Osteopenia și osteoporoza sunt rezultatul unui stil de viață modernizat, ce implică inactivitate fizică, alimente superprocesate, consum exagerat de alcool, utilizarea unor medicamente de sinteză chimică, stres, consumul de diverși excitanți și fumatul. Problemele fiziologice ale femeii la menopauză (naturală sau postchirurgicală, post-iradiere) nu explică numărul mare de persoane cu osteoporoze și osteopenii ce apar la vârste tot mai mici. Similar, pentru bărbați, reducerea precoce a nivelului de testosteron nu este o explicație suficientă.
Osul normal
În pofida aspectului său de materie dură, inertă, osul este un țesut viu, într-un permanent proces de refacere și schimbare. El are nevoie de un aport adecvat de nutrienți, respectiv de materiale de construcție, pentru întreaga structură, atât proteică, cât și minerală. Cu privire la mineralele din os se vorbește mai mult despre calciu, celelalte fiind ignorate. Or, absorbția și funcționarea optimă a unor minerale este condiționată de alte minerale și vitamine. Exemplu: absorbția calciului este dependentă de magneziu, totodată și de fosfor, care susține și absorbția fierului; dar și absorbția fosforului depinde de calciu. Magneziul este în corelație cu vitamina B6; buna metabolizare a calciului depinde de vitamina D; borul susține metabolismul calciului, fosforului, magneziului, vitaminei D și cuprului. Sodiul este și el implicat în buna absorbție a calciului și altora dintre aceste elemente. Prezența sodiului în alimentație în cantități normale e necesară. Atenție la regimurile exagerat hiposodate, acolo unde nu e cazul. Noile recomandări medicale prevăd ca nici sugarii să nu primească sare. Eroare! Scheletul lor s-ar dezvolta incomplet și ar putea deveni candidații de mâine pentru osteoporoza la vârste tinere. De altminteri, și creierul suferă, ca structură și funcție, prin lipsa sodiului.
Expunerea la soare favorizează activarea vitaminei D în organism și concomitent metabolismul calciului și al celorlalte elemente corelate. Evident, vorbim despre o expunere moderată, la soarele blând de dimineață și de după-amiază spre seară, când domină ultravioletele favorabile.
În mod aparent bizar, sarcinile și alăptarea au efect benefic asupra capitalului osos. Nu există o explicație pentru acest proces...
Cea mai bună prevenție: MIȘCAREA FIZICĂ
"Sedentarismul este principalul responsabil pentru generalizarea acestor probleme de sănătate"
Masa scheletală atinge un maxim de dezvoltare în jurul vârstei de 30 de ani, la care omul este maxim activ fizic. Ulterior se constată un fenomen natural de "ușurare" a tramei proteice osoase, cu apariția așa-numitei osteopenii fiziologice. Acest proces este legat de fenomenele de uzură, apoi de îmbătrânire în general. Osteopenia (osteon=os; penia=lipsă, în greaca veche) reprezintă scăderea ușoară a masei osoase, până în 25% față de normal.
Dar osteopenia poate fi accelerată sau chiar declanșată mai devreme, prin lipsa activității fizice, după principiul "funcția întreține organul". O activitate fizică normală necesită un schelet puternic și în consecință îl întreține. Dacă reducem activitatea fizică, atunci organismul percepe osul ca având o utilitate redusă în economia sa permanentă, și renunță la efortul de a-i întreține o structură prea solidă. Așa se face că osteopenia este tot mai întâlnită la persoane de ambele sexe, descrisă de regulă la vârste până în 50 de ani. Statistic și medical, sedentarismul este principalul responsabil pentru generalizarea acestor probleme de sănătate. În același timp, activitatea fizică este principalul mijloc de menținere a unei bune densități osoase, alături de o alimentație corectă.
Când densitatea osoasă scade și mai mult, cu peste 25% față de normal, vorbim despre osteoporoză (poros=por, în greaca veche). Conform definiției acceptate pe plan internațional, este o boală sistemică caracterizată prin masă osoasă scăzută. În opinia mea, nu este o boală propriu-zisă, ci mai degrabă o stare a organismului ce trădează o degenerare.
Factori implicați în determinismul osteopeniei și osteoporozei
Din descrierea succintă a structurii osoase, a dinamicii și rolurilor sale, se observă că o discuție serioasă trebuie să ia în calcul mai mult decât aportul de minerale (calciu, fosfor, magneziu în principal) și vitamină D. Este necesară și proteină de bună calitate, cât și un mod de viață în armonie cu dinamica structurală osoasă.
Bagajul nostru genetic vine de la părinți, dar cu rădăcini de la strămoși. Succint spus, suntem mai întâi rezultatul a ceea ce au mâncat strămoșii noștri, și abia apoi a ceea ce mâncăm noi. Pe de altă parte, nu tot ce ingeră un om ajunge, ca într-o simplă adunare, să fie și utilizat. Iar suplimentarea alimentară care tinde să se substituie unei alimentații care nu mai este normală nu rezolvă această problemă întotdeauna.
Poate cea mai mare critică în industria alimentară vizavi de osteoporoză se aduce lactatelor. Afirmația că ele nu ar fi utile în formarea și întreținerea oaselor, pentru că nu conțin suficient magneziu, este pripită. Să ne uităm la bunicii noștri de la țară, sau să ne aducem aminte de românul de odinioară. Suntem un popor de agricultori și de păstori. Nu așa erau cunoscuți de greci în antichitate strămoșii noștri, ca fiind băutori de lapte? Atunci, cum să neglijăm aportul de lapte în hrana românilor? Critica acestui produs animal nu este nouă. Acum ceva vreme, a circulat pe Internet un material care acuza laptele ca fiind de-a dreptul cancerigen. Dar, probabil, se referea la cel din supermarket și, mai mult, administrat unor populații al căror genom nu conține informații despre digerarea lui, căci nu a intrat în obiceiurile alimentare ale înaintașilor. Dacă în anumite zone ale lumii, în speță China și Japonia, nu se consumă lapte, sunt altele în care lactatele reprezintă hrana de bază. Așa e Mongolia. În Caucaz, kefirul e apreciat ca secret al longevității. În India, vaca este considerată un animal sfânt, pentru multiplele beneficii oferite.
Revenind la problema că laptele nu ar conține suficient magneziu pentru a permite absorbția și utilizarea calciului în mod propriu, trebuie considerat că principala noastră sursă de magneziu este apa, apoi restul alimentelor.
Vorbind strict despre analizele biochimice făcute asupra raportului considerat propriu pentru absorbție între calciul, magneziul și fosforul din alimente, se spune că acesta ar fi atins în cereale. Laptele ar fi undeva la mijloc, iar în brânzeturi acesta ar fi impropriu. Cu atât mai mult la cele super-procesate, care reprezintă, din păcate, majoritatea celor disponibile în magazine.
Carnea, în special cea roșie, crește aciditatea mediului intern. La fel, zahărul rafinat. Ele favorizează pierderea de calciu din oase și eliminarea sa renală. Alimentele superprocesate contribuie, și ele, la apariția și dezvoltarea osteoporozei. Evident, calitatea alimentelor furnizate în masă, astăzi, este incomparabil mai proastă decât acum 100 sau 1000 de ani. Coroborați această idee cu toate problemele societății post-industriale, informaționale, cu viața virtuală pe care cei mai mulți tineri și adulți aleg să o trăiască, și veți avea un răspuns pentru starea de morbiditate generalizată a societății de tip occidental.
Ce grăbește boala?
Dintre excitanți, menționez că băuturile cu concentrație mare de cofeină, chiar și cafeaua în exces, pot determina dezechilibrul raportului între calciu și fosfor, având ca efect o decalcifiere sporită. La fel se întâmplă și în cazul băuturilor și alimentelor ce utilizează drept conservanți diverși benzoați.
Alcoolul în exces poate produce o decalcifiere impresionantă. Pentru ilustrare, o să dau un exemplu dintr-o lecție în laboratorul de medicină legală, la care am participat în facultate. Asistentul nostru ne-a dus să ne arate contrastul de afectare scheletală la două persoane decedate în aceeași zi, de vârste apropiate (sub 50 ani), doi bărbați care căzuseră de la etaj. Unul picase de la etajul 1, fiind un alcoolic înveterat. Prezenta fracturi ale tuturor oaselor mari de la mâini și picioare, multiple fracturi craniene și multiple fracturi ale tuturor coastelor, bilateral, atât pe fața de impact, cât și pe cea opusă. Practic, scheletul său s-a spart precum un vas de lut. Al doilea, un om care nu consuma alcool, căzuse de la etajul 2, însă a avut doar o fractură de femur și una craniană. Am putut observa și diferența de grosime între calotele lor craniene, netă în defavoarea alcoolicului.
Fumatul scade capacitatea respiratorie și antrenează într-un cerc vicios organismul, prin faptul că diminuează evident și capacitatea de efort. Reduce calibrul vaselor de sânge, în primul rând al celor periferice, cu efect asupra posibilității de oxigenare și hrănire a țesuturilor. Cum oasele au vase de sânge foarte puține și fine, înțelegeți ușor efectele. În plus, fumatul are efecte oxidante, care accentuează toate fenomenele degenerative.
Hormonii corticoizi în exces determină scăderea densității osoase. În mod frecvent, am observat osteoporoză la pacienți, chiar tineri, care au făcut tratamente cu corticoizi, fiind diagnosticați cu scleroză multiplă ori cu alte afecțiuni severe, între care cele autoimune.
O altă cauză intrată mai recent în atenția publică o constituie extirparea glandelor paratiroide, odată cu tiroidectomiile parțiale sau totale. Paratiroidele sunt două glande foarte mici, situate în spatele tiroidei și care produc parathormonul. În paralel, tiroida produce și calcitonină. Acești doi hormoni sunt implicați în menținerea nivelului normal al calciului în sânge. Scăderea sau absența unuia sau ambilor hormoni determină tulburări majore ale metabolismului calciului și fosforului, ce conduc la osteoporoză. Cum multe dintre afecțiunile tiroidiene constau în chisturi și noduli, medicina convențională se grăbește să recomande extirparea zonală sau totală a glandei tiroide. Iar paratiroidele sunt prea mici și lipite de tiroidă, încât nu pot fi evitate la disecția chirurgicală, așa că se elimină odată cu aceasta.
Remedii naturale
Pentru prevenție, este salutară o alimentație cu produse naturale cât mai variate și echilibrat combinate. Totodată, se cer o activitate fizică corespunzătoare și o expunere adecvată la lumina solară.
Ca supliment folositor în profilaxie e de menționat polenul crud. O explicație ar putea fi cantitatea mare de rutin din compoziția lui. Rutinul stimulează osteoblastele, celulele tinere formatoare de țesut osos. Revin asupra faptului că polenul este un produs cu mare complexitate, echilibrat, ce oferă toate elementele minerale din corpul nostru, cu o mare varietate de vitamine, enzime, coenzime, și un procent impresionant de proteine de foarte bună calitate. Finalmente, contribuie la echilibrul general și buna funcționare a întregului organism.
În întreaga mea experiență ca medic, m-am lovit de numeroase ori de problema osteoporozei și osteopeniei, cât și de faptul că medicația convențională nu dă rezultate constante, în schimb, determină și efecte adverse. Așa că am încercat să găsesc o cale de rezolvare naturistă, fără urmări nedorite, cu remedii la îndemână și luând în calcul complexitatea factorilor nutritivi și de viață implicați, alături de anumite explicații oferite pentru osteoporoză de medicina Ayurvedică. Ca urmare, am observat că densitatea osoasă se poate reface cu remedii relativ simple, lucru pus în evidență și de osteodensimetrie (măsurarea densității osoase), care în genere s-a îmbunătățit constant.
În general utilizăm lăptișorul de matcă, care stimulează refacerea osoasă, fiind și un regenerator și tonic general. În paralel spus, din acest motiv, e util și pentru consolidarea mai rapidă a fracturilor. Revenind la osteoporoză, pentru o femeie cu o greutate de 50 până la 70 de kilograme, am utilizat doi până la patru mililitri de lăptișor de matcă, în funcție de gravitatea problemei. Se poate administra într-o singură priză, dimineața, cu 20 de minute înainte de micul dejun. Se poate administra simplu, sau amestecat cu puțină miere, care "îmblânzește" puterea gustului și sporește acțiunea. Dacă se ține sub limbă ori se mestecă bine înainte de înghițire, o parte se absoarbe direct prin mucoasa bucală și intră mai repede în funcțiune.
Propolisul furnizează numeroase elemente minerale, ușor absorbabile și utilizabile, cât și polifenoli antioxidanți cu efecte general anti-degenerative. Noi utilizăm tinctură de propolis (30% concentrație în propolis), de două ori pe zi, câte doi mililitri, dimineața și seara, înainte de mese cu circa 20 de minute (măsurați cu o seringă mică, de cinci mililitri, fără ac), și în amestec cu miere, de preferință. Repet, mierea potențează acțiunile remediilor cu care se asociază și le conduce mai repede spre ținta lor. Dacă pacientul se reține de la consumul de miere, fiind diabetic, e bine de știut că mierea, în cantități mici, de 2-3 lingurițe pe zi, luată pe stomacul gol, poate diminua glicemiile. Pentru maximă precauție, se poate folosi miere de salcâm, care conține mai multă fructoză și mai puțină glucoză. Dacă totuși pacientul preferă să nu ia miere, tinctura se poate amesteca cu tărâțe de grâu, sau lua pe pâine, în scopul atenuării tăriei acesteia asupra mucoasei delicate, buco-faringiene.
Dimineața, când sunt de administrat atât tinctura de propolis cât și lăptișorul de matcă, ele se pot amesteca laolaltă cu mierea și administra odată, pentru comoditatea terapiei, în condițiile menținerii întregului efect. Este bine să faceți acest amestec într-un recipient de tipul unui pahar mic, ca să nu se piardă mult din mixtura apicolă pe pereții vasului. Dacă recipientul se pătează cu propolis, îl puteți curăța ușor cu alcool de orice tip. Ca beneficiu secundar, dacă mestecați bine produsul înainte de înghițire, propolisul va întări gingiile sau chiar va ajuta la remedierea unei eventuale parodontoze.
Folosim și zeolitul, ca mineralizant și echilibrant. Îl recomandăm ca pulbere, două lingurițe de ceai rase, administrate dimineața și seara, cu apă suficientă, pe stomacul gol, la două-trei minute după administrarea de tinctură de propolis.
Pirul contribuie și el la remineralizarea osoasă. Îl administrăm sub formă de ceai, două-trei căni băute pe parcursul zilei. Ceaiul se prepară ca decoct: se fierbe la foc mic în proporție de o linguriță de plantă măcinată (se folosește rizomul), în 300-350 mililitri de apă, timp de 15-20 minute. Întrucât spumează, folosiți un vas mai mare și supravegheați fierberea. Se poate drege cu miere și lămâie.
Bărbaților cu osteoporoză le-am recomandat, în locul lăptișorului de matcă, să ia Apilarmel, un produs ce conține apilarnil în proporție de 10%. Aceasta, pentru că mulți au, în paralel, și tulburări de dinamică sexuală, mai bine compensate de către apilarnil. Dozele utile sunt de 2 x 2 lingurițe/zi, dimineața și la prânz, pe stomacul gol. Când alături de structura osoasă, urmărim în mod deosebit și îmbunătățirea dinamicii sexuale, doza de la prânz se poate lua seara, cu precauția că apilarnilul poate superficializa somnul. Cura se face câte o lună, cu o săptămână pauză, pe termen lung.
Dar indiferent de corectitudinea terapiei orale, cine persistă în sedentarism are șanse reduse pentru refacerea structurii osoase. Activitatea fizică dă organismului impulsul pentru reconstrucția osoasă, semnalizând că e necesară o structură capabilă să facă față solicitărilor. Trebuie făcută mișcare în mod ponderat și progresiv, fiecare după puterile sale, nu cu eforturi mari de la început și în nici un caz exerciții care să expună la vreo traumă mecanică.
Întregul tratament este de durată. Trebuie urmat cel puțin un an de zile, apoi se repetă osteodensitometria pentru a-i urmări eficiența și a stabili coordonatele atitudinii terapeutice pe mai departe.
www.melidava.ro