"Flori de tei" - trei cuvinte care sună ca muzica, stârnind imagini de vară, pline de zumzet şi de arome. Parfumul lor e atât de puternic, încât în nopţile calde de iunie îl simţi aievea, ceva viu şi concret. Tot ce cuprinde arborele acesta este moale şi blând: florile, care, transformate în ceai, îmblânzesc şi odihnesc sufletul, mierea de tei, care vindecă toate angoasele lumii. Daruri dumnezeieşti pentru cei ce cred în puterea vindecătoare a naturii, pe care o celebrează cu bucurie şi încredere. În multe zone ale ţării, ca tradiţie şi semn de preţuire pentru acest arbore, există "Sărbătoarea teiului", care are loc în duminica Rusaliilor, când ramuri tinere de tei, după ce au fost sfinţite la biserică, se pun la poartă, unde se păstrează toată vara, gospodăria fiind astfel ferită de capriciile vremii: grindină, furtuni, inundaţii, trăsnete etc.
Teiul este un arbore apreciat atât în fitoterapie, este căutat de apicultori (pentru obţinerea mierii), iar lemnul este folosit în tâmplărie.
Întâlnire în natură
În scopuri terapeutice, se folosesc în principal florile cu sau fără bractee (Flores tiliae) de la trei specii: Tilia cordata (teiul de pădure), Tilia grandifolia (teiul mare) şi Tilia tomentosa (teiul argintiu). Se utilizează în medicină şi partea internă a scoarţei trunchiului, care în gospodărie se foloseşte frecvent pentru a înlocui rafia la legatul viţei-de-vie.
Cele trei specii de tei se deosebesc în principal prin frunze şi perioada de înflorire. Astfel:
Tilia cordata (teiul de pădure sau teiul pucios) este cel mai răspândit, are frunze de forma inimii şi înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie, începutul lui iulie.
Tilia grandifolia (teiul mare) are frunzele mult mai mari decât celelalte specii şi înfloreşte primul, începând cu prima jumătate a lunii iunie, fiind cel mai puternic mirositor.
Tilia tomentosa (teiul argintiu) are partea dorsală a frunzelor acoperită cu peri stelaţi argintii şi înfloreşte cel mai târziu, în luna iulie.
Recoltare şi uscare
Perioada de recoltare a florilor se face eşalonat, în funcţie de specia de tei, la începutul înfloririi, când o parte din flori sunt încă boboci. Culegerea se va face numai pe timp frumos, la un interval de 1-2 zile după ultima ploaie, recoltându-se numai florile, evitându-se tăierea lăstarilor sau ruperea lor, care duc la mutilarea copacilor, ceea ce, din păcate, se întâmplă adesea în parcuri şi grădini. Pentru partea internă a scoarţelor se folosesc ramurile de 2-3 ani, rezultate în urma toaletării coroanei de tei. Partea superioară a scoarţei, de culoare cenuşie, se îndepărtează, reţinându-se numai partea internă, de culoare alb-gălbuie. Se fasonează sub formă de fragmente lungi, de 10-15 cm (ca nişte scobitori) care se vor mărunţi corespunzător înainte de procesare.
Uscarea se face la umbră, în strat subţire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite sau în poduri cu ventilaţie puternică, naturală. Se evită uscarea lentă, deoarece produsul se brunifică uşor.
După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării, ca plantă întreagă, mărunţirea înaintea utilizării nefiind necesară când se prepară ceaiul (infuzia). Randamentul de uscare este de 4:1, adică din 400 g flori proaspete rezultă, în urma procesului de uscare, 100 g flori uscate.
Acelaşi procedeu de uscare se aplică şi scoarţelor, randamentul de uscare fiind de 3:1.
Compoziţia chimică
Florile de tei conţin poliuronide (mucilagii), uleiuri volatile, în special farnesol, ce dă mirosul plăcut specific florilor de tei, flavone, iar scoarţa are polifenoli, taninuri, heterozide.
Preparate din flori de tei
Pulberea
Scoarţa de tei de culoare alb-gălbuie (adică fără partea exterioară, care este cenuşie), uscată, se macină foarte fin, într-o râşniţă de cafea, şi se foloseşte ca atare, câte un vârf de linguriţă de 2 ori pe zi, cu puţină miere, sirop sau suc natural.
Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri de flori de tei uscate, nemărunţite, se opăresc cu o ceaşcă de 250 ml cu apă fiartă, se lasă la infuzat 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu zahăr sau miere.
Decoctul
Tehnica decoctului se foloseşte când dorim să obţinem un ceai din scoarţă de tei.
Mod de preparare: 4 linguri de scoarţă uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas de preferinţă din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală (aceasta din urmă se va umecta cu puţină apă, înaintea filtrării, altfel o parte din soluţia extractivă se va pierde ca urmare a îmbibării filtrului din vată). Se îndulceşte ca şi infuzia.
Tinctura
Mod de preparare: 20 g flori de tei uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualele reziduuri depuse pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic
Mod de preparare: 50 g flori de tei uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului şi apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduurile depuse la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de un an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Din cauza conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, aceste remedii nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.
Tratamente cu flori de tei
Tratamente interne
Nota farmacistului: numeroase medicamente de uz oral, sub formă de comprimate sau drajeuri, pentru a putea fi înghiţite, se administrează cu puţină apă sau ceai. Ceaiul de tei este cel mai utilizat în acest sens, având în vedere că este cel mai plăcut la gust dintre toate ceaiurile.
* Boli ale aparatului respirator (bronşite, bronhopneumonii)
Forma farmaceutică cea mai folosită în tratarea bolilor aparatului respirator este infuzia. Ea se administrează călduţă, câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere, la care se pun 2-3 feliuţe de lămâie, ca aromatizant şi aport de vitamina C naturală.
* Bolile din sfera ORL (amigdalite, rinite, faringite, laringite) Infuzia călduţă de flori de tei - se beau câte trei căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Nu se recomandă adăugarea de lămâie, având în vedere că aceasta creează un pH acid, care accentuează iritaţia mucoaselor faringo-laringiene.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de nalbă.
Vinul - se administrează trei linguri, de două ori pe zi, după-masă.
* Bolile de origine virală (răceli, gripe)
Se administrează infuzia de tei, câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Pentru potenţarea efectului sudorific şi diaforetic al preparatelor din tei, acestea se pot asocia cu scoarţă de salcie şi flori de soc, utilizând compoziţia şi tehnica descrise în continuare.
Compoziţie: scoarţă de salcie, flori de tei, flori de soc.
Mod de preparare: se prepară un decoct din două linguri de scoarţă de salcie, la 200 ml apă, prin fierbere timp de 15 minute. Se adaugă apoi două linguri de flori de tei şi două linguri flori de soc. Se lasă la infuzat 20 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere. Se bea călduţ.
Tinctura - câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de măceşe sau gălbenele.
Vinul - se administrează 3 linguri, de două ori pe zi, toate după-masă.
La Farmacia Faltis, mierea de albine din flori de tei, amestecată cu glicerină în părţi egale, se întrebuinţează la prepararea de badijonaje (melite) ce se aplică pe mucoasa bucofaringiană.
Infuzia călduţă: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere. În insomnii se potenţează acţiunea infuziei, adăugând seara, la culcare, în cana de ceai, 30 de picături de tinctură de odolean, roiniţă sau levănţică.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, adăugate într-o cană cu ceai de salcâm.
Vinul - se administrează trei linguri, de două ori pe zi, toate după-masă.
* Boli neurologice (cefalee, distoniii neurovegetative, nevralgie de trigemen)
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel.
Vinul: se administrează trei linguri, de două ori pe zi, după-masă.
* Bolile aparatului cardio-vascular (insuficienţe cardiace, hipotensiune, nevroză cardiacă)
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de saschiu.
Vinul: se administrează trei linguri, de două ori pe zi, toate după-masă.
Pentru potenţarea efectului terapeutic al preparatelor din tei în bolile aparatului cardio-vascular, se adaugă suplimentar tinctură de gingko biloba, saschiu sau păducel, câte 30 de picături la o administrare.
* Bolile aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici şi stări spastice ale aparatului digestiv, diaree)
Pentru aceste boli se recomandă folosirea pulberii sau a decoctului din scoarţă de tei.
Pulberea: se administrează câte un vârf de linguriţă, de 3 ori pe zi, după-masă, ca atare sau amestecată cu puţină miere sau sirop.
Decoct: se bea câte o ceaşcă, de 3 ori pe zi, după-masă, îndulcit după gust.
Ca şi în cazul bolilor aparatului digestiv, se utilizează forme farmaceutice obţinute din scoarţă de tei (pulberea sau decoctul).
Pulberea: se administrează câte un vârf de linguriţă, de 3 ori pe zi, după-masă. Se ia ca atare sau amestecată cu puţină miere sau sirop.
Decoct: se bea câte o ceaşcă, de 3 ori pe zi, după-masă, îndulcit după gust. Efectul coleretic se potenţează dacă în ceaşca cu decoctul din scoarţă de tei se adaugă 30 de picături de tinctură de mentă sau roiniţă.
* Bolile sugarului
Infuzia din flori de tei este nelipsită în afecţiunile uşoare ale sugarului, precum colici, agitaţie, răceli, viroze, insomnii. Ea se administrează în doze de 5, 10, 15 ml, de 3 ori pe zi, în funcţie de vârstă. De asemenea, la începutul alimentaţiei diversificate la sugar, care de regulă începe cu introducerea unui biscuit clasic, acesta e bine să fie înmuiat în infuzie de tei. Se obţine din această combinaţie, pe lângă efectul nutritiv al biscuitului, şi efectul de calmare a bebeluşului, indus de ceaiul de tei.
Decoctul din flori de tei, obţinut după tehnica clasică prezentată mai sus, se foloseşte la îmbăierea celor mici (o cană din decoct, la o cădiţă apă călduţă).
Tratamente externe
Cataplasmele obţinute din comprese cu infuzie de flori de tei sunt recomandate pentru faţă, seara, înainte de culcare (timp de câteva minute) pentru efectul calmant şi emolient, care se datorează mucilagiilor din compoziţia florilor. Se poate aplica apoi
Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu. Gama de preparate poate fi vizualizată pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
