Şantaje şi concedieri la Roşia Montană

În 2004, când a forţat închiderea exploatării miniere de stat din Roşia Montană, unde lucrau peste 750 de mineri, compania Gold Corporation şi-a atins planul diabolic de a şantaja autorităţile cu poziţia sa de "singur" angajator şi salvator al mineritului.

Omori statul român ca să-i iei locul - aşa a funcţionat gândirea corporatistă de factură penală a vremii. De atunci şi până azi, pare a fi trecut doar o clipă. Proiectul este la pământ şi compania este nevoită să con­ce­dieze aproape 400 de angajaţi (nu vă gândiţi cumva că mi­neri, nici vorbă!, cei lăsaţi "pe drumuri" sunt oameni fo­losiţi până acum ca "berbece" de spart porţile guver­na­men­tale în campania de obţinere a avizelor necesare ex­ploa­tării). Comunicatul RMGC dat publicităţii recent şi preluat, cu comentarii obediente, de instituţiile de media cunoscute pentru poziţia lor vasală faţă de corporaţia din Apuseni (răsplătite copios cu reclame), deplânge poziţia auto­rită­ţilor, care s-au întrecut în a vizita zona şi în a promite verzi şi uscate, fără a lua în realitate vreo decizie. Directorul ge­neral, Dragoş Tănase, pare desprins din altă lume, repe­tând, ca moara de pe Siret, aceleaşi şi aceleaşi promisiuni ră­suflate: "mii de slujbe", "salvarea patrimoniului", "mi­liarde de dolari" pe capul României, "garanţii de mediu", "cea mai modernă mină din Europa", "programe sociale" etc. etc. În viziunea lui, Gold Corporation nu poartă, desi­gur, nici o vină că a făcut promisiuni deşarte moţilor, anga­jân­du-i în scop propagandistic, la rubrica "om-lopată", şi ui­tând să-i anunţe că, oricum, după ce ar fi obţinut avizele şi ar fi deschis mina, sutele/miile de angajaţi ar fi plecat aca­să vrând-nevrând, o exploatare "modernă" neavând ne­voie de zilieri, ci de muncitori (nu de mineri!) înalt cali­ficaţi, de preferinţă din străinătate. Ne pare rău de oamenii rămaşi în aceste zile pe drumuri, dar fiecare ar trebui să înveţe din această experienţă nefericită şi să privească în jur, să vadă ce s-a întâmplat în satele unde nu este aur. Cum s-au descurcat miile de sate de munte din România, unde nu a pătruns blestemul RMGC? Este la îndemâna oricui să arunce o privire pe site-urile miilor de pensiuni turistice apă­rute peste noapte. Este uşor de văzut că dealurile şi munţii sunt pline de oi şi capre, că mici fabrici de mobilă au început să dea un sens nobil exploatărilor forestiere le­gale. Chiar la Câmpeni, în inima Apusenilor, la o aruncă­tură de băţ de Roşia Montană, funcţionează două astfel de fa­brici, cu sute de angajaţi. Şi la Roşia Montană, un inves­titor, tot din Câmpeni, d-l Alexandru Costea, a dorit să construiască o astfel de fabrică, unde ar fi angajat circa 500 de localnici. Explicaţia era simplă: investitorul era atras de statutul de zonă defavorizată a Roşiei, unde nu ar fi avut de plătit taxe. Din păcate, RMGC a cerut consilierilor şi primarului din Roşia, ajunşi un fel de "supuşi ai Înaltei Porţi", să nu ac­cep­te proiectul lui Costea, căci ar fi pus în pericol propa­ganda goldistă de "unic" furnizor de locuri de muncă, atât de cunoscută de la televiziuni, în ultimii ani. Şi, după toate acestea, RMGC îşi reia şantajul şi deplânge, cu lacrimi de crocodil, lipsa de acţiune a autorităţilor. Umflă cifrele ("1000 de familii vor avea de suferit!"), dra­ma­tizează situaţia şi aruncă vina pe alţii. Dar de plecat, gol­diştii nu pleacă, deşi tare bine le-ar face românilor! Surse sigure vorbesc de faptul că, în 2014, an electoral, proiectul minier rămâne în stadiul actual, urmând ca în 2015 să fie reluată în forţă campania de "sensibilizare" a noului preşedinte şi a guvernului. Noi contăm, totuşi, pe noul ministru al me­diului, Korodi Attila, care a precizat clar: "Proiectul Roşia Montană nu a fost stopat pentru că a dorit cineva. Le­gislaţia din România este cea care nu permite avizarea lui".