TIA ȘERBĂNESCU - "Viața politică de la noi devine tot mai imprevizibilă"

Analiza politică a lunii IUNIE

"Mircea Băsescu a fost identificat de mult ca veriga slabă a familiei președintelui"

- Viața politică românească este zguduită de scan­daluri. Ultimul îl implică pe președintele României. Mircea Băsescu, fratele șefului statului, a fost arestat sub acuzația că ar fi primit 250.000 de euro, ca să-l scape de închisoare, prin trafic de influență, pe un infractor, Bercea Mondial. Va reuși acest episod să-l compromită definitiv, pe final de mandat, pe Traian Băsescu?

- Este o poveste urâtă pentru președintele Băsescu, mai ales că-l lovește în punctul cel mai sensibil: lupta contra corupției, din care a făcut un scop principal în mandatele lui. Președintele și-a dorit și a reușit să-și lege numele de redarea independenței Justiției și de lupta acesteia cu marea corupție. Iar acum chiar fratele său este amestecat într-un act de corupție. Povestea e și foarte complicată, cu multe elemente necunoscute sau ciu­date. Durează de prin 2011, de pe când a fost arestat Bercea Mondial-tatăl și de când rudele sale se căznesc să-l scoată din închisoare. Atunci au început și primele contacte pe tema asta cu Mircea Băsescu, fratele preșe­dintelui, care, în treacăt, dar apăsat fie spus, are darul de a se băga în tot felul de combinații periculoase, cu personaje dubioase. Mircea Băsescu era deja cumătru cu familia lui Bercea Mondial, ceea ce spune destul de multe despre el. Dar Mircea Băsescu nu putea trafica o influență pe care n-o avea. Cât despre a-i cere fratelui său grațierea lui Bercea Mondial - sună homeric, cu atât mai mult cu cât președintele, în acest mandat, nu a făcut decât o grațiere, și aceea într-un caz umanitar.
Mircea Băsescu s-a băgat, deci, în această com­binație, a fost înregistrat de clanul Bercea cu "cravate"speciale, cumpărate "legal, de pe piața neagră", vorba d-lui Pavel Abraham - un alt ins de care e mai bine să te ferești. Înregistrările datează din 2011, dar abia acum au fost folosite. Nu se știe de ce. Poate pentru că diri­jorii din umbră căutau un moment prielnic, eventual o campanie electorală, sau o conjunctură internațională anu­me, pentru care episodul să se înscrie într-o ten­tativă de destabilizare regională. Pentru că, întâmplător sau nu, scandaluri cu înregistrări au izbucnit acum și în Turcia și în Polonia. Ca să nu mai vorbim de ce s-a întâmplat în Ucraina, unde șeful serviciilor secrete de la Kiev a fost deconspirat ca spion pentru Rusia. Așa că nu e cu totul exclus ca Mircea Băsescu să fi fost mai de­ mult identificat ca veriga slabă din familia prezi­den­­țială, provocat, înregistrat, împachetat și livrat opi­ni­ei publice cu mare succes, pentru a crea o nouă criză po­li­tică la noi. Președintele Băsescu a reproșat Parla­men­tului că a "fraternizat cu clanul Bercea", când 344 de parlamentari au votat o declarație prin care i-au ce­rut "demisia de onoare", ca urmare a acestui scandal. Dar atitudinea Parlamentului nu era posibilă dacă fra­tele președintelui nu fraterniza primul cu clanul Bercea.

"Nicăieri în Europa nu s-a văzut ca vreun demnitar să demisioneze pentru ce a făcut o rudă a sa"

- Ce semnifică votul Parlamentului, dat pe decla­rația privind "demisia de onoare"a președintelui Băsescu?

- Este o speculație politică. Prim-ministrul Victor Ponta a cerut primul demisia președintelui. Șeful Sena­tului, Călin Popescu Tăriceanu, mai pesedist decât pese­diștii înșiși, a preluat inițiativa și a propus un vot al Parlamentului în acest sens. 344 de parlamentari (PSD, PC, UNPR, PPDD, în parte și PNL, dar nu și PMP, PDL și UDMR) au votat o declarație în care sunt preluate și creditate acuzațiile clanului Bercea, și prin care i se cere demisia lui Traian Băsescu. Declarația a fost trimisă apoi la Consiliul European, la întrunirea că­ruia urma să participe și Traian Băsescu. Scopul par­la­mentarilor a fost să-l pună în dificultate pe preșe­dintele Băsescu în fața liderilor europeni. Calculul s-a dovedit însă greșit. Întâi, pentru că în Constituție nu este prevăzută o asemenea procedură: Parlamentul să-i ceară demisia președintelui. Apoi, nimeni nu răspunde pentru faptele altuia. Nicăieri în Europa nu s-a văzut ca vreun demnitar să demisioneze pentru ce a făcut o ru­dă a sa. Pentru ce au făcut ei, da. Am văzut președinți și premieri demisionând pentru plagiat. Am văzut președinți și premieri demisionând pentru intervenții brutale în presă și persecuții asupra presei... În fine, Comisia Europeană știe foarte bine cum îi protejează Parlamentul nostru pe parlamentarii corupți. Și are o evaluare complet diferită: apreciază atunci când cineva, oricine ar fi, orice demnitate ar ocupa, plătește în Jus­tiție pentru faptele sale. Iar faptul că fratele președin­telui Băsescu este anchetat e mai degrabă o bilă albă pentru președinte. Oricum, Traian Băsescu a declarat că nu va demisiona, pentru ca, până în ultima zi a man­datului său, Justiția să aibă garanția că poate să-și vadă de treabă. Întrebarea este ce se va întâmpla după asta? Pentru că Victor Ponta nu și-a ascuns niciodată intenția de a controla Justiția. E de ajuns să schimbe șefii ins­tituțiilor și pe urmă magistrații vor avea de ales: fie se vor supune, pentru că altminteri vor zbura, fie, dacă sunt mai slabi de înger, se vor sinucide, precum procu­rorul Cristian Panait, fie își vor schimba meseria.

- Cum apreciați că "demisia de onoare"a pre­ședintelui a fost cerută tocmai de Victor Ponta și de Călin Popescu Tăriceanu?

- Ca o dovadă de cinism și lipsă de măsură. D-l Tăriceanu nu s-a sfiit să inițieze această declarație, deși, pe vremea când era premier, a devenit celebru pentru bilețelul roz, prin care intervenea la președintele Băsescu pentru prietenul său, Dinu Patriciu. Pe de altă parte, Victor Ponta are un plagiat pe care nu l-a onorat cu demisia, așa cum s-ar fi cuvenit. Victor Ponta n-a demisionat nici când a fost citat de DNA, ca gazdă a unei întâlniri, în sediul guvernului, între celebrul baron de Mehedinți, Adrian Duicu, actualmente la închisoare, și șeful Poliției Române, Petre Tobă, pentru un mic trafic de influență. De asemenea, nu s-au rușinat nici acei liberali care au participat la votul pentru "demisia de onoare", deși au protejat, tot prin vot, o mulțime de par­lamentari corupți. În plus, aceiași liberali au pro­bleme "proaspete", cu colegul lor de partid Horea Uio­reanu, președintele CJ Cluj, cercetat pentru luare de mită și trafic de influență, cu Romeo Stavarache, pri­marul Bacăului, până la arestarea pentru luare de mită, și președinte al PNL Bacău. Iertați-mă, dar acest fel de a vota seamănă cu o afacere țigănească.

"Klaus Johannis întârzie fuziunea PNL-PDL din lipsă de experiență politică"

- Să rămânem la PNL, care tocmai a avut un Con­gres extraordinar. Cu ce rezultate? Se precipită fuziunea cu PDL sau dimpotrivă? S-a limpezit cine va candida la președinția României din partea "Drep­tei unite"ori revenirea în cursă a lui Crin Antonescu complică lucrurile?

- Congresul PNL a stabilit aderarea partidului la PPE, care s-a votat trap-galop, alegerea lui Klaus Johannis ca președinte, votată trap-galop, și fuziunea cu PDL, votată și ea trap-galop. Însă, furat de viteza cu care a devenit președintele PNL, prin tot felul de de­rogări și, iată, posibil candidat la președinția României, Klaus Johannis s-a grăbit să declare că PDL a acceptat deja ca partidul rezultat din fuziune să poarte numele PNL. A fost, fără îndoială, o imprudență. Conducerile celor două partide conveniseră ca numele noii for­mațiuni să fie ultimul lucru pe care îl stabilesc și despre care vor vorbi public. Chiar dacă PDL ar accepta să renunțe la numele său și, astfel, la istoria și identitatea sa, trebuia ca acest fapt să apară ca un sacrificiu făcut pe altarul unui interes mai mare: unificarea Dreptei. Cum a prezentat Johannis situația, pare că PNL a înghițit PDL fără să-l mestece și fără să-l întrebe; este mai mult o absorbție decât o fuziune. Anunțând și can­didatul la funcția cea mai înaltă în stat, adică pe sine, însemna că PNL a luat tot, că noul partid e un PNL vechi într-o ediție revăzută și adăugită pe ici, pe colo. Ceea ce i-a supărat, pe bună dreptate, pe cei de la PDL. S-ar putea ca fuziunea să fie întârziată de gestul lui Klaus Johannis, care se dovedește, astfel, lipsit de ex­periență politică. Tot sub entuziasmul momentului, Johannis a propus o rezoluție pentru stabilirea can­di­datului la președinția României. Și aici a apărut o sur­priză, pe care Crin Antonescu o anticipase, ca să nu spun că o pregătise. Antonescu declarase, cu doar câ­teva zile mai înainte, că dacă partidul îi va cere, va re­veni asupra deciziei sale de a renunța la candidatura pen­tru funcția supremă în stat. Și exact așa s-a întâm­plat. Johannis și-a dat seama că un vot dat atunci ar putea să-i fie defavorabil, a retras rezoluția și a trimis-o Delegației Permanente, care va trebui să stabilească regulile pentru desemnarea candidatului.

- Votul pe bandă rulantă sugerează o unitate de vederi, dar nu toți liberalii sunt împăcați cu hotărârile Congresului. Deja, un număr semnificativ de parla­men­tari, vreo șase, până la ora asta, au demisionat din PNL și au declarat că îl vor urma pe Călin Po­pescu Tăriceanu, pentru fondarea unui nou partid liberal. Entuziasmat și el, Tăriceanu a anunțat că va candida la președinția României. Se împlinește astfel visul lui Victor Ponta, de a reface USL?

- Plecarea unor liberali la Călin Popescu Tăriceanu este un fel de a pleca din politică. Mă îndoiesc că Tări­ceanu e în stare să facă un partid. Iar despre refacerea USL nu cred să mai fie vorba, dacă Tăriceanu vrea să candideze la funcția de președinte al statului. Doar nu-și închipuie că îl va susține Ponta la președinție... USD (adică PSD, UNPR și PC) are trei candidați mai de încredere pentru ea, decât Tăriceanu - care, în treacăt fie zis, nu e de nicio încredere, căci a trădat pe toate fronturile. Mă refer la Ponta, care e și cel mai bine cotat, Mircea Geoană, care s-a oferit, și Sorin Oprescu, care acum spune că nu s-ar da în lături.

"Soarta PMP pare pecetluită"

- Fuziunea PNL cu PDL este amânată. Se întâm­plă la fel și cu coagularea tuturor partidelor de dreap­ta într-un pol care să sprijine un singur can­didat la președinție?

- Unificarea dreptei rămâne încă un deziderat, iar ideea unui candidat unic pare acum o utopie. Fiecare partid de dreapta are candidatul său, iar în plus, ope­rează raportarea fiecăruia la actualul președinte, Traian Bă­sescu: cine se delimitează de el și cine nu. Deocam­dată, singurii care îi rămân alături sunt cei din PMP. Numai că și aici au fost surprize. La Congres, a fost aleasă președinte al partidului Elena Udrea. Într-un fel, e bine, pentru că altfel asistam la o nouă despărțire a lui Bă­sescu de un partid, la o nouă scenă cu "Adio, PMP! Adio, mere verzi! Adio, blugi albaștri!". Problema este că, de când a ieșit președinte Elena Udrea, o serie de lideri marcanți ai PMP, fondatori ai partidului, ca Adrian Papahagi, Teodor Baconschi sau Marian Preda - președintele Fundației Mișcarea Populară -, au de­misionat din funcții și unii din partid. Ei au acuzat PMP de aceeași meteahnă pe care o avea și PDL: că s-a folosit de intelectuali și i-a dat apoi deoparte.

- Pe de altă parte, contestări ale politicii PMP vin și din tabăra câștigătoare. De exemplu, Adrian Ră­dulescu, liderul PMP Dâmbovița, a criticat atacurile PMP la adresa guvernului și l-a lăudat pe premierul Ponta. Ce se întâmplă, de fapt, cu acest partid?

- Soarta PMP îmi pare pecetluită: nu va rezista până la alegerile generale din 2016, deși a fost creat pentru a ieși victorios atunci. Când mizezi pe oameni de afa­ceri controversați, nu te poți aștepta decât ca aceștia să-și vadă mai întâi interesul lor și apoi să facă ceva și pen­tru partid. Las' că mai toți afaceriștii de top finan­țează toate partidele parlamentare, pentru a-și asigura bunăvoința tuturor celor care pot ajunge la guvernare, căci doar așa și-au făcut banii, pe contracte cu statul și achiziții la prețuri de nimic.

- Opoziția rămâne dezbinată și în degringoladă, dar nici Puterea nu pare să se simtă prea bine. Dan Șova a fost înlocuit la Ministerul Transporturilor cu Ioan Rus. Revine în joc "grupul de la Cluj"? Se în­trevede o remaniere mai largă?

- Dan Șova a fost schimbat sub motivul oficial că trebuie să se ocupe de campania electorală și a revenit pe post de purtător de cuvânt al PSD, pe care a mai fost, și din care a fost schimbat în urma unor declarații antisemite. În realitate, până și premierul Ponta a rea­lizat că Dan Șova este incompetent ca ministru și că mai bine îl pune la propagandă, că are gură bogată. Nu­mirea lui Ioan Rus este surprinzătoare, având în vedere că acesta a demisionat în 2012, acuzând intervenția unor grupuri infracționale în organizarea referen­du­mu­lui pentru demiterea președintelui Băsescu. Poate că numirea sa este menită câștigării de către PSD a sim­patiei în Ardeal, acolo unde partidul stă mai prost. Pe de altă parte, poate fi și semnul că în PSD s-au mai as­cu­țit niște săbii. Se pare că Liviu Dragnea, care abia aș­­teaptă ca Victor Ponta să meargă la Cotroceni, pentru a pune singur mâna pe conducerea partidului și a gu­vernului, este concurat serios de Dan Șova, care e sus­ținut de Victor Ponta. S-ar putea să urmeze și alte rema­nieri. Viața politică de la noi devine tot mai im­pre­vi­zibilă. Nimeni nu se aștepta la marile schimbări care au avut loc în ultimele luni.