Cu toate că subvențiile acordate României sunt mult mai mici decât cele primite de țările vechi ale UE și în ciuda reducerilor cu 3,2% ale bugetului general al Uniunii, satul românesc a avut de câștigat de pe urma intrării țării în marele „club" al celor 28. Astfel, între anii 2007-2013, au fost înregistrate intrări de circa 10 miliarde de euro în agricultură și dezvoltare rurală. Ce s-a făcut cu acești bani? Numai în anul 2012, 1,1 milioane de țărani români au primit, ca din cer, în plăți directe, 906 milioane de euro! Pe lângă aceste sume, găsim un șir de înfăptuiri paralele, ținând de dezvoltare. Astfel, UE a ajutat aproape 10.000 de tineri să devină fermieri; a sprijinit modernizarea a 2000 de ferme; a determinat 47.000 de gospodării de subzistență să se orienteze către piață, adică să-și vândă surplusul de producție; a investit în dezvoltarea infrastructurii rurale și a serviciilor de bază din 800 de comune, fiind modernizați aproape 4000 de kilometri de drumuri rurale și construiți 2800 de km de conducte de apă și 4200 km de canalizare. Pe scurt, în satele românești unde, în 1989, rar găseai apă curentă și canale de evacuare a apelor uzate, a apărut o rețea cu o lungime egală cu distanța București-Rabat (Maroc). Concluzia? Intrarea României în Uniunea Europeană a fost o șansă istorică atât pentru România, cât și pentru Uniunea Europeană. Pentru că bogăția agricolă, spirituală, de inteligență, culturală și de biodiversitate a României face astăzi parte din patrimoniul întregii Europe unite. Revenind la statistică, aflăm că fondurile europene au ajutat România să crească producția de miere cu 55% și să producă peste 6 milioane de hectolitri de vin (!), ceea ce ne plasează pe locul I în Europa de Est și Centrală și pe locul 6 în toată Uniunea. E de ajuns să vizitați un magazin de vinuri și veți înțelege unde au mers peste 211 milioane de euro. Alte 239 de milioane așteaptă să fie atrase de producătorii de vin până în 2018. Vorbind despre viitor, PAC are vești la fel de bune pentru România. Nu-i de colo să ai un comisar ca d-l Cioloș, care i-a împins de la spate pe oficialii agrarieni de la București, determinându-i să ajungă "fruntași pe ramură". Pentru exercițiul bugetar 2014-2020, agricultura românească și dezvoltarea rurală au la dispoziție circa 20 miliarde de euro, din care 12 miliarde numai pentru plăți directe. Cu 3.859.000 de fermieri mici, România este încă, din fericire, o țară a țăranilor. PAC a trebuit să se adapteze acestei realități, cu toate că anumiți domni de la Bruxelles strâmbau din nas și își puneau mâinile în cap când auzeau cifrele de la București. Dar tot în vestul european sunt nenumărate entități civile - printre care puternicul sindicat țărănesc internațional "Via Campesina" (format din 148 de organizații) - care încing internetul și adunările populare din România, la care iau parte, cu sfatul repetat obsesiv: "Nu lăsați țăranii să piară"! Până la urmă, totul depinde de cine ne conduce. Dar și de noi înșine, orășeni și săteni, dacă vom înțelege că ne cheamă pământul lăsat nemuncit. UE plusează și va acorda cu 30% mai mult din plățile directe acelor fermieri care își vor diversifica producția, care vor menține pășunile intacte și vor conserva 5% din pământ în interes ecologic. O invitație la dezvoltare durabilă, la repopularea satelor, la revenirea la mâncarea sănătoasă, la protecția mediului și a biodiversității și la salvarea tradițiilor. Cu toate rămânerile în urmă la atragerea fondurilor europene, la 25 de ani de la Revoluție, încet, dar sigur, România profundă își schimbă fața.