Ele vor staționa la Sevastopol, portul unde se află sediul flotei rusești. Este limpede că deplasările de trupe și tehnică militară ale Kremlinului țintesc gurile Dunării. Știrea este de natură să alarmeze Europa și comandamentul NATO. Istoricii caută febril în biblioteci documente de epocă, pentru a înțelege lucrurile care se întâmplă chiar acum, sub ochii noștri. Dintre acestea, Testamentul țarului Petru I (cel Mare), elaborat în 1725, este cel mai bogat în învățăminte. Practic, mișcările actualului său urmaș, "țarul" roșu, Vladimir Putin, urmează îndeaproape învățăturile marelui său înaintaș. După un recul generat de căderea comunismului și destrămarea URSS, ambițiile imperialiste ies din nou la lumină. Cităm fragmente din celebrul Testament, așa cum apare la Editura "Tipografia Buciumului", din Iași, 1892 (postat pe internet de jurnalistul George Căutișanu).
* * *
"În numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, Noi, Petru I, către toți urmașii noștri. Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc, ca fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime, aproape de a lor cădere. Urmează, dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr și nou, când va ajunge la întregimea creșterii sale și va căpăta toată a sa putere. ... Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stârpită. Eu le las instrucțiunile următoare, ca să le păzească cu statornicie: A ține nația rusească necurmat în stare de război... Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei... A se amesteca în toate pricinile și dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele țări care, fiind mai în apropiere, interesează mai cu seamă. A însoți prinții ruși întotdeauna cu prințese din Germania, spre a înmulți influența noastră acolo ... să se unească de la sine la pricina noastră. A căuta alianța de comerț cu Englitera, mai mult decât a oricărei alte Puteri... A se întinde neîncetat către Nord, pe marginea Mării Baltice, și către Sud, pe marginea Mării Negre. A se apropia cât mai mult de Constantinopole și de India, că acel ce va stăpâni acolo va fi adevăratul stăpânitor al lumii ... A străbate până la Golful Persic, a restatornici, de se poate, comerțul cel din vechime al Orientului ... A propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărți cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine... Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa pe urmă... Dacă amândouă aceste Curți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceava și a le face să se slăbească una pe alta... Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari, ce vor năpădi Franța. Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei".
Te cutremuri la gândul că multe dintre viziunile țarului s-au împlinit sau sunt pe cale să se împlinească! Un singur lucru n-a prevăzut crudul cuceritor de la Sankt Petersburg: existența NATO. Prin vrerea aceleiași Prea Sfinte și Nedespărțite Treimi, România, Polonia, Bulgaria și Turcia - patru dintre "pohtele" cele mari ale lui Petru - se regăsesc azi sub scutul Nord Atlantic. Dar asta nu ne scutește cu totul de emoții: umbra Testamentului țarist ne obligă să fim cel puțin prudenți.