În mitologie, ea e reprezentată de Cupidon, zeul amorului, care te ţinteşte cu o săgeată. Francezii îi spun "coup de foudre", lovitură de fulger. Românii, mai hâtri, îi spun "orbul găinii", vremea în care omul umblă buimac de cap, stăpânit complet de "iubirea cu năbădăi". Psihologia certifică imaginaţia populară. Dintre câte forme de atracţie există între un bărbat şi-o femeie, "dragostea la prima vedere" are şanse optime să devină o iubire pentru toată viaţa. Dar şansa asta trebuie aşteptată, iar în lumea electronizată de astăzi, răbdarea e înlocuită de ofertele "sentimentale" ale internetului: pui degetul şi alegi.
Despre toate aceste probleme şi multe altele ne răspunde într-un interviu d-na NORICA FISCHER POPA, psiholog, specialist în terapia de cuplu.
"Lumea nu mai are timp pentru dragoste"
- Trăim într-o epocă în care oamenii par să aibă timp de orice, în afară de dragoste. Credeţi, totuşi, că există iubire eternă?
- Da, dar ea arată cu totul altfel decât clişeul pe care-l cunoaştem cu toţii astăzi. Noi vrem să primim cadou această fericire fără limite, dar dragostea nu-i cade nimănui în poală. O relaţie adevărată de dragoste cere timp şi angajament serios din partea ambilor parteneri.
- Acesta este motivul pentru care eşuează, astăzi, aşa de multe cupluri?
- Cauzele căderii din al şaptelea cer în iadul de pe pământ sunt multiple. Cea mai importantă din ele constă în aceea că partenerii nu pot răspunde aşteptărilor pe care le presupune o relaţie viabilă. Nu au timp. Atenţia lor principală e îndreptată în altă parte. În ziua de azi, prioritatea absolută o reprezintă cariera. Existenţa materială. Bărbatul şi femeia se străduiesc să funcţioneze bine profesional, să promoveze cât mai sus la locul de muncă, să dezvolte afaceri proprii şi relaţii sociale avantajoase, să se cultive fizic, pentru a fi, şi ca înfăţişare, la înălţimea aspiraţiilor măreţe. Stresul şi oboseala produse permanent de aceste solicitări se "colectează" în relaţia de cuplu, în care apar înstrăinarea, lipsa dialogului intim şi, mai ales, lipsa afecţiunii, pe care fiecare o aşteaptă de la celălalt, dar nu este capabil să o dea el însuşi. Asta este marea problemă, că nici unul, nici celălalt, nu au timpul şi forţa necesare să mai ofere ceva, dar aşteaptă, totuşi, de la partener, dragoste necondiţionată, ceea ce produce, evident, frustrare.
- Aşteptările noastre faţă de dragoste sunt prea mari?
- Nu prea mari, dar greşite. Pe de-o parte, ne dorim o armonie totală, marea iubire din filme, dar pe de altă parte, ne este frică să ne manifestăm şi să îngăduim sentimente prea profunde, de teamă să nu ne pierdem independenţa. Nimeni nu mai vrea să suporte şi să împartă cu partenerul durerea, neputinţa, decepţia şi nesiguranţa. Dar aceste sentimente sunt parte integrantă a unei relaţii. O cimentează la fel de tare ca şi bucuriile. De aceea, când relaţia ameninţă să devină prea intimă, prea emoţională sau prea dureroasă, fugim, pur şi simplu. Majoritatea mariajelor de azi sunt mai degrabă bazate pe prietenie, mici asocieri în care fiecare îşi vede de treaba lui.
- Şi totuşi, se spune că dragostea orbeşte.
- Orbeşte raţiunea, dar ne deschide sufletul. Iubirea trebuie să treacă prin el mai întâi, şi-apoi prin cap. În primele minute, îndrăgostiţii află totul unul despre celălalt: trecutul, amintirile marcante din copilărie, toate relaţiile trăite până acum, spaimele, vulnerabilităţile, punctele forte şi preferinţele, proiectele de viitor şi visele.
- Dar nu putem cunoaşte şi iubi un om în doar câteva secunde...
- Înseamnă că în toate cuplurile ar trebui să existe armonie...
- Completarea perfectă nu înseamnă linişte, bucurie, deserturi copioase, ci şansa deosebită de a ne dezvolta optim alături de omul acela deosebit, care are propria lui personalitate. Dar pentru că aceste procese sunt adeseori dificile şi dureroase, înţelegerea şi atracţia reciprocă trebuie să fie extrem de puternice. Doar în această situaţie este posibil ca doi oameni să se bizuie atât de intens unul pe celălalt şi să se abandoneze reciproc. Pentru că în viaţa obişnuită a unui cuplu, cei doi parteneri nu funcţionează doar ca un stâlp de consolidare a calităţilor celuilalt, ci şi ca o oglindă fidelă pentru acele părţi de personalitate care nu ne plac nici nouă înşine, pe care încercăm să le reprimăm şi de care chiar ne temem.
"Fără îngrijire, dragostea se veştejeşte şi moare"
- Se spune că în primele trei minute sunt trasate traiectoriile pentru întreaga relaţie. Cum este cu putinţă?
- Cum trebuie îngrijită o relaţie?
- Cel mai important lucru este comunicarea permanentă. Trebuie să ne spunem iar şi iar ce ne preocupă, cum ne simţim, cum vedem şi cum trăim relaţia noastră. În mod fals, mulţi cred că, într-o relaţie, sentimentele rămân ca la început, la fel de proaspete, de fierbinţi. Eroare! Sentimentele sunt legate de felul în care ne dezvoltăm fiecare în parte, de felul în care ne maturizăm. Jarul iubirii trebuie întreţinut. Pentru asta e nevoie să vorbeşti despre dragoste.
- Majoritatea femeilor vorbesc mult, în vreme ce bărbaţii preferă să tacă...
"Crizele se rezolvă vorbind"
- Cum pot fi depăşite crizele?
- Vorbind şi ascultându-l pe celălalt. Cel puţin 60 de minute pe săptămână. Problemele nu se rezolvă într-un singur dialog. Ambii parteneri trebuie să înveţe să se re-perceapă reciproc, să redevină curioşi cum trăieşte, gândeşte şi simte celălalt - dar fără aprecieri negative şi invective. Şi, pentru că mulţi au uitat cum s-o facă, în unele ţări europene se organizează seminarii în acest sens.
- Oare sunt numeroase cuplurile care trebuie să reînveţe comunicarea?
- Da. Conform ultimelor statistici, un cuplu tânăr (30-40 de ani) vorbeşte în medie mai puţin de 5 minute pe zi. Şi atunci, doar pentru a-şi comunica lucruri concrete. În schimb, bărbaţii se uită la televizor sau stau la computer cam cinci ore zilnic. Mulţi cunosc mai bine vedetele de televiziune decât pe propria lor parteneră.
- În multe cupluri, unul din parteneri trişează. A cui este vina?
- De obicei, a ambilor parteneri. Cel care face pasul greşit trăieşte deplin ceea ce ar dori să facă împreună cu partenerul său. De exemplu: să-şi dăruiască mai multă afecţiune, activităţi comune de interes real, mai multă participare, dragoste mai intensă, mai puţin convenţională. Dacă cei doi devin conştienţi că răspunderea pentru drumul greşit pe care a apucat-o relaţia lor le aparţine în mod egal, infidelitatea poate aduce impulsuri fructuoase în respectiva relaţie.
- Cum ne putem "vindeca" de gelozie şi cum putem trece peste jigniri?
- O cantitate mică de gelozie este absolut normală, face parte din toate relaţiile de dragoste. Cu asta trebuie să ne obişnuim. Dar trebuie să luptăm, în schimb, împotriva geloziei extreme, fie ea întemeiată sau nu.
- Credeţi că orice relaţie poate fi salvată?
- Teoretic, da. Dar numai dacă ambii parteneri sunt dispuşi să se preocupe mai intens de ei înşişi şi de relaţia lor. Nu este simplu, dar merită. Pentru că partenerii care se despart rămân adeseori legaţi unul de celălalt ca într-un război al rozelor. Sau recreează în viitoarea relaţie aceeaşi dramă.
"Alarma sună când relaţia sexuală începe să scârţâie"
- Experţii susţin că marea dragoste moare după 5-6 ani. Un fenomen biologic căruia nu ne putem opune. Este adevărat?
- Adevărat este că, după 4-5 ani, dragostea spontană cedează. Atracţia aceea iniţială, care ne face să simţim că zburăm. Şi dacă partenerii nu vorbesc deschis despre această problemă, vieţile lor încep să se despartă. Şi apare senzaţia că te trezeşti dimineaţa lângă un străin, deşi în realitate este partenerul pe care l-ai iubit şi l-ai dorit cândva. Nu-l mai recunoşti, pentru că nu-ţi mai dai osteneala să-l priveşti cu-adevărat, să-l înţelegi, să-l accepţi.
- Nu este normal ca, după un număr de ani, relaţia să nu mai funcţioneze, să devină plictisitoare?
- Nu este normal! Sexul nu este o problemă de vârstă sau de durată a unui cuplu, ci expresia însufleţirii, a bucuriei de a trăi alături de cel iubit. Erotismul şi plăcerea sunt sufocate de grijile zilnice,
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
