Omori statul român ca să-i iei locul - așa a funcționat gândirea corporatistă de factură penală a vremii. De atunci și până azi, pare a fi trecut doar o clipă. Proiectul este la pământ și compania este nevoită să concedieze aproape 400 de angajați (nu vă gândiți cumva că mineri, nici vorbă!, cei lăsați "pe drumuri" sunt oameni folosiți până acum ca "berbece" de spart porțile guvernamentale în campania de obținere a avizelor necesare exploatării). Comunicatul RMGC dat publicității recent și preluat, cu comentarii obediente, de instituțiile de media cunoscute pentru poziția lor vasală față de corporația din Apuseni (răsplătite copios cu reclame), deplânge poziția autorităților, care s-au întrecut în a vizita zona și în a promite verzi și uscate, fără a lua în realitate vreo decizie. Directorul general, Dragoș Tănase, pare desprins din altă lume, repetând, ca moara de pe Siret, aceleași și aceleași promisiuni răsuflate: "mii de slujbe", "salvarea patrimoniului", "miliarde de dolari" pe capul României, "garanții de mediu", "cea mai modernă mină din Europa", "programe sociale" etc. etc. În viziunea lui, Gold Corporation nu poartă, desigur, nici o vină că a făcut promisiuni deșarte moților, angajându-i în scop propagandistic, la rubrica "om-lopată", și uitând să-i anunțe că, oricum, după ce ar fi obținut avizele și ar fi deschis mina, sutele/miile de angajați ar fi plecat acasă vrând-nevrând, o exploatare "modernă" neavând nevoie de zilieri, ci de muncitori (nu de mineri!) înalt calificați, de preferință din străinătate. Ne pare rău de oamenii rămași în aceste zile pe drumuri, dar fiecare ar trebui să învețe din această experiență nefericită și să privească în jur, să vadă ce s-a întâmplat în satele unde nu este aur. Cum s-au descurcat miile de sate de munte din România, unde nu a pătruns blestemul RMGC? Este la îndemâna oricui să arunce o privire pe site-urile miilor de pensiuni turistice apărute peste noapte. Este ușor de văzut că dealurile și munții sunt pline de oi și capre, că mici fabrici de mobilă au început să dea un sens nobil exploatărilor forestiere legale. Chiar la Câmpeni, în inima Apusenilor, la o aruncătură de băț de Roșia Montană, funcționează două astfel de fabrici, cu sute de angajați. Și la Roșia Montană, un investitor, tot din Câmpeni, d-l Alexandru Costea, a dorit să construiască o astfel de fabrică, unde ar fi angajat circa 500 de localnici. Explicația era simplă: investitorul era atras de statutul de zonă defavorizată a Roșiei, unde nu ar fi avut de plătit taxe. Din păcate, RMGC a cerut consilierilor și primarului din Roșia, ajunși un fel de "supuși ai Înaltei Porți", să nu accepte proiectul lui Costea, căci ar fi pus în pericol propaganda goldistă de "unic" furnizor de locuri de muncă, atât de cunoscută de la televiziuni, în ultimii ani. Și, după toate acestea, RMGC își reia șantajul și deplânge, cu lacrimi de crocodil, lipsa de acțiune a autorităților. Umflă cifrele ("1000 de familii vor avea de suferit!"), dramatizează situația și aruncă vina pe alții. Dar de plecat, goldiștii nu pleacă, deși tare bine le-ar face românilor! Surse sigure vorbesc de faptul că, în 2014, an electoral, proiectul minier rămâne în stadiul actual, urmând ca în 2015 să fie reluată în forță campania de "sensibilizare" a noului președinte și a guvernului. Noi contăm, totuși, pe noul ministru al mediului, Korodi Attila, care a precizat clar: "Proiectul Roșia Montană nu a fost stopat pentru că a dorit cineva. Legislația din România este cea care nu permite avizarea lui".