Un leac sufletesc

Stimată doamnă director Sânziana Pop,

De ani de zile citesc cu mare plăcere "Formula AS" și "Asul verde", pe care le consider două publicații deosebite, foarte interesante, în domenii diferite.
În scrisoarea pe care v-o expediez din Germania, vă trimit, și eu, o poezie care îmi stă la suflet: "De Paști, la noi acasă", scrisă de Demostene Botez, poet liric mo­dernist, care a făcut parte din cercul revistei "Viața Românească" din Iași. Poezia aceasta ne arată viața la țară, în orizontul natal și în amintirea celor dragi, plecați, dar totuși, alături de noi. Această poezie poate fi consi­derată și ca un leac sufletesc. M-aș bucura foarte mult dacă i-ați face loc în revista dvs., căci în curând vor fi Învierea Domnului - Sfintele Paști, pe care în acest an le vom sărbători cu toții împreună, cei de re­li­gie orto­doxă, catolică și evanghelică.
Vă doresc dvs. și colectivului de redacție mult bine și mari succese cu Asul Verde și "Formula AS".
Vă mulțumesc, cu stimă și considerație,

DAN ȘTEFĂNESCU - Frankfurt am Main, Germania

De Paști

Îmi amintesc de Paști, la noi acasă.
O zi de primăvară, luminoasă.
Cu adieri de aer parfumat,
Cu sunete de clopote pe sat.
Îmi amintesc de-o liniște deplină,
De vișini înfloriți într-o grădină,
De florile de zarzăr care s-au desprins
Și au căzut de parcă ar fi nins.
Zburau prin flori albinele ușoare,
Ca niște stropi de aur rupți din soare,
Și-n liniștea aceea din grădină
Era ca un concert de violină.
Parcă-mpleteau deasupra mea în zbor
Un nevăzut hamac fermecător.
Era așa senin și-așa de bine!
Și mă temeam de roiul de albine.

Îmi amintesc de oamenii din sate,
Cu haine noi și fețe luminate,
Cum s-adunau la-ncrucișări de drum,
La sfaturi lungi... de parcă stăm și-acum,
Și-mi amintesc de-o droaie de copii,
Cum alergau de veseli și zglobii
Pe un tăpșan alăturea de sat.
Pe care-am fost și eu și m-am jucat...
Era-n cerdac la noi atâta soare,
Era-n pământ atâta sărbătoare.
Și tremur tot, când îmi aduc aminte
Că port în minte - atâtea dragi morminte.

De-atunci muri și tata, și-am plecat,
Noi, toți copiii, de-acolo, din sat,
Dar simt și azi în mine luminoasă,
O zi de Paști, demult, la noi acasă.

De câte ori e-april și zi cu soare,
Îmi amintesc... și sufletul mă doare.

Demostene Botez


Vă urez de ziua Învierii, să ne luminăm în sunetul Odei Bucuriei și să devenim mai buni. Gânduri bune tu­turor oamenilor senini, cu care vom fi împreună de Sfin­tele Sărbători.