Salcâmul obişnuit
(Robinia pseudoacacia)
Descrierea plantei
Este un arbore des întâlnit în ogrăzile oamenilor de la ţară, plantat ca gard viu, la hotarul curţilor, devenind de multe ori subiect de conflict între vecini. Este foarte apreciat, datorită esenţei tari, ca lemn de foc. Creşte spontan, formând adevărate păduri. Este apreciată şi ca plantă meliferă, pădurile de salcâm fiind căutate de apicultori pentru stupărit, în vederea obţinerii unei mieri de calitate, pentru că nu "se zahariseşte". Tulpina este dreaptă, zveltă, neramificată până la o anumită înălţime de la sol. Scoarţa la exemplarele tinere este netedă, cu trecerea anilor devenind crăpăcioasă. Frunzele sunt lungi, de culoare verde, formate din foliole între 7 şi 19 la număr, mici, cu vârful rotunjit, aşezate pe axul frunzei în mod specific. Inflorescenţa sub formă de ciorchine este alcătuită din 20 până la 40 flori albe. Datorită culorii albe a florilor, se mai numeşte şi salcâmul alb.
Materia primă pentru preparatele de sănătate este reprezentată de flori, Flores acaciae, care au un miros plăcut şi gust dulceag.
Recoltare şi uscare
Culegerea se face în lunile mai-iunie, perioada de recoltare fiind foarte scurtă, având în vedere că în aceste luni instabilitatea atmosferică este destul de mare. Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la soare, în strat subţire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite sau în poduri de preferinţă acoperite cu tablă, în şoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării ca plantă întreagă, mărunţirea realizându-se înaintea utilizării. Randamentul de uscare este de 8:1, adică din 800 g flori proaspete rezultă în urma procesului de uscare 100 g flori uscate.
Compoziţia chimică
Florile de salcâm conţin robinina, acaciina, uleiuri volatile, acid clorogenic, acid cafeic, toate acestea determinând indicaţiile terapeutice prezentate mai jos.
Preparate din flori de salcâm
Pulberea: florile uscate se macină foarte fin într-o râşniţă de cafea. Se foloseşte ca atare, câte un vârf de linguriţă, de 2 ori pe zi, cu puţină miere, sirop sau suc natural.
Infuzia: 2 linguri de flori de salcâm uscate şi mărunţite groscior se opăresc cu o ceaşcă de 250 ml de apă clocotită, se lasă la infuzat 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.
Tinctura: 20 de grame de flori de salcâm uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat în 100 grame alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în recipiente de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul medicinal: 50 de grame flori de salcâm uscate şi mărunţite groscior se lasă în contact cu 1 litru vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului şi apoi se lasă la decantat 6 zile, separându-se partea limpede de resturile depuse la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de un an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul unei concentraţii alcoolice mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, ele nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.
Tratamente cu flori de salcâm
* Boli ale aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici şi stări spastice ale aparatului digestiv, diaree, constipaţie)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 2- 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Migrene de cauze necunoscute
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Vinul - se administrează 2 linguri la nevoie, după masă.
* Boli ale aparatului respirator (faringite, laringite, traheite, bronşite, astm bronşic, pneumonii)
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Artroză, gonartroză, spondiloză
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de salcie.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Durata tratamentului în bolile menţionate mai sus diferă în funcţie de stadiul bolii: 5 zile în fază acută, 8-10 zile dacă afecţiunea este subacută sau 30 de zile în bolile cronice.
* Nevralgii dentare şi parodontoze
Se fac gargare după fiecare masă, folosind o infuzie preparată după metoda prezentată mai sus.
* Tratament complementar în cura de slăbire
Datorită conţinutului în acid clorogenic, o cură cu preparate din flori de salcâm, urmată timp de 30 de zile, poate completa terapia clasică contra obezităţii. Se foloseşte pulberea, câte o linguriţă, de 2 ori pe zi, sau 2 ceşti de infuzie, tot de 2 ori pe zi, după masă - timp de cel puţin o lună de zile.
Salcâmul japonez
(Sophora japonica)
Descrierea plantei
Fiind o plantă exotică, se cultivă foarte mult ca plantă ornamentală, în parcuri, pe margine de străzi şi şosele. Este foarte indicată plantarea salcâmului japonez în marile oraşe, fiind printre cei mai rezistenţi arbori la noxe (fum, gaze). Este un arbore înalt, cu coroana rotundă. Se deosebeşte de salcâmul obişnuit după foliolele frunzelor, care sunt mai mici, de culoare verde intens, cu vârful ascuţit, şi florile alb-gălbui, grupate în inflorescenţe drepte, sub formă de ciorchine. Dar semnul distinctiv îl reprezintă faptul că salcâmul japonez nu este ghimpat.
Materia primă pentru preparatele de sănătate sunt bobocii florali nedesfăcuţi (Flores sophorae), de culoare galben-verzuie, fără miros şi cu gust slab amar.
Recoltare şi uscare
Bobocii florali se recoltează înainte de desfacerea lor, înainte de formarea florii, în luna iunie. Se taie inflorescenţa cu ajutorul foarfecelui, apoi se desprind bobocii de axul inflorescenţei.
Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la soare, în strat subţire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite sau în poduri, de preferinţă acoperite cu tablă, în şoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării, ca plantă întreagă, mărunţirea groscioară realizându-se înaintea utilizării. Randamentul de uscare este de 3:1, adică din 300 g flori proaspete rezultă în urma procesului de uscare 100 g flori uscate.
Compoziţia chimică
Bobocii florali ai salcâmului japonez sunt cei mai bogaţi din tot regnul vegetal în rutozid, vitamina P naturală sau vitamina permeabilităţii capilare. Acţiunea terapeutică principală este de a mări rezistenţa vaselor capilare, scăzând permeabilitatea vasculară.
Preparatele obţinute din bobocii florilor de salcâm japonez sunt: pulberea, infuzia, tinctura şi vinul, şi se realizează după metodele prezentate anterior la salcâmul obişnuit.
Indicaţii terapeutice
* Hemoragii provocate de fragilitatea capilară (purpură)
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere;
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Afecţiuni ale aparatului respirator (hemoptizii - sânge în spută)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei, după masă.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Accidente vasculare (în boala hipertensivă)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.
* Afecţiuni oftalmice (hemoragii retiniene, retinopatii vasculare, edeme palpebrale, keratoconjunctivită)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de ginkgo biloba sau saschiu, după masă.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.
* Boli infecţioase (însoţite de creşterea permeabilităţii capilare)
Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, administrate după-masă.
* Boli ale aparatului renal (nefrite)
Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba sau saschiu, după-masă.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.
* Bolile ficatului (insuficienţă hepatică)
Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.
* Ceai complex din fructe de măceşe (bogate în vitamina C naturală) şi boboci florali de salcâm japonez (bogaţi în vitamina P naturală). Rutozidul din bobocii florilor de salcâm japonez protejează vitamina C, iar vitamina C favorizează acţiunea rutozidului, apărând aşa-numitul fenomen sinergic terapeutic.
La prepararea acestui ceai se foloseşte metoda infuzării prezentată la începutul articolului, pentru care se iau cantităţi egale din boboci florali de salcâm japonez şi măceşe (câte 1 linguriţă din fiecare, la 250 ml apă). Din acest ceai se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcit după gust, după fiecare masă. Se recomandă ca tratament preventiv şi curativ în bolile capilarelor, timp de 30 de zile
(Începând cu sfârşitul lunii iulie, Farmacia Faltis va putea
prepara o tinctură complexă din fructe de măceşe şi boboci florali de salcâm japonez, recomandată în bolile prezentate mai sus.)
Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu. Gama de preparate poate fi vizualizată pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.