Creme şi peeling-uri
Creme hidratante
Cremele de acest tip pot îmbunătăţi aspectul pielii, făcând-o să arate mai netedă. Unele formează la suprafaţa ei o peliculă ce împiedică evaporarea apei. Altele păstrează umiditatea în interiorul pielii, ori dau mai multă fermitate epidermei. Numeroase creme hidratante conţin colagen. Acesta reţine umiditatea sau dă naştere unei pelicule datorită căreia pielea arată mai întinsă. Totuşi, cremele respective nu pot substitui fibrele de colagen produse de organismul nostru. Efectul lor se menţine doar pentru câteva ore, la fel ca şi al celorlalte substanţe cu acţiune hidratantă.
Riscuri: Una din substanţele amintite mai sus este lanolina. Deşi bine tolerată în general, ea poate declanşa uneori reacţii alergice.
Creme cu vitaminele A (retinol), C (acid ascorbic) sau E (alfa-tocoferol)
Folosite cu regularitate, ele pot reduce într-o oarecare măsură ridurile fine. Retinolul accelerează înnoirea epidermei, ca şi producţia de colagen la nivelul dermei. Vitamina C împiedică distrugerea colagenului şi favorizează producerea lui. Vitamina E blochează enzimele din piele care descompun colagenul.
Riscuri: Vitamina C şi retinolul pot provoca o senzaţie de arsură sau înroşirea pielii.
Creme cu tretinoin (acid retinoic)
Tretinoinul este de fapt un remediu împotriva acneei şi se întrebuinţează numai cu permisiunea medicului. El exfoliază straturile superioare ale pielii, grăbeşte înnoirea lor şi stimulează formarea de fibre de colagen în interiorul dermei. După câteva luni de utilizare, pielea capătă un aspect mai neted, ridurile superficiale se reduc.
Riscuri: Sunt posibile uscarea şi înroşirea pielii. De reţinut că este necesară evitarea radiaţiilor ultraviolete intense, deoarece există riscul apariţiei unor pete colorate pe piele. Întrucât tretinoinul poate dăuna fătului, tratamentul este cu desăvârşire interzis în timpul sarcinii.
Microabraziunea dermică
Este o metodă relativ blândă de combatere a ridurilor: o pulbere de cristale sterile de oxid de aluminiu e proiectată cu forţă pe piele, cu ajutorul aerului comprimat şi apoi imediat aspirată. Astfel, se îndepărtează straturile cutanate superficiale. În general, sunt necesare mai multe şedinţe de tratament.
Riscuri: Jetul de particule dure poate provoca mâncărimi pe piele, ca şi înroirea ei pentru câteva ore. După tratament, este necesar să se evite expunerea la razele ultraviolete.
Proceduri contra ridurilor
Terapia cu laser (Skin-resurfacing)
Laserul acţionează cu unde luminoase. În funcţie de lungimea acestor unde, energia lor este captată de diverse straturi ale pielii. Astfel, celulele sau ţesutul din jurul lor pot fi arse şi obliterate. Skin-resurfacing e o metodă eficientă, dar neplăcută, prin intermediul căreia se pot elimina ridurile profunde: în timp ce pacientul se află sub anestezie generală sau locală, sunt tratate cu laser celulele epidermei şi ale stratului superior al dermei. După terapie, aceste straturi de celule sunt îndepărtate, pielea trebuie îngrijită ca o rană şi roşeaţa poate persista luni de zile. Efectul devine vizibil după minimum şase săptămâni de la "tortură": pacientul pare întinerit cu zece ani.
Riscuri: În cazul unor eventuale erori de tratament sau infecţii, pot apărea cicatrici sau pete colorate pe piele.
O altă variantă a terapiei cu laser (Skin-subsurfacing)
E mai blândă decât cea descrisă anterior, în schimb, nu acţionează decât asupra ridurilor superficiale şi a pielii încreţite. Pielea este astfel tratată încât epiderma nu e lezată, iar derma aflată dedesubtul ei se încălzeşte. Aceasta stimulează formarea fibrelor de colagen.
Riscuri: Deşi bine tolerată, poate provoca totuşi înroşiri ale pielii şi apariţia unor băşicuţe.
Injectarea cu "materiale de umplutură": colagen, botox,
Pentru netezirea ridurilor mai profunde, cum ar fi cele dintre nas şi gură, medicii injectează diverse "materiale de umplutură": gelurile cu acid hialuronic sunt cele mai răspândite şi bine tolerate. Şi eficacitatea colagenului e acceptată. Mai complicată este metoda injectării cu grăsime proprie, care trebuie în prealabil extrasă, de exemplu, din zona şoldurilor. Efectele injectării se menţin de la un număr de luni la câţiva ani. Foarte rar se apelează la materiale permanente (pe care organismul nu le mai elimină), de pildă, acrilat sau derivaţi de silicon.
Injecţiile cu botox
Pentru tratarea ridurilor profunde de pe frunte sau dintre nas şi buze, se injectează, cu un ac fin, sub piele, toxină botulinică într-o doză extrem de redusă. Ea paralizează muşchiul care face să apară ridul pe pielea de deasupra sa. Efectul durează între două săptămâni şi opt luni.
Riscuri: Dacă doza de toxină botulinică a fost prea mare, faţa va arăta ca o mască. De asemenea, există pericolul să fie blocaţi şi alţi muşchi ai feţei, aflaţi în proximitate - şi, în consecinţă, pacientul să aibă, de exemplu, pleoapele căzute timp de săptămâni sau luni. În anul 2008, cercetătorii au descoperit, cu prilejul experimentelor efectuate pe animale, că botoxul poate ajunge prin nervi până la creier.
Intervenţii chirurgicale
Întinderea pleoapelor
Se pot întinde atât pleoapa superioară, cât şi cea inferioară, iar această intervenţie este una dintre cele mai solicitate operaţii estetice. Ea se efectuează cu anestezie locală sau generală.
Riscuri: Printre consecinţele nedorite se numără inflamaţiile, durerile, hematoamele, vindecarea dificilă a rănilor, lezarea unor nervi (şi de aici senzaţia de amorţire), sau formarea unor cicatrice în relief. Dacă operaţia n-a fost executată corect, s-ar putea ca pleoapele să nu se mai închidă normal. În cazuri foarte rare, apare un hematom care apasă pe nervul optic, aşa încât pacientul este ameninţat de orbire.
Liftingul
Pentru un lifting clasic, chirurgul estetician face o tăietură pornind de la mijlocul frunţii şi merge cu ea pe la rădăcina părului, până în spatele pavilionului urechii. Apoi desprinde pielea, îndepărtează excesul de grăsime de pe gât, bărbie şi obraji şi întinde muşchii şi ţesutul conjunctiv.
Riscuri: Sunt posibile inflamaţii, dureri, hematoame, infecţii, dificultăţi de vindecare a leziunilor, tulburări de sensibilitate, formare de cicatrice inestetice, precum şi eventuale tromboze sau embolii. În zona operată se află nervi, vase de sânge şi muşchi, care pot fi afectaţi pentru o lungă perioadă de timp.
Proceduri contra modificărilor pielii
Terapia cu laser pentru vinişoarele dilatate
Cu ajutorul laserului se face obliterarea micilor vase de sânge cu aspect neplăcut, fără ca pielea din jurul lor să aibă de suferit. De obicei, sunt necesare mai multe şedinţe de tratament până când vinişoarele devin invizibile. Rezultatul se menţine minimum un an.
Riscuri: Manevrele greşite pot provoca apariţia unor pete colorate pe piele sau cicatrice.
Terapia cu laser pentru pete maronii şi negi
Petele nedorite de pe piele sunt făcute să dispară cu această terapie, care fie distruge pigmenţii, fie îi îndepărtează, împreună cu porţiunea respectivă de epidermă. Şi petele "de bătrâneţe" pot fi înlăturate cu laser.
Riscuri: O aplicare necorespunzătoare poate duce la formarea unor pete albicioase ori de culoare închisă pe piele, ca şi a unor cicatrice. Atenţie: pentru îndepărtarea petelor maronii, apelaţi numai la un medic dermatolog. Fiindcă terapia cu laser nu se foloseşte atunci când există suspiciunea de melanom sau de aluniţă malignă.
Celulita
Creme, masaje, raze, hormoni
Pentru celulită nu există o metodă minune, sunt posibile doar succese mici. Cele mai eficiente sunt combinaţiile între mişcare, o alimentaţie sănătoasă, creme cu retinol, cofeină, iederă sau castane, masaje care să elimine depozitele de apă şi tratamente cu infraroşii.
Riscuri: La tratamentele cu hormoni se poate întâmpla ca vocea să se îngroaşe şi să devină bărbătească.
Corecturi corporale
Întârirea sânilor prea mari
Pentru a micşora volumul exagerat al sânilor, medicul face o incizie pe sub linia lor şi micşorează pielea. Mameloanele sunt repuse la locul lor.
Riscuri: Dureri, vânătăi, infecţii, tromboze sau embolii, după intervenţia chirurgicală. Se pot naşte cicatrice late, care ulterior trebuie corectate. Mameloanele pot deveni extrem de sensibile sau, dimpotrivă, "moarte". Uneori, chiar se retrag.
Pentru ca grăsimea că fie extrasă din ţesut, medicul introduce, prin mici tăieturi în piele, o canulă lungă, pe care o mişcă continuu înainte şi înapoi, eliminând astfel celulele de grăsime. O pompă absoarbe apoi lichidul injectat în prealabil, împreună cu grăsimea de pe coapse, pântec, şolduri sau talie.
Riscuri: Dureri, sângerări, infecţii. În până la 9% din cazuri se ajunge la complicaţii chiar şi mortale (când substanţele anestezice din lichidul introdus în ţesut pătrund în circuitul sanguin). De asemenea, pot fi vătămate nervi şi vase de sânge, iar pielea devine în unele locuri insensibilă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
