[sapou]- Aflat în prima linie a luptei pentru Roșia Montană, Clujul nu își dezminte nici în această vară profilul activist. Într-un moment în care discuția despre gazele de șist a dispărut, pur și simplu, de pe agenda publică, iar Chevron a început
să-și instaleze sondele la Pungești, Clujul a readus în prim-plan dezastrele fracturării hidraulice pe scena prestigioasă a Festivalului Internațional de Film "Transilvania" -[/sapou]Un festival "în prima linie"
Cel mai mare eveniment cultural al unui oraș care se încăpățânează să viseze că va deveni Capitală Culturală Europeană în 2021, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) nu s-a lăsat, nici la cea de-a XIII-a ediție, abandonat artei de dragul artei. Dimpotrivă, și-a accentuat linia activistă, dând startul unei vaste campanii, "Salvați Marele Ecran!", gândită să readucă fimul de calitate în cât mai multe dintre orașele de provincie în care vechiul cinematograf al copilăriei, unul dintre puținele locuri de evadare din griul comunismului, s-a transformat, în ultimele două decenii, fie în crâșmă, fie în club de striptease, fie în sală de jocuri mecanice sau supermarket de cartier. "La începutul anilor '90, existau aproximativ 450 de cinematografe. Astăzi, au supraviețuit mai puțin de 30. În ultimii douăzeci de ani, aceste săli au dispărut treptat de pe harta culturală a României", afirmau organizatorii TIFF la startul festivalului. Însă, dincolo de lansarea campaniei "Salvați Marele Ecran!", principalele accente sociale ale festivalului de film de la Cluj au venit, și de această dată, din zona proiecțiilor și a evenimentelor propuse de secțiunea EcoTIFF dedicată producțiilor cu tematică de mediu, care a adus la Cluj-Napoca, de-a lungul anilor, câteva dintre filmele de căpătâi ale luptei pentru ecologie din întreaga lume. De fiecare dată, proiecțiile EcoTIFF au fost dublate la Cluj de acțiuni practice și de serioase dezbateri pe teme de actualitate precum deșeurile, centralele nucleare, cianurarea sau fracturarea hidraulică, iar publicul, prin implicarea sa, a confirmat și încurajat direcția ecologistă a festivalului.
"GasLand 2": invitația în Iad vine prin poștă
În acest an, capul de afiș al secțiunii EcoTIFF și, fără îndoială, unul dintre cele mai așteptate filme din întregul program 2014, a fost "GasLand 2", partea a doua a unui tulburător documentar despre efectele devastatoare ale exploatării gazelor de șist în Statele Unite ale Americii. Prima parte a filmului realizat de regizorul american Josh Fox a fost și ea proiectată la TIFF, în 2012, într-un moment în care românii știau prea puține despre amenințările legate de exploatarea gazelor prin metoda fracturării hidraulice, iar Pungeștiul nu se afla și nici nu se gândea că va ajunge vreodată sub asediul trupelor de jandarmi. În "GasLand 2", Josh Fox pornește chiar de la confruntarea familiei sale cu problema exploatărilor de gaze de șist. Fiu al unui supraviețuitor al Holocaustului rusesc și al fetei unor imigranți italieni săraci din New York, Josh Fox a crescut într-o căsuță din Delaware. O căsuță simplă, construită de la zero într-un loc în care "nu se întâmplă niciodată nimic", asta fusese tot ce își doriseră de la viață părinții săi. Într-adevăr, își amintește Josh, în liniștea aceea de început de lume din curtea casei, singurele lucruri care se întâmplau, de la un an la altul, erau fie apariția câte unui nou golfuleț cu apă numai bună de scăldat, fie câte o mică inundație în toamnele ploioase. Acolo, în paradisul familiei Fox, niciodată nu se întâmplase nimic, până când, într-o zi din 2008, s-au trezit cu o scrisoare prin care erau informați că pământul lor se află în centrul unei formațiuni numite Șistul Marcellus și că acest șist era un fel de "Arabie Saudită" a gazelor, în plină Americă. Li se promiteau 100.000 de dolari la semnătură, plus alte și alte mii, ulterior, dacă erau de acord să-și pună pământul la dispoziția unei firme specializate în "fracturări". Acest straniu cuvânt, "fracturare" sau "fracking", cum sună el în engleză, auzit atunci pentru prima oară de familia lui Josh, avea să devină, în 2011, al treilea cel mai folosit cuvânt în întreaga lume. Milioane de puțuri de extracție erau programate să apară, iar America intra în frenezia fracturării hidraulice...
Josh Fox tocmai se întorcea dintr-o lungă documentare în Golful Mexic, unde lucra la un material despre catastrofa poluării cu petrol a regiunii, în urma unui accident provocat de Bristish Petroleum, când a descoperit un nou vecin în zona casei părintești: o sondă nou-nouță, pregătită pentru fracturarea hidraulică, primise acceptul de funcționare din partea Comisiei Bazinului Râului Delaware. Unul dintre cele 18.000 de puțuri de extracție aflate în plan se afla la numai 2 kilometri de casa sa! Ca să înțeleagă mai bine riscurile la care era expus, Josh ia drumul Pennsylvaniei. Se oprește în Dimock, "orașul fantomă" al gazelor de șist. Apă cu infiltrații de gaz, apă care ia foc, butoaie cu apă care explodează dacă sunt agitate, apă galbenă, cu miros de terebentină, toate sunt vizibile cu ochiul liber. Iar ilegalitățile, strigătoare la cer, din spatele acestor realități, nu sunt decât semne ale rapacității marilor companii și ale incapacității autorităților de a servi cum se cuvine interesele propriilor locuitori, întocmai cum s-a întâmplat și la noi, în cazuri precum Roșia Montană și Pungești. În plin infern al gazelor de șist, tocmai lupta acestor locuitori și încăpățânarea lor, tipic americană, de a nu se lăsa cumpărați, de a lupta până la capăt pentru drepturile lor, pentru stilul lor de viață și pentru tradițiile moștenite peste generații, înseninează filmul lui Josh Fox, un film care trebuie neapărat văzut de toți cei implicați în lupta ecologistă din România.
"Tema gazelor de șist a ieșit de pe agenda publică, mai ales după evenimentele din Ucraina și după toată retorica legată de necesitatea unei independențe energetice față de Rusia. În acest context, Festivalul Internațional de Film Transilvania a încercat să readucă în actualitate această temă. De altfel, documentarul lui Josh Fox pornește de la premisa că promovarea gazelor de șist drept o alternativă ecologică și sigură la folosirea țițeiului este un mit. Puțurile de fracturare suferă scurgeri, contaminează apa și aerul și pun în pericol oamenii și clima Pământului, cu puternicul efect de seră al metanului", afirmă organizatorii TIFF-ului clujean.
Filme pentru activiștii clujeni
Pe lângă "GasLand 2", secțiunea EcoTIFF a mai programat, pe 5 iunie, filmul "Watermark" ("Amprenta apei"), considerat cel mai bun documentar la Premiile Genie ale industriei canadiene de film, un film despre importanța apei în viața noastră, și "Population Boom" ("Explozia demografică"), o peliculă care chestionează viziunea catastrofică a suprapopulării planetei. Un eveniment conex al secțiunii Eco TIFF, realizat în colaborare cu "Zero Waste Romania", a fost, în acest an, proiecția filmului "Trashed", cu Jeremy Irons în ipostaza de protagonist și narator, urmată de o dezbatere cu unul dintre cei mai mari specialiști din lume în managementul deșeurilor, Paul Connett, profesor emerit în Chimia Mediului la "St. Lawrence" University din Canton, New York. "A fost unul dintre cele mai vizionate evenimente din agenda EcoTIFF, iar dezbaterea despre deșeuri care a urmat a fost o adevărată reușită", îmi spune Ștefan Bradea, program manager în cadrul TIFF 2014.
Ecologist cu proiecte serioase în acest domeniu, la București, unde a activat ca voluntar la Asociația "Mai Mult Verde", Ștefan Bradea este unul dintre oamenii din spatele EcoTIFF. "Ziua de 5 iunie, Ziua Internațională a Mediului, cade mereu în timpul desfășurării Festivalului de Film de la Cluj, așa că ne-am gândit să găsim o modalitate de a o marca în cadrul evenimentului nostru, mai ales că, în ultimul timp, asistăm la o dezvoltare extraordinară a filmului cu tematică de mediu. Sunt filme care au un public al lor, pe care nu-l puteam ignora, mai cu seamă că un oraș studențesc și activist prin excelență cum este Clujul, mereu în centrul protestelor pentru mediu din țara noastră, revendica astfel de producții în cadrul festivalului.
Ca om care a crescut EcoTIFF vreme de mai multe ediții, Ștefan este optimist în legătură cu interesul publicului pentru tematica eco. "Există o perspectivă foarte bună pentru EcoTIFF, pentru că, mai cu seamă pe temele esențiale, sălile se umplu de fiecare dată. În plus, pe lângă EcoTIFF, au mai apărut în România și alte manifestări care promovează filmul eco, precum «Festivalul Pelicam» de la Tulcea sau «One World» de la București", spune Ștefan Bradea. În urmă cu doi ani, în cadrul Festivalului "ASTRA" de la Sibiu, revista "Formula AS" a premiat documentarul "Roșia Montană, un loc la marginea prăpastiei", al regizorului german Fabian Daub, unul dintre filmele cu temă eco cu cel mai mare impact în țara noastră, în ultima vreme.
Foto: www.tiff.ro și site-urile oficiale ale filmelor din secțiunea EcoTIFF