"Europarlamentarii mandataţi de noi, fie lenevesc, fie votează contra intereselor noastre"
- Spre sfârşitul lunii trecute, au fost depuse la Biroul Electoral Central listele de candidaţi la Parlamentul European (PE). Remarcaţi surprize în alcătuirea lor?
- Au depus liste de candidaţi 15 partide, dar tot nu prea avem de unde alege. Dacă am analiza cu atenţie, poate că din toate listele am putea încropi una singură, cu adevărat bună, de oameni care fie se pricep, fie sunt oneşti şi pot învăţa repede ce au de făcut. Toate partidele mari au optat pentru garniturile vechi de candidaţi, pe care le-au mai împănat pe ici, pe colo, cu nume noi. Este dezamăgitor că listele PSD şi PNL sunt în continuare tributare relaţiilor de familie. Neliniştitor este şi că, deşi sunt conduse de două veterane ale vieţii parlamentare, cum sunt Corina Creţu, la PSD, şi Norica Nicolai, la PNL, au fost preferate drept lideri de listă două doamne care nu s-au dovedit foarte ataşate valorilor europene. Ele au avut o atitudine constant critică faţă de UE, nu pentru motive reale, ci din raţiuni de afiliere la un bloc sau altul de partide din PE. Pe aceleaşi considerente, europarlamentarii liberali şi pesedişti au votat împotriva bugetului UE, în care România primea o suplimentare importantă de fonduri. Au ignorat interesul naţional în favoarea celui de alianţă politică. Cu astfel de atitudini îndepărtezi şi bruma de interes a electoratului pentru alegerile europene. Mai ales că politicienii nu au pus deloc în dezbatere importanţa prezenţei noastre în structurile de decizie ale UE. Nu au explicat electoratului de ce e important ce se hotărăşte la Bruxelles, că legislaţia de acolo se aplică şi în România, mai devreme sau mai târziu.
Pe de altă parte, odată ajunşi în PE, europarlamentarii mandataţi de noi fie lenevesc, fie votează contra intereselor noastre. Un alt motiv să priveşti cu scepticism alegerile europene. Sigur că sunt şi excepţii, ca Monica Macovei, care nu doar că a fost declarată cel mai bun membru al PE, dar a reuşit să obţină legiferarea unei propuneri a sa, privind confiscarea extinsă a averii în cazurile de corupţie. Ceea ce este aproape o revoluţie în domeniu şi o măsură care va fi aplicată în toate ţările UE, inclusiv în România. Deci, dacă îţi faci serios treaba ca parlamentar european, e o muncă grea. Numai că ai noştri o iau în general ca pe un fel de sinecură şi ca pe o poziţie din care poţi să-ţi angajezi rubedeniile şi prietenii. De altfel, politicienii români înţeleg greşit şi miza politică a alegerilor europene, pe care le văd numai ca pe o tendinţă de vot pentru viitoarele alegeri prezidenţiale şi parlamentare naţionale. Premierul Victor Ponta mai speră la un scor bun la alegerile europene pentru alianţa electorală PSD-UNPR-PC-UDMR şi din dorinţa de a înclina balanţa din PE în favoarea socialiştilor, care să preia astfel conducerea UE de la Populari. Prin urmare, mizele alegerilor europene din luna mai sunt, pentru politicienii de la Bucureşti, cu totul altele decât cele privind întărirea PE, introducerea unei legislaţii mai bune pentru cetăţenii europeni; dezvoltarea unor proiecte-alternativă de alimentare cu gaz a statelor UE, pentru a împiedica şantajul rusesc; nici altele care ţin de interesele continentale: protejarea mediului, imigraţia ilegală, sănătate, demografie etc.
"Nu cred că independenţii au şanse de-a fi aleşi, câtă vreme nu sunt ajutaţi, fie şi în mod neasumat,
de către un partid"
- În această cursă s-au înscris şi 11 independenţi, cei mai mulţi de până acum. E o performanţă, având în vedere că fiecare a avut nevoie de 100.000 de semnături de susţinere a candidaturii. În 2009, au putut să-şi depună candidaturile numai doi independenţi. Ce şanse de a fi aleşi au?
- Aici se cuvine remarcată manevra abilă pusă la cale de Elena Băsescu şi Partidul Mişcarea Populară. Întâi, ea a anunţat că va candida ca independent şi a început să strângă semnături. Şi data trecută candidase ca independent, susţinută însă de PDL. Acum ne aşteptam să fie sprijinită de PMP. La un moment dat, însă, câţiva lideri ai PMP i-au cerut public Elenei Băsescu să candideze pe listele partidului, unde i-au şi rezervat locul doi. În cele din urmă, şi virtuala candidată, şi liderii PMP, au anunţat că fiica preşedintelui va intra în partid, dar renunţă la candidatură, ca să nu se mai spună că e ajutată să-şi asigure un loc la Bruxelles. Dintre independenţii care şi-au depus listele cu semnături de susţinere, cel mai cunoscut este Mircea Diaconu. Domnia sa a fost declarat incompatibil de către ANI, lucru confirmat de o instanţă de judecată, care i-a interzis să mai candideze la o funcţie publică până în anul 2015. Din acest motiv, PNL nu l-a pus pe listele sale. Atunci, Mircea Diaconu s-a supărat şi vrea să candideze independent. Fireşte, Antena 3, mânată de Dan Voiculescu - Felix (pe numele său de turnător), un alt luptător contra justiţiei, a susţinut campania de strângere de semnături pentru Mircea Diaconu, care, cu acest ajutor nepreţuit, a dat cel mai jalnic spectacol al carierei sale de actor. Acum, să sperăm că Biroul Electoral Central îl va opri din cursă, respectând legea, căci altfel ar însemna că legea este numai pentru unii.
În altă ordine de idei, nu cred că independenţii au şanse de-a fi aleşi, câtă vreme nu sunt ajutaţi, fie şi în mod neasumat, de către un partid. Nu au participat la niciun fel de alegeri şi contextul nu s-a schimbat radical între timp. E foarte puţin probabil să reuşească şi pentru că, în general, nu sunt cunoscuţi. Or, oamenii nu mai merg la urne nici să voteze liste de partid, darămite să dea votul unor anonimi. Cei care se mobilizează la vot sunt mai ales membrii şi fanii partidelor. Pe urmă, şi dacă ar câştiga mandatele, fără o afiliere partinică, independenţii sunt cam ai nimănui şi în PE. Nu pot face mai nimic, nici chiar dacă ar fi harnici şi oneşti. E nevoie să ai un partid în spate, care să se afle într-o alianţă cu altele în PE, pentru a reuşi să treci prin legislativ un raport, să propui o modificare, să blochezi vreo iniţiativă care dăunează intereselor naţionale etc.
- Dreapta franceză, aflată acum în opoziţie, a câştigat alegerile locale din 30 martie a.c. De asemenea, un sondaj de opinie proaspăt arată că în alegerile europene desfăşurate în Franţa, UMP, principalul partid de dreapta, ar lua 24%, Frontul Naţional - 22%, iar Partidul Socialist - 18%. Există un reviriment al Dreptei la nivelul UE? Se poate transmite şi în România?
- N-aş spune că în Franţa s-a înregistrat o victorie a Dreptei, cât mai ales o înfrângere a Stângii. Stânga a dezamăgit cumplit. Şi rar s-a văzut un preşedinte care să cadă mai repede în sondaje decât François Hollande. Prin urmare, pe fondul pierderii încrederii electoratului în Hollande şi în guvernul său, s-a produs o revenire a Dreptei şi, mai ales, o revenire în forţă a extremei drepte, a Frontului Naţional, sub conducerea Marinei Le Pen. FN a obţinut cel mai bun scor din istoria sa, aproape 7% în alegerile locale. Când se epuizează încrederea în partidele democratice, au de câştigat extremiştii, fie de Stânga, fie de Dreapta. Aşa se explică tendinţa de creştere a Frontului Naţional din Franţa. Noi nu avem un partid similar, sau avem, eventual, PRM, care şi-a depus la europarlamentare două liste, cu două conduceri separate, una a lui Gheorghe Funar, cealaltă a lui Corneliu Vadim Tudor. Dar nu ştim dacă va fi admisă vreuna din liste la BEC, având în vedere conflictul în justiţie dintre cele două aripi, care s-ar putea invalida reciproc. Iar în sondaje, PRM nu mai există. Cât despre Dreapta noastră, evoluţia ei nu este promiţătoare. Ca să-şi ia revanşa, ar trebui să se unească. Aşa, singure, partidele care se revendică de dreapta - începând cu PDL şi PNL, care sunt cele mai mari, urmând cu PMP, care e tot mai vizibil şi mai întremat, şi continuând cu Noua Republică, Forţa Civică şi PNŢCD -, nu vor reuşi să înfrângă blocul socialist PSD-UNPR-PC, la care s-a adăugat UDMR. Stânga este la putere, are pe mână bani de dat pe pomeni electorale, are canale media puternice... Şi, oricum, câteva dintre partidele de dreapta nu vor trece de pragul electoral de 5%.
- Recent, Vasile Blaga, liderul PDL, partid afiliat la PPE, a spus că unificarea Dreptei în România va începe cu fuziunea PDL cu PNL, probabil până în 2016. Se pregăteşte ceva în acest sens? Este credibil un asemenea scenariu, după luptele duse de PNL cu PDL, după trădarea PNL, care a dat PDL afară de la guvernare şi s-a aliat cu socialiştii, şi după prestaţia sa la guvernare, care a fost scandaloasă şi soldată cu dosare penale pentru miniştrii săi corupţi?
- Liberalii şi democrat-liberalii nu au fuzionat nici când erau pe val, cu Alianţa DA. Cu atât mai puţin cred că ar face-o acum. Dar, desigur, n-ar fi rău să existe un singur mare partid de dreapta, afiliat la Partidul Popular European, care este semnificativ în Parlamentul European. Mi se pare însă imposibil, pentru că ani în şir, PNL şi PDL au acumulat multe toxine, care nu pot fi eliminate aşa repede, şi pentru că liderii lor nu au dovedit că sunt capabili să gândească strategic. Fuziunea e mai degrabă o ipoteză de lucru a unor specialişti din spatele politicienilor, care ştiu că asta e soluţia corectă, dar e departe de a deveni realitate. Vanităţile şi interesele mici, imediate, nu îi lasă pe liderii PNL şi PDL să vadă imaginea de ansamblu şi să găsească un drum comun spre acelaşi ţel. E posibil, totuşi, ca presiunea exercitată de forţa Stângii să ducă la o alianţă PNL-PDL, în turul doi al alegerilor prezidenţiale din acest an şi, eventual, în alegerile parlamentare din 2016. Însă, dacă aşa vor sta lucrurile, s-ar putea ca niciun candidat de dreapta să nu ajungă în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Iar de noul preşedinte va depinde mult cine va fi premier şi în 2016.
- PNL pierde oameni, după ce a ieşit din USL şi de la guvernare. Acelaşi fenomen de migraţie împuţinează şi PDL. În ritmul în care se petrece această "hemoragie", de la un moment dat încolo nici nu va mai conta dacă PNL şi PDL ar fuziona.
- E o situaţie dramatică, într-adevăr. Le pleacă parlamentari, în special, dar şi primari, şi consilieri locali şi judeţeni. Aceştia din urmă se declară independenţi, ca să nu-şi piardă mandatele, însă ei sunt deja înregimentaţi în tabăra Puterii, pentru că de acolo vin fondurile şi privilegiile. De la PDL pleacă şi în opoziţie, la PMP, care pare mai promiţător, cu Traian Băsescu locomotivă. Traseismul este în floare la noi, pentru că sentimentul de apartenenţă la un program, la un set de principii, de valori, ori simpla recunoştinţă că partidul ăla te-a pus unde eşti nu au contat niciodată.
"Nu putem avea încredere în Vladimir Putin"
- Pentru ultima întrebare, vă propun să ne referim la politica externă. Mai exact, la ceva ce ne interesează în cel mai înalt grad, pentru că se întâmplă în proximitatea noastră. Cât de tare trebuie să ne îngrijoreze criza ucraineană în continuare?
- Nu e nimic de natură să ne liniştească. Nu putem avea încredere în declaraţiile lui Vladimir Putin. Ştie foarte bine să îşi ascundă adevăratele intenţii şi să atace la momentul oportun. A păcălit Occidentul mult timp, în felul ăsta, iar acum l-a luat prin surprindere din nou. Putin avansează pas cu pas în planul lui de refacere a imperiului sovietic. Nu se teme de Occident, nici de sancţiunile acestuia şi nu se va opri din expansiune decât din strategie sau pentru a-şi trage sufletul. A înţeles că îşi poate permite multe, pentru că Vestul i-a lăsat mult teren de manevră, pentru că UE nu are o politică externă unică şi pentru că SUA nu mai sunt atât de vigilente ca odinioară, cu un preşedinte mult prea permisiv şi lipsit de reflexe de apărare. E limpede că liderul de la Kremlin vrea să recupereze din teritoriile pierdute prin destrămarea URSS şi să-şi mărească zona de influenţă, aşa încât să opună Uniunii Europene propria Uniune Euro-Asiatică. Şi pentru asta, foloseşte toate mijloacele: bani, putere economică, alianţe politice şi, la nevoie, forţa. Momentul de faţă este unul de respiro pentru Putin, dar să nu ne amăgim că se va opri. Rusia nu va renunţa niciodată la tentaţiile ei imperiale. Peste toate, atmosfera de conflict face şi mai grea redresarea economică a Europei, ieşirea ei din criză. Vechea civilizaţie europeană, bazată pe valori democratice, este ameninţată din prea multe părţi şi riscă să sucombe.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
