Ultimul i-a dat primului un sac de bani (600.000 de euro, spune interlopul) pentru ca primul să intervină pe lângă preşedintele Băsescu, pentru a fi scăpat de braţul justiţiei. Infractorul îşi înjunghiase într-un bar un nepot minor, de faţă cu clienţii îngroziţi. Minorul a scăpat cu viaţă şi l-a denunţat la poliţie. Ce o fi fost în mintea lui Bercea Mondialu' când a făcut acest lucru îmi e greu să-mi imaginez. Se credea, probabil, un fel de Dumnezeu al infractorilor, mai presus de stat şi legile lui. Din fericire, nu era. A fost arestat şi ameninţat cu puşcăria, aşa că şi-a trimis clanul la fratele lui Traian Băsescu, pentru a influenţa procesul şi a scăpa cu o condamnare uşoară. O logică de mafiot - dacă vreau să mă pun bine cu judecătorii, musai să merg la căpetenia tuturor! Iar în România, în viziunea interlopilor, căpetenia tuturor e Traian Băsescu. (Capo di tutti capi! Ca la ei în "organiziaţie".) Pe el a încercat să-l prindă Mondialu' (o poreclă cât o definiţie!) în plasă. Că nu i-a mers e, după mine, evident. Bercea e la puşcărie pentru tentativă de omor şi va executa şapte ani. Deci, justiţia şi-a făcut datoria, Preşedintele ţării, de asemenea: dacă ar fi intervenit în favoarea Mondialului, îl scăpa basma curată, nu? Ce dovadă mai bună a imparţialităţii sale să avem?
Şi atunci, de ce toată vânzoleala? De ce să îşi dea demisia preşedintele, aşa cum o cer şi premierul, şi liberalii? Pentru că are un frate debil şi hoţ? Păi, şi propriul frate e acum în puşcărie!, altă dovadă că Traian Băsescu e imparţial. Ce ar fi putut să facă preşedintele şi nu a făcut? Să-l pună pe Mircea sub supraveghere? Să-i pună pază la uşă? Să-i numească o bonă, ca la preşcolari? George Maior, şeful SRI, a declarat săptămâna aceasta că Traian Băsescu nici nu a ştiut de matrapazlâcurile pe care fratele său le punea la cale cu Bercea Mondialu'. Deci e nevinovat.
Scandalul funcţionează însă ca o hârtie de turnesol pe care apar toate petele societăţii noastre şi, implicit, şi zonele ei curate. Vedem că familia preşedintelui ţării nu e albă ca zăpada. Dimpotrivă. Dar în situaţia dată, cred că Traian Băsescu e mai degrabă de compătimit decât de acuzat. Apoi, mai aflăm despre un individ dubios, care e analfabet, dar are totuşi permis de conducere, şi care a făcut avere, dar nu e prea clar cum, şi care a avut curajul să intre într-un bar şi să înjunghie un minor de faţă cu mulţi martori. Din fericire, individul e la puşcărie, deci petele negre ale ţării noastre se pot spăla. Din nefericire, averea lui e încă suficient de mare încât în visele lui de borfaş a putut spera că-l va mitui chiar pe preşedintele ţării. Şi până când toţi aceşti bani, ai lui sau ai altor infractori, nu se vor întoarce acolo unde le e locul - la buget, justiţia se va lupta din greu să cureţe petele de pe haina ţării. Pentru că, atâta timp cât vor avea bani negri din belşug, aceşti indivizi vor crede mereu că se vor putea folosi de ei pentru a-şi cumpăra orice pe pământ. Chiar şi conştiinţa fratelui preşedintelui. Nu e puţin.
Aceasta e adevărata problemă a României şi despre ea ar trebui să discutăm mereu, nu despre demisia lui Traian Băsescu. Din păcate, despre legi care să permită confiscarea integrală a averilor obţinute din furt se vorbeşte foarte rar în parlament sau în afara lui. Oare de ce? Nu cumva caracatiţe ca a lui Bercea Mondialu' au tentacule prin toate instituţiile "respectabile" ale ţării?