Un basarabean candidează la alegerile europarlamentare din România!

ALECU RENIŢĂ - Preşedinte de onoare al Partidului Verde Ecologist din Republica Moldova

"Nu a existat imperiu sau dictatură care să ascundă pentru totdeauna adevărul că Basarabia e românească şi că basarabenii sunt români"

Până zilele trecute, eram sigur că nu voi mer­ge la vot pe 25 mai. Mă număr printre cei deza­mă­giţi de clasa politică românească, în ansamblul ei. La ce bun să pun ştampila pe sigla unui partid căruia nu-i pasă de existenţa mea decât o dată la patru-cinci ani? Şi atunci, doar să mă prindă la urne... În fine, tul­burarea asta de conştiinţă a luat sfâr­şit ca prin far­mec, de îndată ce am aflat că prietenul bun al revistei "Formula AS", basarabeanul Alecu Re­niţă de la Chi­şi­nău, cetăţean român, a intrat în cursa pentru eu­ro­parlamentare din partea Partidului Verde din Bucu­reşti. Da, acum am pe cine vota, mi-am spus. Îl cu­nosc bine pe Alecu, e un ecologist con­vins, un luptă­tor pentru cauza naţio­nală, încă din timpul URSS, când bolşevicii l-au ţinut trei ani la puş­că­rie pentru convingerile lui româneşti, manifestate în studenţie. Cavaler al Ordinului de Onoare şi Ca­valer al Ordi­nu­lui Republicii, fost depu­tat în primul parlament liber de la Chişinău, a votat cu entuziasm Declaraţia de Independenţă şi a contribuit la introdu­cerea alfabe­tului latin în Basarabia. Graţie pro­punerii sale, ca fost deputat "verde", codrii Basa­rabiei au fost protejaţi prin Constituţie. Aşa se explică de ce, peste Prut, pă­du­rile sunt încă intacte. Este di­rectorul revistei na­ţionale NATURA şi preşedinte de onoare al Parti­dului Verde Ecologist din Republica Moldova. Dacă ar ajunge în Parlamentul European, ştiu că noi, toţi iubi­torii de natură din Carpaţi, am avea o voce clară şi ho­tărâtă, care să ne apere interesele.

"Verzii de pe ambele maluri ale Prutului sunt împreună de un sfert de veac"

- Cum a reuşit un ecologist de peste Prut să intre în atenţia ecologiştilor de la Bucureşti, a Partidului Verde din România?

- Imediat după prăbuşirea dictaturii co­mu­niste, în decembrie 1989, când în Ţară se vărsa sân­ge pentru dezrobire şi libertate, am căutat păr­taşi de idei, su­fle­tişti, la Bucureşti şi la Iaşi, pen­tru a crea o Mişcare Ecologistă comună, panro­mâ­nească. În România, ca şi în R. Moldova, se cu­noaşte foarte puţin des­pre rezistenţa anti­so­vietică basarabeană, despre faptul că la Chişinău, "verzii neformali" se aflau încă din anul 1985 pe prima linie, în subminarea min­ciunilor şi a mi­turilor comuniste privind grija partidului faţă de natură şi oameni; că la Chi­şi­nău, ecologiştii reuşiseră să smulgă sigiliul de pe unele subiecte-tabu şi să-l dea jos pe preşedintele Academiei de Ştiinţe, pentru că minţea cu neruşi­nare şi ascundea ecocidul organizat de Kremlin îm­potriva mol­dovenilor transformaţi în cobai ai experimentelor criminale ale ideologiei şi econo­miei sovietice. Nimeni nu poate ascunde că pro­cesele de deştep­tare şi renaştere naţională din Basarabia au pornit de la problemele de mediu, apoi, treptat, s-au extins spre cele legate de supra­vieţuirea fiinţei noastre româneşti, în închisoarea popoarelor, cu numele de Uniunea Sovietică. Afirm acestea ca să se ştie că, în anul 1990, "verzii" basara­beni, împreună cu cei din Ţară, au ini­ţiat un proiect foarte îndrăzneţ pentru acea perioadă - crearea unei Mişcări Ecologiste unitare, cu o con­ducere comună, la Chişinău şi Bucureşti. La început, lucrurile au mers foarte bine, dar pe urmă, Mişcarea Ecologistă din România a deviat de la proiectul comun şi s-a angajat, cu ziua, pe la diferite partide de la guvernare, până şi-a pierdut numele. În consecinţă, au apărut mai multe formaţiuni ecologiste, care au creat confuzie în mintea alegătorilor. Magia ecolo­gismului a dispărut în luptele politice de pe malurile Dâmboviţei, iar pierderile suportate de societate pot fi observate în orice ecosistem sau comunitate. Partidul Verde a apă­rut mai târziu, cam prin 2005, şi a reuşit performanţa să devină membru deplin în Partidul Verzilor Euro­peni. E un câştig mare. Şi Partidul Verde Ecologist din R. Moldova a fost primit în anul 2008 în rândul verzilor europeni. Deci, verzii de pe ambele maluri ale Prutului sunt împreună de un sfert de veac şi urmează să recuperăm risipa de timp, să ne forti­ficăm pentru a deveni o forţă politică românească respon­sabilă.

"Partidul Verde e pe poziţia 10, în buletinul electoral, şi are drept siglă floarea-soarelui"

- Ce şanse credeţi că aveţi, ţinând cont că aţi fost înscris abia pe locul 4 în listele electorale?

- Este locul cel mai bun pe care l-au acordat parti­dele din România candidaţilor basarabeni. E un loc eligibil, care poate propulsa un român din stânga Prutului în Parlamentul European, dacă alegătorii vor vota Partidul Verde, care e pe poziţia 10, în buletinul electoral, şi are drept siglă floarea-soarelui. Şi, desi­gur, Partidul Verde e necesar să acumuleze cât mai multe voturi, ca să depăşească pragul de 5%, aşa cum prevede legea.

- Cu ce experienţă veniţi din Basarabia, de aco­lo de unde pădurile nu au fost decimate ca în Româ­nia?

- Precizez că nu "tot ce mişcă ecologic" în Ba­sa­rabia e legat de numele meu. La început, în iunie 1983, când am pornit la drum lung, am fost câţiva, dar după ce am făcut primele breşe în zidul minciu­nilor, am avut sute, apoi zeci de mii de susţinători şi prieteni. În primul Parlament am intrat nu pitulat sub o listă de anonimi de partid, ci în urma unor con­fruntări dure cu politrucii comunişti, în prezenţa mii­lor de alegători din circumscripţie, care au avut posi­bi­litatea să ne asculte în dezbateri şi să ne spună ce au pe suflet. Poporul simte vocile false, profitorii şi far­sorii. Lumea a fost prostită de cârdul de lăcuste de la pu­tere, dar nu e deloc proastă. Am încercat să-mi ono­rez cele două mandate de parlamentar şi să nu mă rup de poporul din care m-am născut. De 24 de ani, editez revista naţională NATURA; de 20 de ani, sunt preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova; am fost 10 ani reprezentantul Centrului "Naturopa", al Con­si­liului Europei, pentru R. Moldova (1995-2005); am deţinut funcţiile de vice-preşedinte al co­mi­siei parlamentare de mediu (1990-1994) şi de pre­şedinte al subcomisiei de ecologie (1998-2001), şi am îndrăznit să modelez politicile de mediu mai aproape de interesul naţional, îndepărtându-le de pof­tele clanurilor de la putere. Evident, am avut şi pier­deri, şi trădări, dar multe lucruri bune au fost "infil­trate" în legi, iar faptul că reprezentanţii Mişcă­rii Eco­logiste din Moldova au izbutit să fixeze în Con­sti­­tuţie că pădurile sunt un bun public a apărat fon­dul fo­restier naţional de măcelul hrăpă­re­ţilor. E im­por­tant de reţinut că lupta cu aceştia nu s-a încheiat, ei continuând să facă şi azi presiuni asupra guver­nan­ţilor, pentru a-i determina să amendeze Constituţia şi să le permită jefuirea/privatizarea pădurilor.

"Am acceptat să candidez, pentru a avea posibilitatea să vorbesc de la microfonul principal al Europei, despre necesitatea unificării neamului românesc"

- Este pentru prima dată când un basarabean ecologist candidează pentru un mandat în P.E. Să fie acesta un semn că R. Moldova s-a desprins de spaţiul ex-sovietic şi revine în spaţiul european?

- Nu a existat imperiu sau dictatură care să as­cun­dă pentru totdeauna adevărul că Basarabia e ro­mâ­nească şi că basarabenii sunt români. Dincolo de interesul conjunctural al partidelor de la Bucureşti, Ro­mânia adevărată ştie că mâna ei cea dreaptă a fost prinsă, în august 1944, de sârma ghimpată trasă de stră­ini peste Prut, şi mai ştie că mâna ei cea dreaptă nu s-a uscat, e vie, şi nu e departe ziua când va putea să-şi facă cruce în faţa lui Dumnezeu nu ca un ciung, nu cu stânga, ci cu dreapta. Otrava inoculată de Krem­lin în minţile moldovenilor nu a dispărut defini­tiv, dar deja ea nu mai are putere să-şi atingă scopul. Ine­vitabil, vor mai fi convulsii şi împotriviri, dar ni­meni nu ne poate opri să fim împreună, în Europa unită.

- În Europa, verzii sunt percepuţi a fi la stânga eşichierului politic. Cum veţi reuşi să menţineţi linia naţională, de centru-dreapta?

- Mulţi au încercat să urce verzii în căruţa lor, vop­sită în roşu şi revopsită în roz; nu puţini ne spun că suntem de stânga sau de centru-stânga. Dar în URSS, îndeosebi verzii moldoveni şi cei baltici au or­ganizat primele acţiuni de protest într-un imperiu care mergea cu tancurile peste protestatari. Tot ei, verzii, au generat idei, atitudini şi stări de spirit ce subminau autoritatea partidului şi ideologia comunistă, având un rol important în mişcările de eliberare naţională a popoarelor din imperiu. Cu siguranţă, nu suntem de stânga şi, de la începuturi, ne-am opus ideologiei co­muniste şi populismului iresponsabil. Indiferent unde aş fi - la Chi­şi­nău, Kiev, Bucu­reşti sau Bruxelles - nu voi re­nun­ţa la convingerile mele şi la crezul meu de re­întregire a poporului ro­mân. Nu pot să-mi ima­ginez - şi aş plesni de ruşine! - că s-ar putea în­tâm­pla să ajung să schimb zbaterea şi idealul meu de o viaţă pe un mandat efemer de eu­ro­­par­lamentar. Dim­po­trivă, am acceptat să can­di­dez pen­tru a avea posi­bilitatea să vorbesc cu ar­gumente de la microfonul principal al Europei despre ne­cesi­ta­tea unificării neamului românesc.

- Ce va conţine acest discurs?

- Când ai o şansă rară, să contribui la în­lă­turarea unei mari nedreptăţi istorice ce a fost fă­cu­tă naţiunii tale, nu lăsa misiunea pe seama altora sau a timpului. Sunt convins că R. Mol­do­va are nevoie de foarte mulţi prieteni şi susţină­tori în cancelariile occidentale şi mondiale, pentru a deveni membru deplin al Uniunii Euro­pene. La fel, nu putem face abstracţie nici de ţă­rile care se împotrivesc cursu­lui european al Chi­şinăului, nici de o parte însemnată a populaţiei îndoctrinate şi nostalgice după sclavia comunistă sau sovietică. Nu rareori instituţiile eu­ropene gân­desc despre o ţară prin oamenii care repre­zintă acea ţară. Felul lor de a fi şi de a relaţiona cu colegii, de a expune şi de a aborda proble­me­le, e destul de important în luarea deciziilor co­lective. Ceea ce pot spune astăzi este că, în even­tua­litatea pre­zen­ţei mele în Parlamentul Euro­pean, reîntoarcerea Basarabiei în spaţiul ei firesc va deveni o cauză a verzilor europeni şi a majorităţii colegilor din P.E.

- Care sunt subiectele legate de protecţia me­diului din România pentru care vă veţi bate în P.E?

- Nu am făcut şi nici nu voi face parte din rândul deputaţilor care preferă confor­tul personal, jilţul şi biroul. Mi-a plăcut să fiu pe te­ren, în mijlocul oa­me­nilor, să fiu parte din ei. Nu am fost absent de la bă­tăliile pentru natură, nu am accep­tat compromisuri dezonorante, nu mi-am trădat cauza pentru care mă zbat de o viaţă. România are un patri­mo­niu natural fabu­los, care nu poate fi scos la mezat, fie că e vorba de păduri, de Roşia Mon­tană sau de bo­găţiile sub­so­lului. E nevoie să schim­băm atitu­dinile ostile şi men­talităţile colective faţă de natură, să gândim pe termen lung şi să nu trans­formăm banul în unitatea de măsură a comorilor naţionale şi a vii­torului unei naţiuni.