin Popescu Tăriceanu este un fel de a pleca din politică. Mă îndoiesc că Tăriceanu e în stare să facă un partid. Iar despre refacerea USL nu cred să mai fie vorba, dacă Tăriceanu vrea să candideze la funcţia de preşedinte al statului. Doar nu-şi închipuie că îl va susţine Ponta la preşedinţie... USD (adică PSD, UNPR şi PC) are trei candidaţi mai de încredere pentru ea, decât Tăriceanu - care, în treacăt fie zis, nu e de nicio încredere, căci a trădat pe toate fronturile. Mă refer la Ponta, care e şi cel mai bine cotat, Mircea Geoană, care s-a oferit, şi Sorin Oprescu, care acum spune că nu s-ar da în lături.
"Soarta PMP pare pecetluită"
- Fuziunea PNL cu PDL este amânată. Se întâmplă la fel şi cu coagularea tuturor partidelor de dreapta într-un pol care să sprijine un singur candidat la preşedinţie?
- Unificarea dreptei rămâne încă un deziderat, iar ideea unui candidat unic pare acum o utopie. Fiecare partid de dreapta are candidatul său, iar în plus, operează raportarea fiecăruia la actualul preşedinte, Traian Băsescu: cine se delimitează de el şi cine nu. Deocamdată, singurii care îi rămân alături sunt cei din PMP. Numai că şi aici au fost surprize. La Congres, a fost aleasă preşedinte al partidului Elena Udrea. Într-un fel, e bine, pentru că altfel asistam la o nouă despărţire a lui Băsescu de un partid, la o nouă scenă cu "Adio, PMP! Adio, mere verzi! Adio, blugi albaştri!". Problema este că, de când a ieşit preşedinte Elena Udrea, o serie de lideri marcanţi ai PMP, fondatori ai partidului, ca Adrian Papahagi, Teodor Baconschi sau Marian Preda - preşedintele Fundaţiei Mişcarea Populară -, au demisionat din funcţii şi unii din partid. Ei au acuzat PMP de aceeaşi meteahnă pe care o avea şi PDL: că s-a folosit de intelectuali şi i-a dat apoi deoparte.
- Pe de altă parte, contestări ale politicii PMP vin şi din tabăra câştigătoare. De exemplu, Adrian Rădulescu, liderul PMP Dâmboviţa, a criticat atacurile PMP la adresa guvernului şi l-a lăudat pe premierul Ponta. Ce se întâmplă, de fapt, cu acest partid?
- Soarta PMP îmi pare pecetluită: nu va rezista până la alegerile generale din 2016, deşi a fost creat pentru a ieşi victorios atunci. Când mizezi pe oameni de afaceri controversaţi, nu te poţi aştepta decât ca aceştia să-şi vadă mai întâi interesul lor şi apoi să facă ceva şi pentru partid. Las' că mai toţi afaceriştii de top finanţează toate partidele parlamentare, pentru a-şi asigura bunăvoinţa tuturor celor care pot ajunge la guvernare, căci doar aşa şi-au făcut banii, pe contracte cu statul şi achiziţii la preţuri de nimic.
- Opoziţia rămâne dezbinată şi în degringoladă, dar nici Puterea nu pare să se simtă prea bine. Dan Şova a fost înlocuit la Ministerul Transporturilor cu Ioan Rus. Revine în joc "grupul de la Cluj"? Se întrevede o remaniere mai largă?
- Dan Şova a fost schimbat sub motivul oficial că trebuie să se ocupe de campania electorală şi a revenit pe post de purtător de cuvânt al PSD, pe care a mai fost, şi din care a fost schimbat în urma unor declaraţii antisemite. În realitate, până şi premierul Ponta a realizat că Dan Şova este incompetent ca ministru şi că mai bine îl pune la propagandă, că are gură bogată. Numirea lui Ioan Rus este surprinzătoare, având în vedere că acesta a demisionat în 2012, acuzând intervenţia unor grupuri infracţionale în organizarea referendumului pentru demiterea preşedintelui Băsescu. Poate că numirea sa este menită câştigării de către PSD a simpatiei în Ardeal, acolo unde partidul stă mai prost. Pe de altă parte, poate fi şi semnul că în PSD s-au mai ascuţit nişte săbii. Se pare că Liviu Dragnea, care abia aşteaptă ca Victor Ponta să meargă la Cotroceni, pentru a pune singur mâna pe conducerea partidului şi a guvernului, este concurat serios de Dan Şova, care e susţinut de Victor Ponta. S-ar putea să urmeze şi alte remanieri. Viaţa politică de la noi devine tot mai imprevizibilă. Nimeni nu se aştepta la marile schimbări care au avut loc în ultimele luni.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
