Stop, gazele de şist!

- Românii din diaspora li se alătură celor din ţară, în lupta contra gazelor de şist -

Recent, corporaţia americană Chevron, sfi­dând opoziţia localnicilor, a anunţat că în­cepe forajele la Pungeşti. Deşi majoritatea analiştilor independenţi consideră că, începând cu 2017, exploatarea gazelor de şist din SUA va intra în­tr-un rapid şi ireversibil declin, România pare nerăb­dătoare să preia ştafeta eşecului american. Guvernul Ponta, susţinut de preşedintele Băsescu, ignoră orice ar­gument de bun simţ, care ne avertizează asupra de­zas­trului ecologic, social şi economic, pe care exploa­ta­rea gazelor de şist îl va lăsa în urmă. Societatea ci­vilă, primind un sprijin esenţial de la grupurile cons­ti­tuite pe internet, ca site-uri de susţinere şi mobi­lizare, nu abandonează însă lupta. Mai nou, vin în aju­tor şi românii din diaspora, cu vocea lor puternică, in­confundabilă, eliberată de orice inhibiţie. Cola­borarea celor din ţară cu cei din oraşele mari ale lumii a de­venit un fapt cotidian. Globalizarea are, deci, şi părţile ei bune. Am avut, zilele trecute, ocazia unei întâlniri neaşteptate: o româncă din Bruxelles, o româncă din Bucureşti şi un austriac din Viena s-au întâlnit în Parcul Izvor, pentru a anun­ţa, prin "Formula AS", că lupta pentru salvarea Ro­şiei Montane şi pentru oprirea exploatării gazelor de şist nu s-a oprit.

"În România, corporaţiile străine au prioritate faţă de interesul naţional"

Jurist de profesie, Mihaela Popescu locuieşte de ani buni la Bruxelles, fiind unul dintre militanţii cu­noscuţi atât împotriva proiectului Roşia Montană, cât şi împotriva gazelor de şist. Ca lider al unui grup in­formal pe facebook, Mihaela Popescu a luat parte la multe mitinguri de protest în faţa Co­misiei Europene şi a Parlamentului European. Înscri­să în reţeaua care reuneşte o adevărată forţă a dias­porei ro­mâneşti, a atras atenţia europar­lamen­tarilor austrieci şi germani care, auzind de cele petrecute la Pungeşti, s-au re­voltat, nevenindu-le să creadă că astfel de lu­cruri se pot întâmpla într-un stat-membru al UE. A vor­bit şi cu euro­deputaţii români, dar mulţi dintre ei au deza­măgit-o. I-au lăsat impresia că ignoră faptul că "extrem de mulţi români, din multe oraşe şi din multe ţări, sunt foarte activi în problemele de mediu şi în­grijoraţi de ceea ce se întâmplă în ţară, unde corpo­ra­ţiile străine au prioritate în faţa intere­sului naţio­nal". Grupurile cele mai active sunt cele din Londra, Viena, Berlin, Paris, Bruxelles, Madrid, Milano, Ro­ma, Dublin, Chicago, Toronto, München. Pe lângă scri­sorile trimise ambasadelor României,militanţii din grupurile de pe internet au început să scrie gu­ver­nelor ţărilor de reşedinţă, lărgind astfel aria de cu­noaş­tere a ceea ce se întâmplă în "statul român po­li­ţienesc", unde jandarmii au ajuns să apere intere­se străine, punând biciul şi bastoanele electrice pe bie­ţii ţărani care-şi apără pământul şi apa de băut. Au rămas de neuitat acuzele aduse oamenilor în unifor­mă, după cele mai recente confruntări cu localnicii din Pun­geşti: "Nu aveţi suflet în voi! Aveţi suflet de dia­vol, sunteţi nişte nenorociţi! Veniţi şi ne bateţi co­piii, ne-aţi bătut pe noi, bătrânii, acum bateţi co­­piii!". Aceste cuvinte dramatice au făcut în­conjurul lumii, diaspora românească jucând ro­lul unei adevă­rate cutii de rezonanţă în răspân­direa de informaţii corecte, neparazitate politic. Românii din diaspora au profesii diferite, dar pe toţi îi uneşte şi-i apropie Ţara. Lucru­rile scandaloase care se întâmplă acolo. "Suntem îns­păi­mântaţi de ceea ce se întâmplă în ţara noastră!", oftea­ză Mi­haela Popescu. "Mi se pare că este un punct de răs­cru­ce prin care trece ţara, şi tre­buie să fim cu toţii con­ştienţi de asta. Încercăm să-i trezim pe cât mai mulţi dintre români. Nu este numai Roşia Montană, nu sunt numai ga­zele de şist, dar e şi vân­zarea pă­mân­tului către străini, tăierea masivă a pădurilor, construirea de micro-hidrocentrale distructive pe râurile de munte, demolarea mo­numentelor din ora­şe, re­trocedările absurde de proprietăţi în Transil­va­nia, plătite o dată de statul român inter­belic. Mi se pare că este un proces de distrugere concer­tată a ţării. Suntem singura naţiune din Europa care-şi vinde cu non­şalanţă terenurile. Toate ţările au legi pro­tec­ţioniste, numai politicienii de la Bucureşti refuză să dea astfel de legi. Du-te, tu, cetăţean ro­mân, şi încearcă să cumperi pământ în Ger­mania, în Franţa sau în Belgia! Nu vei reuşi. În Un­garia, dacă vrei să vinzi unui străin, faci puş­cărie. În schimb, ungurii au cumpărat ma­siv în Transilvania. Numai guver­nanţii români sunt rupţi de realitate, plutesc pe deasupra norilor".

"Tribunalele au ajuns să se teamă. Sintagma «gaze de şist» a ajuns prohibită"

Maria Olteanu este geograf şi are trei master-uri la Bruxelles şi Berlin, în studii euro­pene, în antropo­logie şi dezvoltare comunitară. A aflat de situaţia ga­zelor de şist din România încă de pe când se afla la studii, în Germania. Activistă cunoscută pentru Roşia Montană, s-a întors în ţară în timpul revoltelor de stradă din iarna anului 2012. De atunci, s-a implicat cu în­treaga ei energie în organizarea "salvării între­gii Românii", renunţand, ca şi Mihaela Popescu, la via­ţa personală. Nu şi-a înregistrat oficial un ONG, e mai rapid să acţionezi ca grup pe face­book. Toamna tre­cută, Bucureştiul a adunat peste 20.000 de manifes­tanţi pe seară, doar cu con­cursul "cărţii chipurilor" (facebook). Păcă­lită, ca atâţia alţi români, de min­ciuna USL-istă a interzicerii gazelor de şist şi a opririi proiec­tului minier Roşia Montană, Maria Olteanu a reluat pe cont propriu activitatea de militant. Mergând pe calea civilizată a dialogului, Maria Oltea­nu a avut în per­manenţă legături cu politicienii fa­vo­rabili socie­tăţii civile, dar fără re­zultate rodnice. Aceş­tia promit, dar uită repe­de, conform unei tradiţii nescrise. Tot mai fruc­tuoase sunt contactele cu dias­pora, marea re­ţea a românilor fără frontiere fiind în construcţie; de la ei se aşteaptă declicul ce va ridica protestul civil la rang de "directivă" populară pe cele cinci continente unde se exploatează resurse mine­rale şi petroliere. Din activitatea militantei Olteanu face parte şi cerce­tarea de teren. Aşa a descoperit că OMV şi Romgaz ar fi fracturat în secret roci pe fundul Mării Negre, că­utând gaze şi petrol de şist. Apoi a descoperit sonde secrete de foraj în diferite sate din Transilvania şi Mun­tenia. A pus pe un blog în limba engleză, infor­mând pe toată lumea, cazul copilului mort lângă o sondă neprotejată a OMV din Ariceşti, Pra­ho­va, ca şi toate informaţiile despre gazul necon­ven­­ţio­nal şi despre acţiunile poliţieneşti ale jandar­meriei din Ro­mânia. "E nevoie de cât mai mulţi oameni dedicaţi pro­tecţiei mediului pe termen lung", spune ea. "Să fie acolo unde e nevoie, să-i încurajeze pe românii în vârstă, neobiş­nuiţi cu pro­testul şi cu li­bertatea de ex­pri­mare. Din păcate, şi printre militanţi sunt foarte multe stele căzătoare... Se ambalează la început, zi­când că vor revoluţiona activismul civic, dar treptat dis­par din peisaj, ce­dează nervos, se plic­tisesc, uită de promisiuni, ca po­liticienii...".
Pe site-ul www.fracturare.ro pu­teţi găsi mai multe detalii.

"Unde există fracturare hidraulică, acolo există şi conflicte"

Vienezul Markus Wailand este regizor şi produ­că­tor de filme documentare. Pe site-ul www.pooldoks. com se pot citi mai multe despre activitatea sa ar­tis­tică. Ca austriac, urmăreşte un scenariu cu trimitere directă la OMV, deoarece doreşte ca publicul de acasă să afle cum se comportă în străinătate compania lor cea mai reprezentativă, deţinută majoritar de statul aus­triac. Nu va ignora nici celelalte companii care practică fracturarea, precum Chevron, Petrom, Pros­pecţiuni S.A., Romgaz şi altele. Ştie că va întâmpina obstacole, deoarece această industrie obişnuieşte să-şi ascundă isprăvile de ochii publicului, dar contează pe sprijinul militanţilor români atât din Bucureşti, Cluj-Napo­ca şi Vaslui, cât şi din Bruxelles, New York sau Vie­­na. Mizează, deopotrivă, şi pe sprijinul ţăra­ni­lor ro­mâni, deoarece astfel de proiecte se de­rulează, de regulă, la sate. A regizat primul film des­pre frac­tu­rare în 2009, iar de atunci a deve­nit un expert al ge­nului. Urmăreşte povestea, urmăreşte unde merg ba­nii şi nu neglijează conflictul. A învăţat că unde există fractu­rare hidraulică, acolo există şi un conflict. "Mai ales aici, în România", spune, "am notat o mul­ţime de con­flicte. Pentru că sunt şi o mulţime de ten­taţii pen­tru industria petrolieră transnaţională. Cu cât cor­poraţiile şi guvernul ţin cu orice preţ să deschidă un proiect industrial periculos, cu atât populaţia vizată se revoltă şi se opune mai intens. Este o dovadă de sănătate şi maturitate a societăţii civile, care va fi «personajul» principal în filmul meu".
Între timp, locul în care Chevron a început ope­raţiunile a devenit "zonă specială de securitate", pă­zită de poliţie, iar celor care trec prin preajmă li se ce­re să prezinte actele de identitate. Ai putea spune că nu mai e nimic de făcut. Dar militanţii din diaspora şi din ţară au încă speranţe. Câtă vreme n-a început în­că exploatarea nici la gazele de şist, dar nici la Ro­şia Montană, lucrurile nu sunt tranşate, cred ei. "Bannerul global" încă stă de veghe în 25 de oraşe europene şi americane. Tinerii români din fiecare oraş menţionat în paranteze au primit un cuvânt pentru afişare publică. La un loc, pe internet, mesajul sună astfel: "Români (Dublin), A Sosit (Atena) Vre­mea (Roma) Schimbării (Viena)! Viitorul (Mün­chen) Ne Apar­ţine (New York)! Apărăm (Hanovra) Patri­mo­niul (Hamburg), Natura (Washington) Şi Oa­menii (Montreal)! Solidaritate (Londra)! Îm­preună (Bru­xelles) Punem (Berlin) Capăt (Toronto) Tră­dării (Paris) Şi Corupţiei (Co­penhaga)! Treziţi-vă (Ams­ter­dam) Şi Im­pli­caţi-vă (Madrid) Acum (Pra­ga)! Toţi (Cha­monix Mont-Blanc) Pe-un Gând (Chi­cago) Şi Într-un (Geneva) Suflet (Köln) Uniţi (Bucu­reşti) Sal­văm (Braşov) Roşia Montană (Ro­şia)!" Pre­ci­zare: conceput pe vremea marilor pro­teste pentru Roşia Montană, banner-ul este valabil, fără îndoială, şi pentru "epoca" gazelor de şist.

Fotografii de Markus Wailand