Biblioteca Judeţeană "George Coşbuc" din Bistriţa a găzduit anul acesta, în perioada 15-17 mai, Conferinţa naţională a bibliotecilor şi bibliotecarilor din România. Tema întâlnirii a fost "Nova Bibliotheca - Provocări şi tendinţe în bibliotecile publice". Într-un timp în care tehnologia se dezvoltă cu rapiditate, bibliotecile sunt totuşi prezente în viaţa oamenilor. Cum reuşesc bibliotecarii să apropie omul de carte şi dacă sunt ei pregătiţi să facă faţă cerinţelor tot mai exigente ale cititorilor, am aflat de la domnul Ioan Pintea.
"Nu-l poţi citi pe Dante pe internet"- Domnule Ioan Pintea, aţi organizat la Bistriţa Conferinţa Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România, un eveniment ce unora le poate părea "prăfuit". Biblioteci, în epoca internetului? Ce semnificaţie a avut conferinţa?- Este pentru prima dată când la Bistriţa se organizează un astfel de eveniment de anvergură naţională, este o cinste şi o onoare pentru biblioteca noastră, pentru oraşul nostru. Datorez acest succes şi colegilor mei din bibliotecă, care au fost solidari cu mine, mi-au fost alături, i-am simţit aproape, am muncit cot la cot, cum se spune... În aşa fel am organizat această conferinţă încât, pe lângă temele de specialitate, au fost şi câteva respiraţii culturale. Nu întâmplător am invitat pe Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei de la Cluj, care şi-a prezentat o carte foarte citită şi apreciată: "Mai putem trăi frumos?". De asemenea, a fost o întâlnire cu Grigore Leşe, care şi-a lansat un volum recent, devenit deja bestseller, "Acum ştiu cine sunt" şi care a susţinut şi un concert în onoarea bibliotecarilor prezenţi.
- În mod normal, biblioteca este un loc de unde se împrumută cărţi. De când se ocupă şi de acţiuni culturale?- Aceasta este o prejudecată. Biblioteca nu este doar un ghişeu, nu este numai un loc în care se împrumută cărţi, ci este o bună şi necesară instituţie de cultură. Dincolo de menirea ei, de a aduce toate noutăţile pentru cititori, biblioteca are şi acest rol comunitar, în care frumosul sub toate chipurile e la el acasă. La evenimentele noastre am invitat foarte multe personalităţi culturale şi am pregătit proiecte mari şi generoase, ca să facem vizibile biblioteca şi activitatea ei. Am aflat, de exemplu, că la Spitalul Judeţean Bistriţa există un mic club de lectură. Personalul este implicat şi dăruit, asistentele le citesc copiilor internaţi, bolnavilor. Aşa că, de anul trecut, am deschis o filială a Bibliotecii "George Coşbuc" chiar în incinta spitalului. Am primit şi solicitări de la voluntari care vor să meargă să ajute.
- Astăzi, cărţile se citesc pe calculator şi, mai nou, pe tabletă. Cine mai merge la bibliotecă?- Trebuie să ţinem pasul cu vremurile în care trăim, dar suntem foarte atenţi cum armonizăm cele două tendinţe, clasică şi modernă. Internetul este bun pentru documentare, pentru informare, astăzi nu cred că ne mai putem lipsi de el, dar lectura adevărată se face cu cartea în mână, răsfoind paginile ei. Să simţi fiecare filă, să simţi personajele, să ştii că trăieşti întâmplările din carte. Internetul nu-ţi permite să fii foarte apropiat de personaj. Nu cred că, de pildă, aş putea savura pe internet "În căutarea
timpului pierdut" sau "Craii de Curtea Veche". Sunt sigur că dezvoltarea aceasta electronică va merge mai departe, dar lectura clasică va rămâne, pentru că e altceva: ceva ce ţine de inefabil, o intimitate între cititor şi autor, între cititor şi personaj, între cititor şi locurile care sunt descrise în cartea respectivă. Scriitorul şi cititorul creează împreună atmosfera unei cărţi, ambientul poveştii ca atare. De altfel, eu îmi dau seama, văzând cititorii care împrumută cărţi, în special pe cei tineri, că e foarte obositor să studiezi cărţile pe internet. Mai mult, e nefiresc să citeşti un roman pe internet. Poţi să citeşti un articol de ziar, o ştire, un anunţ, dar n-ai să poţi citi Dante pe internet. Într-un fel, poţi s-o faci până la urmă, dar nu se creează între cititor şi carte atmosfera aceea de intimitate de care vorbeam.
- Tradiţia cititului începea înainte în familie, prin poveştile luate la rând de părinţi şi bunici. Astăzi, copiii sunt puşi în faţa calculatorului de la 4-5 ani. Ei participă la războaie stelare, când să îl mai întâlnească pe Făt-Frumos?
- Eu aud mereu că tinerii nu mai citesc, că sunt robii calculatorului, ai internetului. Nu e adevărat! Pentru că lucrez într-o bibliotecă, văd zi de zi că tinerii nu sunt interesaţi numai de computer şi de lecturi uşoare, ci şi de lecturi importante. Se spune mereu că nu se mai citesc scriitorii clasici români. Asta e curată dezinformare! Se citesc Sadoveanu, Coşbuc, Rebreanu, Preda. Trebuie neapărat să ne schimbăm părerile vizavi de tinerii din ziua de azi. Generaţia lor e o generaţie foarte inteligentă, cu lecturi esenţiale foarte bine asimilate. Cunosc tineri frumoşi şi deştepţi, care au ales să citească şi să-şi petreacă timpul în bibliotecă... Aceştia sunt cei care se îndreaptă spre un orizont foarte bun. Am mare încredere în ei, îi înţeleg şi, pe cât îmi stă în putere, îi sprijin.
"Eu m-am născut într-un sat în care ţăranii aveau biblioteci personale"- Copiii de la ţară au acces la cărţi, la biblioteci? Li se mai pare un loc important sau trebuie seduşi?- Eu m-am născut într-un sat de lângă Năsăud, în care ţăranii aveau biblioteci personale. Primele cărţi le-am citit din bibliotecile consătenilor mei. Nu era bibliotecă comunală, am făcut-o eu mult mai târziu, mai precis, anul trecut. Ţăranul din Runc avea în casă cărţi bune, cărţi de bază, din care citea seara, stând la vite, duminica, după ce se întorcea de la biserică, de fapt, ori de câte ori îi permitea timpul. În satul nostru era un cult pentru lectură şi pentru carte şi cei care citeau erau priviţi cu mult
respect. Biblioteca Judeţeană este coordonatoarea bibliotecilor din judeţ, drept care dăm o foarte mare importanţă bibliotecilor comunale. Căutăm mijloace pentru a le sprijini, mai ales cu donaţie de carte. Anul trecut am deschis o bibliotecă la Runcu Salvei; am dus acolo peste 10.000 de volume. Zilele trecute, am deschis o altă bibliotecă, la Ciceu Mihăieşti. În 2013, am făcut pentru prima dată întâlniri cu bibliotecarii din comune, pe zone, pe teme de specialitate. La sfârşitul anului, am invitat toţi bibliotecarii din judeţ şi am organizat o întâlnire specială cu ei. Am tipărit, în premieră, în condiţii grafice speciale, Ghidul bibliotecilor comunale din judeţul Bistriţa-Năsăud. La Conferinţă au fost prezenţi şi bibliotecarii din judeţ. E un efort mare, uneori găsim înţelegere la primării, alteori nu. Ştim însă cât sunt de importante bibliotecile de la ţară pentru elevi, în primul rând, şi ne străduim să facem faţă. În general, la sate nu există biblioteci cu un fond de carte adus la zi. Bibliotecile şcolare stau şi mai prost... O bibliotecă comunală bine dotată e mană cerească pentru şcoala din comună, pentru elevi, pentru profesori. E absolut necesar să existe în spaţiul rural biblioteci, dar şi un program bine pus la punct, care să faciliteze achiziţionarea de carte. Avem bibliotecari foarte buni. Ei sunt cei care ne confirmă că există şi în sate cititori tineri, că mirajul rafturilor pline de cărţi nu a dispărut. Există o colaborare bună între şcoală şi bibliotecă, între biserică şi bibliotecă, multe dintre manifestările culturale organizate de şcoli se desfăşoară în spaţiile bibliotecii. Nu poţi să împrumuţi tuturor doar Kant sau Goethe. Trebuie să faci educaţie şi să le dai lecturi fundamentale, dar trebuie să ştii să le recomanzi şi lecturi care să le ofere o stare de confort, de entuziasm. Lecturile de plăcere nu trebuie neglijate. Citesc o carte pentru că pur şi simplu îmi place. E o modalitate de lectură. Sunt foarte multe cereri de carte creştină, se citeşte foarte mult literatură de evlavie creştină. Consider că biblioteca trebuie să fie în serviciul cititorului. El este suveran. E ca la piaţă. Trebuie să-i găseşti ceea ce caută, trebuie să-l serveşti cu ceea ce îşi doreşte... Nu-i dai roşii dacă îţi cere castraveţi, nu-i dai ceapă dacă îţi cere banane. În ceea ce ne priveşte, ca instituţie subordonată, suntem sprijiniţi şi susţinuţi prioritar şi cu multă înţelegere de către Consiliul Judeţean. Faptul că ne-am mutat într-o clădire nouă, că am reuşit noi, o bibliotecă din provincie, să organizăm Conferinţa Naţională a Bibliotecilor din România, că anul acesta vom începe construcţia unor spaţii multifuncţionale se datorează Consiliului Judeţean şi, personal, domnului preşedinte Emil Radu Moldovan.
- Ce le-aţi spune tinerilor care, totuşi, nu au o legătură reală cu cartea?- Nu realizează ce pierd. A intra în atmosfera unei cărţi înseamnă a intra într-o altă lume, într-un univers deschis. Înseamnă a decripta conţinutul unor realităţi pe care lumea în care trăieşti şi te mişti nu îl conservă. Pentru asta însă trebuie, e adevărat, să ai nişte antene speciale, cu care să detectezi frumuseţea, inefabilul, taina. Uneori, viaţa dintr-un roman sau dintr-o poezie este mai terifiantă şi mai credibilă decât viaţa pe care o trăieşti pur şi simplu. I-aş spune unui tânăr: dacă vrei să-ţi faci prieteni adevăraţi, plimbă-te printre paginile unei mari cărţi, aşa cum te-ai plimba printr-un mare parc înverzit. Dacă eşti un cititor fidel, personajele cărţilor pot să-ţi fie cei mai fideli prieteni. Dacă eşti cititor de profesie, intri în această lume hotărât şi pregnant, te aşezi temeinic în ea, iar personajele şi autorul te vor recunoaşte: eşti de-al lor, faci parte din ea.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
