Ele vor staţiona la Sevastopol, portul unde se află sediul flotei ruseşti. Este limpede că deplasările de trupe şi tehnică militară ale Kremlinului ţintesc gurile Dunării. Ştirea este de natură să alarmeze Europa şi comandamentul NATO. Istoricii caută febril în biblioteci documente de epocă, pentru a înţelege lucrurile care se întâmplă chiar acum, sub ochii noştri. Dintre acestea, Testamentul ţarului Petru I (cel Mare), elaborat în 1725, este cel mai bogat în învăţăminte. Practic, mişcările actualului său urmaş, "ţarul" roşu, Vladimir Putin, urmează îndeaproape învăţăturile marelui său înaintaş. După un recul generat de căderea comunismului şi destrămarea URSS, ambiţiile imperialiste ies din nou la lumină. Cităm fragmente din celebrul Testament, aşa cum apare la Editura "Tipografia Buciumului", din Iaşi, 1892 (postat pe internet de jurnalistul George Căutişanu).
* * *
"În numele Prea Sfintei şi Nedespărţitei Treimi, Noi, Petru I, către toţi urmaşii noştri. Marele Dumnezeu, de la care avem existenţa şi Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc, ca fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că naţiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime, aproape de a lor cădere. Urmează, dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr şi nou, când va ajunge la întregimea creşterii sale şi va căpăta toată a sa putere. ... Eu am găsit Rusia ca un pârâiaş şi o las ca un râu mare. Iar moştenitorii mei o vor face şi mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stârpită. Eu le las instrucţiunile următoare, ca să le păzească cu statornicie: A ţine naţia rusească necurmat în stare de război... Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei... A se amesteca în toate pricinile şi dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele ţări care, fiind mai în apropiere, interesează mai cu seamă. A însoţi prinţii ruşi întotdeauna cu prinţese din Germania, spre a înmulţi influenţa noastră acolo ... să se unească de la sine la pricina noastră. A căuta alianţa de comerţ cu Englitera, mai mult decât a oricărei alte Puteri... A se întinde neîncetat către Nord, pe marginea Mării Baltice, şi către Sud, pe marginea Mării Negre. A se apropia cât mai mult de Constantinopole şi de India, că acel ce va stăpâni acolo va fi adevăratul stăpânitor al lumii ... A străbate până la Golful Persic, a restatornici, de se poate, comerţul cel din vechime al Orientului ... A propune foarte tainic la curtea Franţei, apoi la cea a Austriei, de a împărţi cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiţia şi iubirea lor de sine... Rusia să se ajute cu ele pentru a le desfiinţa pe urmă... Dacă amândouă aceste Curţi vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se ştie cum să împartă între ele gâlceava şi a le face să se slăbească una pe alta... Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari, ce vor năpădi Franţa. Aceste două ţări biruindu-se, celelalte părţi ale Europei vor trece lesne şi fără împotrivire sub jugul Rusiei".
Te cutremuri la gândul că multe dintre viziunile ţarului s-au împlinit sau sunt pe cale să se împlinească! Un singur lucru n-a prevăzut crudul cuceritor de la Sankt Petersburg: existenţa NATO. Prin vrerea aceleiaşi Prea Sfinte şi Nedespărţite Treimi, România, Polonia, Bulgaria şi Turcia - patru dintre "pohtele" cele mari ale lui Petru - se regăsesc azi sub scutul Nord Atlantic. Dar asta nu ne scuteşte cu totul de emoţii: umbra Testamentului ţarist ne obligă să fim cel puţin prudenţi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
