Rețetele domnului Bobaru: când salcâmii înfloresc

Redactia
Ca și în cazul cătinei, unde există două spe­cii diferite folosite ca plante medicinale (că­tina albă și cătina tibetană sau goji), și în cazul salcâmului sunt două specii apropiate, din aceeași familie, dar care au proprietăți terapeutice dife­rite: salcâmul obișnuit și salcâmul japonez. Există și o a treia specie de salcâm, salcâmul galben (Cytisus la­burnum), care este însă întâlnit mai mult ca arbore ornamental, fiind mai rar folosit ca plantă medicinală, în acest caz materia primă fiind semin­țele.

Salcâmul obișnuit
(Robinia pseudoacacia)


Descrierea plantei

Este un arbore des întâlnit în ogrăzile oamenilor de la țară, plantat ca gard viu, la ho­tarul curților, devenind de mul­te ori subiect de conflict între vecini. Este foarte apre­ciat, datorită esenței tari, ca lemn de foc. Crește spontan, for­mând adevărate păduri. Este apreciată și ca plantă me­liferă, pădurile de salcâm fiind căutate de apicultori pentru stupărit, în vederea obținerii unei mieri de calitate, pentru că nu "se zaharisește". Tulpina este dreaptă, zveltă, neramificată până la o anumită înălțime de la sol. Scoarța la exemplarele tinere este netedă, cu trecerea anilor devenind crăpăcioasă. Frun­zele sunt lungi, de culoare verde, formate din foliole între 7 și 19 la număr, mici, cu vârful rotunjit, așezate pe axul frunzei în mod specific. Inflorescența sub formă de ciorchine este alcătuită din 20 până la 40 flori albe. Datorită culorii albe a florilor, se mai nu­mește și salcâmul alb.
Materia primă pentru preparatele de sănătate este reprezentată de flori, Flores acaciae, care au un miros plăcut și gust dulceag.

Recoltare și uscare

Culegerea se face în lunile mai-iunie, perioada de recoltare fiind foarte scurtă, având în vedere că în aceste luni instabilitatea atmosferică este destul de mare. Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la soare, în strat subțire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite sau în poduri de preferință acoperite cu tablă, în șoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După uscare, se ambalează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la mo­mentul procesării ca plantă întreagă, mărunțirea realizându-se înaintea utilizării. Randamentul de uscare este de 8:1, adică din 800 g flori proas­pete rezultă în urma procesului de uscare 100 g flori uscate.

Compoziția chimică

Florile de salcâm conțin robinina, acaciina, uleiuri volatile, acid clorogenic, acid cafeic, toate acestea determinând indicațiile terapeutice prezentate mai jos.

Preparate din flori de salcâm

Pulberea: florile uscate se macină foarte fin într-o râșniță de cafea. Se folosește ca atare, câte un vârf de linguriță, de 2 ori pe zi, cu puțină miere, sirop sau suc natural.
Infuzia: 2 linguri de flori de sal­câm uscate și mărunțite groscior se opăresc cu o ceașcă de 250 ml de apă clocotită, se lasă la infuzat 30 de mi­nute, după care se filtrează. Se în­dulcește după gust, cu miere.
Tinctura: 20 de grame de flori de salcâm uscate și mărunțite gros­cior se pun la macerat în 100 grame alcool alimentar sau alt produs dis­tilat, obținut în gospodărie. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul re­ziduu care s-a depus pe fun­dul vasului. Se păstrează în recipiente de sticlă sau plas­tic, prevăzute cu dop picu­ră­tor. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data pre­pa­rării. Dacă se observă depu­neri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de uti­lizare.
Vinul medicinal: 50 de grame flori de salcâm uscate și mărunțite groscior se lasă în contact cu 1 litru vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Du­pă 10 zile, vinul se fil­trea­ză fără stoarcerea re­zi­duului și apoi se lasă la decantat 6 zile, sepa­rân­du-se partea limpede de resturile depuse la fun­dul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păs­trat în fla­coane de 200 sau 250 ml. Ter­menul de valabilitate este de un an de zile, la tempe­ra­tura camerei, da­că vi­nul folosit la pre­parare are concentrația al­coolică de cel puțin 11 grade. În ca­zul unei con­centrații al­coolice mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conținutului în al­cool al tincturii și al vinului, ele nu se re­comandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.

Tratamente cu flori de salcâm

* Boli ale aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici și stări spastice ale aparatului digestiv, diaree, constipație)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 2- 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Migrene de cauze necunoscute
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Vinul - se administrează 2 linguri la nevoie, după masă.

* Boli ale aparatului respirator (faringite, laringite, traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonii)
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Artroză, gonartroză, spondiloză
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de salcie.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Durata tratamentului în bolile menționate mai sus diferă în funcție de stadiul bolii: 5 zile în fază acută, 8-10 zile dacă afecțiunea este subacută sau 30 de zile în bolile cronice.

* Nevralgii dentare și parodontoze
Se fac gargare după fiecare masă, folosind o infuzie preparată după metoda prezentată mai sus.

* Tratament complementar în cura de slăbire
Datorită conținutului în acid clorogenic, o cură cu preparate din flori de salcâm, urmată timp de 30 de zile, poate completa terapia clasică contra obezității. Se folosește pulberea, câte o linguriță, de 2 ori pe zi, sau 2 cești de infuzie, tot de 2 ori pe zi, după masă - timp de cel puțin o lună de zile.

Salcâmul japonez
(Sophora japonica)


Descrierea plantei

Fiind o plantă exotică, se cultivă foarte mult ca plantă or­namentală, în parcuri, pe mar­gine de străzi și șosele. Este foarte indicată plantarea salcâmului japonez în marile orașe, fiind printre cei mai rezistenți arbori la noxe (fum, gaze). Este un arbore înalt, cu coroana rotundă. Se deose­beș­te de salcâmul obișnuit după foliolele frunzelor, care sunt mai mici, de culoare verde in­tens, cu vârful ascuțit, și florile alb-gălbui, grupate în inflo­res­cențe drepte, sub formă de ciorchine. Dar semnul dis­tinctiv îl reprezintă faptul că salcâmul japonez nu este ghimpat.
Materia primă pentru preparatele de sănătate sunt bobocii florali nedesfăcuți (Flores sophorae), de cu­loare galben-verzuie, fără miros și cu gust slab amar.

Recoltare și uscare

Bobocii florali se recoltează îna­inte de desfacerea lor, înainte de formarea florii, în luna iunie. Se taie inflorescența cu ajutorul foar­fe­celui, apoi se desprind bobocii de axul inflorescenței.
Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la soare, în strat sub­țire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite sau în poduri, de preferință acoperite cu tablă, în șoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După uscare, se ambalează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la mo­men­tul procesării, ca plantă întrea­gă, mărunțirea groscioară realizân­du-se înaintea utilizării. Randamentul de us­care este de 3:1, adică din 300 g flori proaspete rezultă în urma procesului de uscare 100 g flori uscate.

Compoziția chimică

Bobocii florali ai salcâmului japo­nez sunt cei mai bogați din tot regnul vegetal în rutozid, vitamina P naturală sau vitamina permeabilității capilare. Acțiu­nea terapeutică principală este de a mări rezistența vaselor capilare, scă­zând permeabilitatea vasculară.
Preparatele obținute din bobocii flo­rilor de sal­câm japonez sunt: pulberea, infuzia, tinctura și vinul, și se realizează după meto­dele prezentate anterior la salcâmul obișnuit.

Indicații terapeutice

* Hemoragii provocate de fragilitatea capilară (purpură)
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere;
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Afecțiuni ale aparatului respirator (hemoptizii - sânge în spută)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei, după masă.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Accidente vasculare (în boala hipertensivă)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.

* Afecțiuni oftalmice (hemoragii retiniene, retinopatii vasculare, edeme palpebrale, keratoconjunctivită)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de ginkgo biloba sau saschiu, după masă.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.

* Boli infecțioase (însoțite de creșterea permeabilității capilare)
Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, administrate după-masă.

* Boli ale aparatului renal (nefrite)
Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de pi­cături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba sau saschiu, după-masă.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.

* Bolile ficatului (insuficiență hepatică)
Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de pi­cături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.
* Ceai complex din fructe de măceșe (bogate în vitamina C natu­rală) și boboci florali de salcâm japonez (bogați în vitamina P naturală). Rutozidul din bobocii florilor de salcâm japonez protejează vitamina C, iar vitamina C favorizează acțiunea rutozidului, apărând așa-nu­mitul fenomen sinergic tera­peu­tic.
La prepararea acestui ceai se folosește metoda infuzării pre­zen­tată la începutul articolului, pentru care se iau cantități egale din boboci florali de salcâm ja­ponez și măceșe (câte 1 lingu­riță din fiecare, la 250 ml apă). Din acest ceai se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcit după gust, după fiecare masă. Se re­co­mandă ca tratament pre­ventiv și curativ în bolile capilarelor, timp de 30 de zile
(Începând cu sfârșitul lunii iulie, Farmacia Faltis va putea prepara o tinctură complexă din fructe de măceșe și boboci florali de salcâm japonez, recoman­dată în bolile prezentate mai sus.)

Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Far­macia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com pentru informații despre procesarea plantelor medi­cinale sau alte preparate produse în laboratorul pro­priu. Gama de preparate poate fi vizualizată pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică far­maceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.