Drama unui preşedinte

Încă de la începutul fulmi­nan­tu­lui său traiect politic, legea a fost, me­reu, cuvântul-cheie asociat lui Tra­ian Băsescu.

Încă dinainte de a prelua puterea în PD, din mâinile fos­­tului premier Petre Roman, Tra­ian Băsescu s-a făcut remarcat, în 1996, printr-o atitudine unică în pei­sajul politic românesc post-de­cem­brist: a renunţat de bunăvoie la imu­nitatea pe care i-o conferea statutul de parla­mentar şi s-a pus la dispo­zi­ţia jus­tiţiei, în timpul cercetărilor efec­tuate de procurori în celebrul dosar "Flo­ta". Nici un alt politician cu pretenţii, aflat într-o postură simi­lară, nu a mai dat dovadă, de atunci, de curajul - de fapt, de normali­ta­tea - gestului lui Traian Băsescu. Toc­mai acest gest, dublat de atitudinea sa combativă, l-au propulsat, mai apoi, pe Traian Băsescu în topul sim­patiei populare. Iar Băsescu, con­şti­ent de atuul des­chi­derii sale faţă de justiţie în do­sa­rul "Flota", a înţeles că în lupta cu un regim precum cel al lui Adrian Năstase, receptat de mulţi ca discre­ţionar şi corupt, tema justiţiei poate fi tema sa forte. Aşa s-a şi întâmplat, iar problematica mo­dernizării statu­lui şi a indepen­den­ţei justiţiei au de­venit, în timp, în cei 9 ani de mandat prezidenţial, mar­ca crezului politic şi a bătăliilor duse de Traian Băses­cu. Aflat în conflict etern, cu rivali ca­re au făcut, la rândul lor, din apă­ra­rea, până în pânzele albe, a corup­ţilor din pro­priile partide şi din obstruc­ţionarea justiţiei, un degra­dant spectacol popu­list - vezi doar ca­zurile Constan­tin Nicolescu (CJ Ar­geş), Adrian Năstase şi Dan Voi­culescu - Traian Băsescu a trăit me­reu cu riscul de a fi arătat cu degetul, precum "hoţul care strigă «Hoţul!»". După ce do­sa­rul "Flota" a fost întors de mai multe ori pe toate părţile, până la a se do­vedi că prejudiciul care i se imputa fostului ministru al Transpor­turilor, Traian Băsescu, era, de fapt, un câştig al statului român, de câteva mi­lioane bune de euro, în colima­to­rul adversarilor săi au intrat, pe rând, toţi apropiaţii preşedintelui. De ce îi era teamă preşedintelui nu a scăpat. Dacă în problema creditului luat de la CEC de fiica sa, Ioana, nu s-a pu­tut demonstra sub nici o formă ile­galitatea, marea lovitură pentru pre­şedinte vine din partea fratelui său mai mic, Mircea Băsescu, an­gre­nat într-un uriaş scandal de trafic de in­fluenţă în favoarea unui cunoscut in­terlop, Bercea Mondialu'. Mai mult, şi ginerele preşedintelui, Radu Pri­cop, este urmărit penal pentru în­şe­lăciune. Cu fratele în spatele gra­tiilor şi cu ginerele cercetat de procu­rori, pre­şedintele iese în faţa presei afir­mând că "orice român trebuie să răs­pundă în faţa legii". Ce amară de­monstraţie de funcţionare a sta­tu­lui de drept, pentru care ai luptat atâ­ţia ani, când propriul tău frate se află în închisoare, iar fiica ta îşi vede so­ţul luat la întrebări de procurori! Şi ce meschină e bucuria rivalilor, care până mai ieri te acuzau că ai justiţia la degetul mic...