TIFF 2014: Ecologia, vedetă pe marele ecran

[sapou]- Aflat în prima linie a luptei pentru Roşia Montană, Clujul nu îşi dezminte nici în această vară profilul activist. Într-un moment în care discuţia despre gazele de şist a dispărut, pur şi simplu, de pe agenda publică, iar Chevron a început
să-şi instaleze sondele la Pungeşti, Clujul a readus în prim-plan dezastrele fracturării hidraulice pe scena prestigioasă a Festivalului Internaţional de Film "Transilvania" -[/sapou]Un festival "în prima linie"

Cel mai mare eveniment cultural al unui oraş care se încăpăţânează să viseze că va deveni Capitală Cul­turală Europeană în 2021, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) nu s-a lăsat, nici la cea de-a XIII-a ediţie, abandonat artei de dragul artei. Dim­potrivă, şi-a accentuat linia activistă, dând startul unei vas­te campanii, "Salvaţi Marele Ecran!", gândită să rea­ducă fimul de calitate în cât mai multe dintre ora­şele de provincie în care vechiul cinematograf al co­pilăriei, unul dintre puţinele locuri de evadare din gri­ul comunismului, s-a transformat, în ultimele două de­­cenii, fie în crâşmă, fie în club de striptease, fie în sală de jocuri mecanice sau supermarket de cartier. "La în­ceputul anilor '90, existau aproximativ 450 de cine­matografe. Astăzi, au supravieţuit mai puţin de 30. În ultimii douăzeci de ani, aceste săli au dispărut trep­tat de pe harta culturală a României", afirmau or­ganiza­to­rii TIFF la startul festivalului. Însă, dincolo de lan­sarea campaniei "Salvaţi Marele Ecran!", prin­cipa­le­le accente sociale ale festivalului de film de la Cluj au venit, şi de această dată, din zona pro­iec­ţiilor şi a eve­nimentelor propuse de secţiunea EcoTIFF dedicată producţiilor cu tematică de mediu, care a adus la Cluj-Napoca, de-a lungul anilor, câteva din­tre fil­­mele de căpătâi ale luptei pentru ecologie din în­trea­ga lume. De fiecare dată, pro­iec­ţiile EcoTIFF au fost dublate la Cluj de acţiuni prac­tice şi de serioase dez­bateri pe teme de actualitate precum de­­şeurile, centralele nucleare, cianurarea sau frac­tu­rarea hidra­ulică, iar publicul, prin implicarea sa, a con­­firmat şi încurajat direcţia ecologistă a festiva­lului.

"GasLand 2": invitaţia în Iad vine prin poştă

În acest an, capul de afiş al secţiunii EcoTIFF şi, fără îndoială, unul dintre cele mai aşteptate filme din întregul program 2014, a fost "GasLand 2", partea a doua a unui tulburător documentar despre efectele de­vas­tatoare ale exploatării gazelor de şist în Statele Uni­te ale Americii. Prima parte a filmului realizat de regizorul american Josh Fox a fost şi ea proiectată la TIFF, în 2012, într-un moment în care românii ştiau prea puţine despre ameninţările legate de exploatarea gazelor prin metoda fracturării hidraulice, iar Pun­geş­tiul nu se afla şi nici nu se gândea că va ajunge vreo­dată sub asediul trupelor de jandarmi. În "GasLand 2", Josh Fox porneşte chiar de la confruntarea fami­liei sale cu problema exploatărilor de gaze de şist. Fiu al unui supravieţuitor al Holocaustului rusesc şi al fetei unor imigranţi italieni săraci din New York, Josh Fox a crescut într-o căsuţă din Delaware. O căsuţă simplă, construită de la zero într-un loc în care "nu se în­­tâmplă nicio­dată nimic", asta fusese tot ce îşi do­riseră de la viaţă părinţii săi. Într-ade­văr, îşi amin­­teşte Josh, în liniştea aceea de în­ceput de lume din curtea ca­sei, singurele lucruri care se întâmplau, de la un an la altul, erau fie apariţia câte unui nou gol­fuleţ cu apă numai bună de scăldat, fie câte o mică inundaţie în toam­nele plo­ioase. Acolo, în paradisul familiei Fox, ni­cio­dată nu se întâmplase nimic, până când, în­tr-o zi din 2008, s-au trezit cu o scrisoare prin care erau infor­maţi că pământul lor se află în centrul unei formaţiuni numite Şistul Marcellus şi că acest şist era un fel de "Ara­bie Sau­dită" a gazelor, în plină A­me­rică. Li se promiteau 100.000 de do­lari la sem­nă­tură, plus alte şi alte mii, ul­te­rior, dacă erau de acord să-şi pună pă­mântul la dis­po­ziţia unei firme spe­cia­li­zate în "frac­turări". Acest stra­niu cuvânt, "fracturare" sau "fracking", cum sună el în en­gleză, auzit atunci pentru pri­ma oară de familia lui Josh, avea să devină, în 2011, al trei­lea cel mai folosit cuvânt în în­treaga lu­­me. Milioane de puţuri de ex­tracţie erau programate să apară, iar Ame­rica intra în frenezia fracturării hi­dra­­u­lice...
Josh Fox tocmai se întorcea dintr-o lun­gă documentare în Gol­ful Me­xi­c, un­de lucra la un ma­terial despre catas­tro­fa po­luării cu petrol a re­giunii, în ur­ma unui accident provocat de Bristish Pe­troleum, când a des­coperit un nou vecin în zona ca­­sei părinteşti: o sondă nou-nouţă, pre­gătită pentru frac­­tu­rarea hidraulică, pri­mise accep­tul de funcţio­nare din partea Comisiei Bazinului Râului Delaware. Unul din­­tre cele 18.000 de puţuri de ex­trac­­ţie aflate în plan se afla la numai 2 ki­lo­metri de casa sa! Ca să în­ţe­lea­gă mai bi­ne riscurile la care era expus, Josh ia dru­­­mul Pen­nsylvaniei. Seopreşte în Dimock, "oraşul fan­tomă" al gazelor de şist. Apă cu infiltraţii de gaz, apă care ia foc, butoaie cu apă care explodează dacă sunt agitate, apă galbenă, cu miros de te­re­­bentină, toa­te sunt vi­zibile cu ochiul li­ber. Iar ile­ga­lităţile, stri­gă­­toare la cer, din spatele a­ces­tor realităţi, nu sunt de­cât semne ale rapacităţii ma­­rilor companii şi ale inca­pacităţii au­torităţilor de a servi cum se cu­vi­ne intere­sele propri­ilor locuitori, în­toc­mai cum s-a în­­tâmplat şi la noi, în cazuri precum Roşia Montană şi Pungeşti. În plin infern al gazelor de şist, tocmai lup­ta acestor locuitori şi încăpăţânarea lor, tipic ame­ri­cană, de a nu se lăsa cumpăraţi, de a lup­ta până la ca­­păt pentru drep­­turile lor, pentru stilul lor de viaţă şi pen­tru tra­diţiile moş­tenite peste gene­raţii, înseni­nea­ză fil­mul lui Josh Fox, un film care trebuie nea­părat vă­zut de toţi cei impli­caţi în lupta ecologistă din România.
"Tema gazelor de şist a ieşit de pe agenda pu­bli­că, mai ales după evenimentele din Ucraina şi după toată retorica legată de necesitatea unei indepen­den­ţe energetice faţă de Rusia. În acest context, Festi­valul Internaţional de Film Transilvania a încercat să rea­ducă în actualitate această temă. De altfel, docu­men­tarul lui Josh Fox porneşte de la premisa că promo­varea gazelor de şist drept o alternativă ecolo­gică şi sigură la folosirea ţiţeiului este un mit. Pu­ţu­rile de fracturare suferă scurgeri, contaminează apa şi aerul şi pun în pericol oamenii şi clima Pă­mân­tului, cu pu­ter­nicul efect de seră al metanului", afir­mă or­ganizatorii TIFF-ului clujean.

Filme pentru activiştii clujeni

Pe lângă "GasLand 2", secţiunea EcoTIFF a mai pro­gramat, pe 5 iunie, filmul "Watermark" ("Am­pren­ta apei"), considerat cel mai bun documentar la Pre­miile Genie ale industriei canadiene de film, un film des­pre importanţa apei în viaţa noastră, şi "Popu­lation Boom" ("Explozia demo­gra­fică"), o pe­liculă care ches­tio­nează viziunea catastro­fi­că a supra­populării planetei. Un eveniment conex al sec­ţiu­nii Eco TIFF, realizat în colaborare cu "Zero Waste Ro­ma­nia", a fost, în acest an, pro­iecţia filmului "Trashed", cu Jeremy Irons în ipostaza de prota­go­nist şi narator, ur­ma­tă de o dezbatere cu unul dintre cei mai mari specialişti din lume în managementul de­­­şeurilor, Paul Connett, pro­fesor emerit în Chimia Me­diu­lui la "St. Lawrence" Uni­versity din Canton, New York. "A fost unul dintre cele mai vizionate eve­ni­mente din agenda EcoTIFF, iar dez­ba­te­rea despre de­şeuri care a urmat a fost o adevărată re­u­şită", îmi spu­ne Ştefan Bra­dea, pro­gram ma­nager în ca­drul TIFF 2014.
Ecologist cu proiecte se­rioase în acest domeniu, la Bucu­reşti, unde a ac­ti­vat ca vo­luntar la Asociaţia "Mai Mult Verde", Ştefan Bra­dea este unul dintre oa­menii din spatele EcoTIFF. "Ziua de 5 iu­nie, Ziua In­ter­naţională a Mediului, cade me­reu în tim­pul desfăşurării Festiva­lu­lui de Film de la Cluj, aşa că ne-am gândit să găsim o mo­dalitate de a o marca în ca­drul eve­nimen­tu­lui nostru, mai ales că, în ulti­mul timp, asistăm la o dez­voltare ex­traor­di­nară a filmului cu te­matică de me­diu. Sunt filme care au un public al lor, pe care nu-l pu­team ignora, mai cu sea­mă că un oraş stu­den­ţesc şi activist prin excelenţă cum este Clujul, mereu în cen­trul protes­te­lor pentru mediu din ţara noastră, re­ven­­dica astfel de producţii în cadrul festi­va­lului.
Ca om care a crescut EcoTIFF vreme de mai mul­te ediţii, Ştefan es­te optimist în legătură cu interesul pu­bli­cului pentru tematica eco. "Există o pers­pec­tivă foarte bună pentru EcoTIFF, pen­tru că, mai cu sea­mă pe temele esenţiale, să­lile se umplu de fiecare dată. În plus, pe lângă EcoTIFF, au mai apărut în Ro­mâ­nia şi alte manifestări care promovează fil­mul eco, precum «Festivalul Pelicam» de la Tul­cea sau «One World» de la Bucureşti", spu­ne Ştefan Bradea. În urmă cu doi ani, în cadrul Festivalului "ASTRA" de la Si­biu, revista "Formula AS" a premiat do­cu­men­­tarul "Roşia Mon­tană, un loc la mar­gi­nea pră­pas­tiei", al regizorului german Fabian Daub, unul dintre filmele cu temă eco cu cel mai mare impact în ţara noastră, în ultima vreme.

Foto: www.tiff.ro şi site-urile oficiale ale filmelor din secţiunea EcoTIFF