Două boli care fac ravagii: OSTEOPENIA şi OSTEOPOROZA

- În România, în 2012 erau diagnosticaţi 1.500.000 oameni cu osteoporoză, conform "International Osteoporosis Foundation" -

Osteopenia şi osteoporoza sunt rezultatul unui stil de viaţă modernizat, ce implică inactivitate fizică, alimente superproce­sate, consum exagerat de alcool, utilizarea unor medi­camente de sinteză chimică, stres, consumul de di­verşi excitanţi şi fumatul. Problemele fiziologice ale femeii la menopauză (naturală sau postchirurgicală, post-iradiere) nu explică nu­mă­rul mare de persoane cu os­teo­poroze şi osteopenii ce apar la vârste tot mai mici. Similar, pentru bărbaţi, reducerea pre­coce a ni­ve­lului de testosteron nu este o explicaţie suficientă.

Osul normal

În pofida aspectului său de materie dură, inertă, osul este un ţesut viu, într-un per­manent proces de re­fa­cere şi schim­bare. El are ne­voie de un aport adecvat de nutrienţi, respectiv de ma­teriale de construcţie, pen­tru întreaga structură, atât pro­teică, cât şi mine­rală. Cu pri­vire la mineralele din os se vorbeşte mai mult despre cal­ciu, celelalte fiind igno­rate. Or, ab­sorb­ţia şi func­ţionarea optimă a unor mi­ne­rale este con­diţionată de alte minerale şi vitamine. Exemplu: absorbţia calciu­lui este dependentă de mag­neziu, totodată şi de fosfor, care susţine şi absorbţia fie­rului; dar şi absorbţia fosfo­rului depinde de calciu. Magne­ziul este în corelaţie cu vitamina B6; buna metabo­lizare a calciului depin­de de vitamina D; borul susţine metabolismul calciului, fosforului, magneziu­lui, vita­minei D şi cuprului. Sodiul este şi el implicat în buna absorbţie a calciului şi altora dintre aceste elemente. Prezenţa sodiului în alimentaţie în cantităţi nor­male e necesară. Atenţie la regimurile exagerat hipo­so­date, acolo unde nu e cazul. Noile recomandări me­dicale prevăd ca nici sugarii să nu primească sare. Eroa­re! Scheletul lor s-ar dezvolta incomplet şi ar putea deveni candidaţii de mâine pentru osteoporoza la vârste tinere. De altminteri, şi creierul suferă, ca structură şi funcţie, prin lipsa sodiului.
Expunerea la soare favorizează activarea vitami­nei D în organism şi concomitent metabolismul cal­ciu­­lui şi al celorlalte elemente corelate. Evident, vor­bim despre o expunere moderată, la soarele blând de dimineaţă şi de după-amiază spre seară, când domină ultravioletele favorabile.
În mod aparent bizar, sarcinile şi alăptarea au efect benefic asupra capitalului osos. Nu există o explicaţie pentru acest proces...

Cea mai bună prevenţie: MIŞCAREA FIZICĂ

"Sedentarismul este principalul responsabil pentru generalizarea acestor probleme de sănătate"
Masa scheletală atinge un maxim de dezvol­tare în jurul vârstei de 30 de ani, la care omul este maxim ac­tiv fizic. Ulterior se constată un fenomen natural de "uşu­rare" a tramei proteice osoase, cu apariţia aşa-nu­mitei osteopenii fi­ziologice. Acest proces este legat de fenomenele de uzură, apoi de îmbătrânire în general. Os­teopenia (osteon=os; penia=lipsă, în greaca veche) reprezintă scăderea uşoară a ma­sei osoa­se, până în 25% faţă de normal.
Dar osteopenia poate fi accelerată sau chiar de­clan­şată mai devreme, prin lipsa activităţii fizice, după principiul "funcţia întreţine orga­nul". O activi­tate fizică normală necesită un schelet puternic şi în consecinţă îl întreţine. Da­că reducem activitatea fi­zică, atunci organismul percepe osul ca având o utili­tate redusă în eco­nomia sa perma­nentă, şi renunţă la efortul de a-i în­treţine o structură prea solidă. Aşa se face că osteopenia este tot mai întâl­nită la persoane de am­bele sexe, des­cri­să de regulă la vârste până în 50 de ani. Statistic şi medical, seden­ta­ris­mul este princi­pa­lul responsabil pen­tru generalizarea acestor proble­me de sănătate. În acelaşi timp, acti­vi­tatea fizică este principalul mij­loc de menţinere a unei bune densităţi osoa­se, alături de o alimentaţie co­rectă.
Când densitatea osoasă scade şi mai mult, cu peste 25% faţă de nor­mal, vorbim despre osteoporoză (poros=por, în greaca veche). Con­form definiţiei acceptate pe plan internaţional, este o boală sistemică caracterizată prin masă osoasă scă­zută. În opinia mea, nu este o boală propriu-zisă, ci mai degrabă o stare a organismului ce trădează o degenerare.

Factori implicaţi în determinismul osteopeniei şi osteoporozei

Din descrierea succintă a structurii osoase, a dina­micii şi rolurilor sale, se observă că o discuţie seri­oasă trebuie să ia în calcul mai mult decât aportul de minerale (calciu, fosfor, magne­ziu în principal) şi vita­mină D. Este necesară şi proteină de bună cali­tate, cât şi un mod de viaţă în armonie cu dinamica structurală osoasă.
Bagajul nostru genetic vine de la părinţi, dar cu rădăcini de la strămoşi. Succint spus, suntem mai în­tâi rezultatul a ceea ce au mâncat strămoşii noştri, şi abia apoi a ceea ce mâncăm noi. Pe de altă parte, nu tot ce ingeră un om ajunge, ca într-o simplă adu­­nare, să fie şi utilizat. Iar supli­mentarea alimen­tară care tinde să se substituie unei alimentaţii care nu mai este nor­mală nu re­zolvă această problemă întot­deauna.
Poate cea mai mare critică în industria ali­men­tară vizavi de osteoporoză se aduce lacta­telor. Afir­maţia că ele nu ar fi utile în formarea şi între­ţinerea oaselor, pentru că nu con­ţin suficient mag­ne­ziu, este pripită. Să ne uităm la bunicii noştri de la ţară, sau să ne aducem aminte de românul de odini­oară. Suntem un popor de agricultori şi de păstori. Nu aşa erau cunoscuţi de greci în antichitate strămoşii noş­tri, ca fiind băutori de lapte? Atunci, cumsă negli­jăm aportul de lapte în hrana românilor? Critica aces­tui produs animal nu este nouă. Acum ceva vreme, a circulat pe Internet un material care acuza laptele ca fiind de-a dreptul cancerigen. Dar, probabil, se referea la cel din supermarket şi, mai mult, administrat unor populaţii al căror genom nu conţine informaţii despre digerarea lui, căci nu a intrat în obiceiurile alimentare ale înaintaşilor. Dacă în anumite zone ale lumii, în spe­ţă China şi Japonia, nu se consumă lapte, sunt altele în care lactatele reprezintă hrana de bază. Aşa e Mongolia. În Caucaz, kefirul e apreciat ca secret al longevităţii. În India, vaca este considerată un animal sfânt, pentru multiplele beneficii oferite.
Revenind la problema că laptele nu ar conţine su­ficient magneziu pentru a permite absorbţia şi utiliza­rea calciului în mod propriu, trebuie considerat că principala noastră sursă de magneziu este apa, apoi restul alimentelor.
Vorbind strict despre analizele biochimice făcute asupra raportului considerat propriu pentru absorbţie între calciul, magneziul şi fosforul din alimente, se spune că acesta ar fi atins în cereale. Laptele ar fi un­deva la mijloc, iar în brânzeturi acesta ar fi impro­priu. Cu atât mai mult la cele super-procesate, care reprezintă, din păcate, majoritatea celor disponibile în magazine.
Carnea, în special cea ro­şie, creşte aciditatea me­diului intern. La fel, zahărul rafinat. Ele favori­zează pierderea de calciu din oase şi eliminarea sa renală. Ali­men­tele superprocesate contribuie, şi ele, la apari­ţia şi dezvoltarea osteoporozei. Evident, calitatea ali­mentelor furnizate în masă, as­tăzi, este incomparabil mai proastă decât acum 100 sau 1000 de ani. Coroboraţi această idee cu toa­te problemele so­cie­tăţii post-indus­triale, informaţio­na­le, cu viaţa vir­tuală pe care cei mai mulţi tineri şi adulţi aleg să o tră­iască, şi veţi avea un răspuns pentru starea de morbi­di­tate genera­lizată a socie­tăţii de tip occidental.

Ce grăbeşte boala?

Dintre excitanţi, menţionez că bău­tu­rile cu con­cen­tra­ţie mare de cofeină, chiar şi cafeaua în exces, pot determina dezechilibrul raportului între calciu şi fosfor, având ca efect o decalcifiere sporită. La fel se întâmplă şi în cazul băuturilor şi alimentelor ce utili­zează drept conservanţi diverşi benzoaţi.
Alcoolul în exces poate produce o decalcifiere im­presionantă. Pentru ilustrare, o să dau un exemplu din­tr-o lecţie în laboratorul de medicină legală, la care am participat în facultate. Asistentul nostru ne-a dus să ne arate contrastul de afectare scheletală la două per­­soane decedate în aceeaşi zi, de vârste apropiate (sub 50 ani), doi bărbaţi care căzuseră de la etaj. Unul picase de la etajul 1, fiind un alcoolic înveterat. Pre­zenta fracturi ale tuturor oaselor mari de la mâini şi picioare, multiple fracturi craniene şi multiple fracturi ale tuturor coastelor, bilateral, atât pe faţa de impact, cât şi pe cea opusă. Practic, scheletul său s-a spart pre­cum un vas de lut. Al doilea, un om care nu con­suma alcool, căzuse de la etajul 2, însă a avut doar o fractură de femur şi una cra­nia­nă. Am putut ob­serva şi diferenţa de gro­sime între calo­tele lor craniene, netă în defavoarea al­coolicului.
Fumatul scade capacitatea respira­to­rie şi antre­nează într-un cerc vicios orga­nis­­mul, prin faptul că diminuează evident şi capacitatea de efort. Reduce cali­brul va­se­lor de sânge, în primul rând al celor peri­ferice, cu efect asupra posi­bilităţii de oxi­genare şi hră­nire a ţesuturilor. Cum oa­sele au vase de sânge foarte puţine şi fine, în­ţelegeţi uşor efectele. În plus, fu­matul are efecte oxidante, care ac­centu­ea­ză toate fenome­nele de­genera­tive.
Hormonii corticoizi în exces de­­­termină scăderea den­sităţii osoa­­­se. În mod frecvent, am ob­ser­vat os­teo­poroză la pacienţi, chiar ti­neri, care au făcut trata­mente cu corti­coizi, fiind diag­nosticaţi cu sclero­ză mul­tiplă ori cu alte afec­ţiuni se­vere, între care cele auto­imu­ne.
O altă cauză intrată mai recent în aten­ţia publică o constituie extirparea glan­delor paratiroide, odată cu tiroidec­tomiile parţiale sau totale. Paratiroidele sunt două glande foarte mici, situate în spatele tiroi­dei şi care produc parathor­monul. În pa­ra­­lel, tiroida produce şi cal­ci­tonină. A­ceşti doi hormoni sunt im­plicaţi în men­ţinerea nivelului normal al calciului în sânge. Scă­derea sau absenţa unuia sau am­bilor hor­moni determină tul­burări ma­jore ale meta­bolismului cal­ciu­lui şi fosfo­rului, ce con­duc la osteoporoză. Cum multe dintre afec­ţiunile tiroi­diene constau în chis­turi şi no­duli, medicina con­venţională se grăbeşte să recoman­de extirparea zo­nală sau totală a glandei ti­roide. Iar paratiroidele sunt prea mici şi lipite de tiroi­dă, încât nu pot fi evitate la disecţia chi­rurgicală, aşa că se eli­mină odată cu aceasta.

Remedii naturale

Pentru prevenţie, este salutară o alimentaţie cu produse naturale cât mai variate şi echilibrat com­binate. Totodată, se cer o activitate fizică corespun­ză­toare şi o expunere adecvată la lumina solară.
Ca supliment folositor în profilaxie e de men­ţionat polenul crud. O explicaţie ar putea fi cantitatea mare de rutin din compoziţia lui. Rutinul stimulează osteo­blastele, celulele tinere formatoare de ţesut osos. Re­vin asupra faptului că polenul este un produs cu mare complexitate, echilibrat, ce oferă toate elemen­tele mi­nerale din corpul nostru, cu o mare varietate de vita­mine, enzime, coenzime, şi un procent impre­sionant de proteine de foarte bună calitate. Final­mente, con­tribuie la echilibrul general şi buna func­ţio­nare a întregului organism.
În întreaga mea experienţă ca medic, m-am lovit de numeroase ori de problema osteoporozei şi osteo­peniei, cât şi de faptul că medicaţia convenţională nu dă rezultate constante, în schimb, determină şi efecte adverse. Aşa că am încercat să găsesc o cale de rezol­vare naturistă, fără urmări nedorite, cu remedii la în­de­mână şi luând în calcul complexitatea factorilor nutritivi şi de viaţă implicaţi, alături de anumite expli­caţii oferite pentru osteoporoză de medicina Ayur­vedică. Ca urmare, am observat că densitatea osoasă se poate reface cu remedii relativ simple, lucru pus în evidenţă şi de osteodensimetrie (măsurarea densităţii osoase), care în genere s-a îm­bunătăţit constant.
În general utilizăm lăptişorul de matcă, care sti­mu­lează refacerea osoasă, fiind şi un regenerator şi tonic general. În paralel spus, din acest motiv, e util şi pentru consolidarea mai rapidă a fracturilor. Re­venind la osteoporoză, pentru o femeie cu o greutate de 50 până la 70 de kilograme, am utilizat doi până la patru mililitri de lăptişor de matcă, în funcţie de gra­vitatea problemei. Se poate administra într-o sin­gură priză, dimineaţa, cu 20 de minute înainte de micul dejun. Se poate administra simplu, sau amestecat cu puţină miere, care "îm­blân­zeşte" puterea gustului şi sporeşte acţiu­nea. Dacă se ţine sub limbă ori se mestecă bine înain­te de înghiţire, o parte se absoarbe direct prin mucoa­sa bucală şi intră mai repede în funcţiune.
Propolisul furnizează nume­roase elemente mine­rale, uşor absorbabile şi utilizabile, cât şi polifenoli antioxidanţi cu efecte general anti-dege­ne­rative. Noi utilizăm tinctură de propolis (30% con­cen­traţie în propolis), de două ori pe zi, câte doi mililitri, dimi­neaţa şi seara, îna­inte de mese cu circa 20 de mi­nute (mă­suraţi cu o seringă mică, de cinci mililitri, fără ac), şi în amestec cu miere, de pre­fe­rinţă. Repet, mierea po­ten­ţează acţiuni­le remediilor cu care se aso­ciază şi le condu­ce mai repede spre ţinta lor. Dacă paci­entul se reţine de la consumul de mie­re, fiind diabetic, e bine de ştiut că mie­rea, în can­tităţi mici, de 2-3 linguriţe pe zi, lua­tă pe stomacul gol, poate diminua gli­ce­miile. Pen­tru maximă precau­ţie, se poate folosi miere de sal­câm, care conţine mai mul­tă fruc­toză şi mai puţină glucoză. Dacă totuşi pacien­tul pre­feră să nu ia mie­re, tinctura se poate amesteca cu tărâţe de grâu, sau lua pe pâi­ne, în scopul atenuării tăriei aces­teia asupra mu­coa­sei de­li­cate, buco-faringiene.
Dimineaţa, când sunt de admi­nistrat atât tinctura de pro­polis cât şi lăpti­şorul de matcă, ele se pot ames­teca lao­laltă cu mierea şi administra odată, pen­tru como­ditatea terapiei, în con­di­ţiile menţinerii întregului efect. Este bine să faceţi acest amestec într-un reci­pient de tipul unui pahar mic, ca să nu se piar­dă mult din mixtura apicolă pe pereţii vasu­lui. Dacă recipien­tul se pătează cu pro­po­lis, îl puteţi curăţa uşor cu alcool de orice tip. Ca beneficiu secundar, dacă mes­te­caţi bine produsul înainte de înghiţire, propo­lisul va întări gingiile sau chiar va ajuta la reme­dierea unei eventuale parodontoze.
Folosim şi zeolitul, ca mineralizant şi echilibrant. Îl recomandăm ca pulbere, două linguriţe de ceai rase, administrate dimineaţa şi seara, cu apă suficientă, pe stomacul gol, la două-trei minute după administrarea de tinctură de propolis.
Pirul contribuie şi el la remineralizarea osoasă. Îl administrăm sub formă de ceai, două-trei căni băute pe parcursul zilei. Ceaiul se prepară ca decoct: se fier­be la foc mic în proporţie de o linguriţă de plantă mă­cinată (se foloseşte rizomul), în 300-350 mililitri de apă, timp de 15-20 minute. Întrucât spumează, folosiţi un vas mai mare şi supravegheaţi fierberea. Se poate drege cu miere şi lămâie.
Bărbaţilor cu osteoporoză le-am recomandat, în locul lăptişorului de matcă, să ia Apilarmel, un produs ce conţine apilarnil în proporţie de 10%. Aceasta, pentru că mulţi au, în paralel, şi tulburări de dinamică sexuală, mai bine compensate de către apilarnil. Dozele utile sunt de 2 x 2 linguriţe/zi, dimi­neaţa şi la prânz, pe stomacul gol. Când alături de structura osoasă, urmărim în mod deosebit şi îmbună­tăţirea dinamicii sexuale, doza de la prânz se poate lua seara, cu precauţia că apilarnilul poate superfi­cializa som­nul. Cura se face câte o lună, cu o săptă­mână pauză, pe termen lung.
Dar indiferent de corectitudinea terapiei orale, cine persistă în sedentarism are şanse reduse pentru refacerea structurii osoase. Activitatea fizică dă orga­nis­mului impulsul pentrureconstrucţia osoasă, sem­na­lizând că e necesară o structură capabilă să facă faţă solicitărilor. Trebuie făcută mişcare în mod ponderat şi progresiv, fiecare după puterile sale, nu cu eforturi mari de la început şi în nici un caz exerciţii care să expună la vreo traumă mecanică.
Întregul tratament este de durată. Trebuie urmat cel puţin un an de zile, apoi se repetă osteodensito­metria pentru a-i urmări eficienţa şi a stabili coor­donatele atitudinii terapeutice pe mai departe.

www.melidava.ro