Un leac sufletesc

Stimată doamnă director Sânziana Pop,

De ani de zile citesc cu mare plăcere "Formula AS" şi "Asul verde", pe care le consider două publicaţii deosebite, foarte interesante, în domenii diferite.
În scrisoarea pe care v-o expediez din Germania, vă trimit, şi eu, o poezie care îmi stă la suflet: "De Paşti, la noi acasă", scrisă de Demostene Botez, poet liric mo­dernist, care a făcut parte din cercul revistei "Viaţa Românească" din Iaşi. Poezia aceasta ne arată viaţa la ţară, în orizontul natal şi în amintirea celor dragi, plecaţi, dar totuşi, alături de noi. Această poezie poate fi consi­derată şi ca un leac sufletesc. M-aş bucura foarte mult dacă i-aţi face loc în revista dvs., căci în curând vor fi Învierea Domnului - Sfintele Paşti, pe care în acest an le vom sărbători cu toţii împreună, cei de re­li­gie orto­doxă, catolică şi evanghelică.
Vă doresc dvs. şi colectivului de redacţie mult bine şi mari succese cu Asul Verde şi "Formula AS".
Vă mulţumesc, cu stimă şi consideraţie,

DAN ŞTEFĂNESCU - Frankfurt am Main, Germania

De Paşti

Îmi amintesc de Paşti, la noi acasă.
O zi de primăvară, luminoasă.
Cu adieri de aer parfumat,
Cu sunete de clopote pe sat.
Îmi amintesc de-o linişte deplină,
De vişini înfloriţi într-o grădină,
De florile de zarzăr care s-au desprins
Şi au căzut de parcă ar fi nins.
Zburau prin flori albinele uşoare,
Ca nişte stropi de aur rupţi din soare,
Şi-n liniştea aceea din grădină
Era ca un concert de violină.
Parcă-mpleteau deasupra mea în zbor
Un nevăzut hamac fermecător.
Era aşa senin şi-aşa de bine!
Şi mă temeam de roiul de albine.

Îmi amintesc de oamenii din sate,
Cu haine noi şi feţe luminate,
Cum s-adunau la-ncrucişări de drum,
La sfaturi lungi... de parcă stăm şi-acum,
Şi-mi amintesc de-o droaie de copii,
Cum alergau de veseli şi zglobii
Pe un tăpşan alăturea de sat.
Pe care-am fost şi eu şi m-am jucat...
Era-n cerdac la noi atâta soare,
Era-n pământ atâta sărbătoare.
Şi tremur tot, când îmi aduc aminte
Că port în minte - atâtea dragi morminte.

De-atunci muri şi tata, şi-am plecat,
Noi, toţi copiii, de-acolo, din sat,
Dar simt şi azi în mine luminoasă,
O zi de Paşti, demult, la noi acasă.

De câte ori e-april şi zi cu soare,
Îmi amintesc... şi sufletul mă doare.

Demostene Botez


Vă urez de ziua Învierii, să ne luminăm în sunetul Odei Bucuriei şi să devenim mai buni. Gânduri bune tu­turor oamenilor senini, cu care vom fi împreună de Sfin­tele Sărbători.