România profundă îşi schimbă faţa

Nu demult, Comisia Europeană a dat publicităţii situaţia agriculturii şi dezvoltării rurale româneşti, aşa cum se văd din perspectiva Politicii Agricole Comune (PAC).

Cu toate că subvenţiile acordate Ro­mâniei sunt mult mai mici decât cele primite de ţările vechi ale UE şi în ciuda reducerilor cu 3,2% ale bugetului general al Uniunii, satul românesc a avut de câştigat de pe urma in­trării ţării în marele „club" al celor 28. Ast­fel, între anii 2007-2013, au fost înre­gis­trate intrări de circa 10 miliarde de euro în agricultură şi dezvoltare rurală. Ce s-a făcut cu aceşti bani? Numai în anul 2012, 1,1 mi­lioane de ţărani români au primit, ca din cer, în plăţi directe, 906 milioane de euro! Pe lângă aceste sume, găsim un şir de înfăp­tuiri paralele, ţinând de dezvoltare. Astfel, UE a ajutat aproape 10.000 de tineri să devină fermieri; a sprijinit modernizarea a 2000 de ferme; a determinat 47.000 de gospodării de subzistenţă să se orienteze către piaţă, adică să-şi vândă surplusul de producţie; a investit în dezvoltarea infrastructurii rurale şi a ser­viciilor de bază din 800 de comune, fiind modernizaţi aproape 4000 de kilometri de drumuri rurale şi construiţi 2800 de km de conducte de apă şi 4200 km de canalizare. Pe scurt, în satele româneşti unde, în 1989, rar găseai apă curentă şi canale de evacuare a apelor uzate, a apărut o reţea cu o lungime egală cu distanţa Bucureşti-Rabat (Maroc). Concluzia? Intrarea României în Uniunea Europeană a fost o şansă istorică atât pentru România, cât şi pentru Uniunea Europeană. Pentru că bogăţia agricolă, spirituală, de inteligenţă, culturală şi de biodiversitate a României face astăzi parte din patrimoniul întregii Europe unite. Revenind la statistică, aflăm că fondurile europene au ajutat Ro­mânia să crească producţia de miere cu 55% şi să producă peste 6 milioane de hectolitri de vin (!), ceea ce ne plasează pe locul I în Eu­ropa de Est şi Centrală şi pe locul 6 în toa­tă Uniunea. E de ajuns să vizitaţi un ma­ga­zin de vinuri şi veţi înţelege unde au mers peste 211 milioane de euro. Alte 239 de mi­li­oane aşteaptă să fie atrase de producătorii de vin până în 2018. Vorbind despre viitor, PAC are veşti la fel de bune pentru Ro­mâ­nia. Nu-i de colo să ai un comisar ca d-l Cio­loş, care i-a împins de la spate pe oficialii agrarieni de la Bucureşti, determinându-i să ajungă "fruntaşi pe ramură". Pentru exer­ci­ţiul bugetar 2014-2020, agricultura româ­neas­că şi dezvoltarea rurală au la dispoziţie circa 20 miliarde de euro, din care 12 mili­ar­de numai pentru plăţi directe. Cu 3.859.000 de fermieri mici, România este încă, din fericire, o ţară a ţăranilor. PAC a tre­buit să se adapteze acestei realităţi, cu toa­te că anumiţi domni de la Bruxelles strâm­bau din nas şi îşi puneau mâinile în cap când auzeau cifrele de la Bucureşti. Dar tot în vestul european sunt nenumărate enti­tăţi civile - printre care puternicul sindicat ţărănesc internaţional "Via Campesina" (for­mat din 148 de organizaţii) - care încing internetul şi adunările populare din Ro­mânia, la care iau parte, cu sfatul repetat ob­sesiv: "Nu lăsaţi ţăranii să piară"! Până la urmă, totul depinde de cine ne conduce. Dar şi de noi înşine, orăşeni şi săteni, dacă vom înţelege că ne cheamă pământul lăsat ne­mun­cit. UE plusează şi va acorda cu 30% mai mult din plăţile directe acelor fermieri care îşi vor diversifica producţia, care vor menţine păşunile intacte şi vor conserva 5% din pământ în interes ecologic. O invitaţie la dezvoltare durabilă, la repopularea sa­te­lor, la revenirea la mâncarea sănătoasă, la protecţia mediului şi a biodiversităţii şi la salvarea tradiţiilor. Cu toate rămânerile în urmă la atragerea fondurilor europene, la 25 de ani de la Revoluţie, încet, dar sigur, Ro­mâ­nia profundă îşi schimbă faţa.