Aşadar, premierul nu se vrea preşedinte. Cel puţin nu acum, dar ar vrea să coabiteze cu un partener docil şi supus, care să poată arbora drapelul "independenţei". În acelaşi context, Victor Ponta a declarat că "Mugur Isărescu îşi doreşte un nou mandat la BNR" şi nu figurează, aşadar, pe lista de prezidenţiabili ai ţării.
Poate că multă lume se va întrista la auzul acestei veşti. Potrivit unui sondaj INSCOP, realizat la comanda ziarului "Adevărul", Mugur Isărescu conduce cu 42,9% topul încrederii personalităţilor politice româneşti. El este urmat de Klaus Iohannis şi de Victor Ponta. E greu de spus dacă aceste procente s-ar cuantifica în voturi, în cazul unei confruntări. Românii nu votează întotdeauna persoanele cărora le acordă încrederea. Poate că acest procent, care îl aşează în frunte, este indisolubil legat de activitatea sa la conducerea Băncii Naţionale, iar românii nu l-ar vrea plecat de acolo.
Şi au motive serioase pentru asta. Mugur Isărescu nu este doar al doilea guvernator de bancă centrală din lume din punctul de vedere al longevităţii sale, ci şi unul cu rezultate remarcabile în lupta contra inflaţiei. Apreciat, în repetate rânduri, drept cel mai bun bancher de bancă centrală din Europa, Mugur Isărescu a reuşit să reducă inflaţia de la 45,7% în anul 2000, la 1,55% în anul 2013 (cea mai mică de după 1990!). Această victorie, care a trecut nebăgată în seamă, se datorează şi unui context european favorabil în ultimii ani. Dar saltul din primii zece ani ai noului mileniu este remarcabil şi reprezintă unul dintre indicatorii normalităţii noastre. Încet, intrăm în lumea bună a economiilor de piaţă funcţionale. BNR-ul nu a bătut toba şi nici guvernatorul nu s-a umflat în pene. Obişnuit cu discreţia, zgârcit cu ieşirile în public, aşa cum se cuvine oricărui guvernator de bancă centrală, Mugur Isărescu nu ne surprinde niciodată, deşi ar trebui.
În România ne-am obişnuit să ciulim urechile la scandal, să stăm uimiţi în faţa politicienilor care se războiesc, să-i adulăm chiar pentru circul cu care ne pigmentează viaţa. Normalitatea, bunul simţ nu ne atrag atenţia şi nici nu îşi găsesc locul pe benzile televiziunilor de ştiri. Şi tocmai aici excelează domnul Mugur Isărescu! În bun simţ şi profesionalism, în echilibru şi echidistanţă. Într-un soi de aristocraţie pe care am pierdut-o sub comunism şi pe care nu am reuşit să o redescoperim în libertate.
Şi românii, aşa intoxicaţi cum sunt de vuvuzelele de partid, au intuit că în dosul ochelarilor cu ramă subţire şi în spatele costumelor impecabile se află mai mult decât un domn elegant care vorbeşte rar şi atunci nu neapărat pentru marele public. Au intuit, poate că din gesturile sobre, poate că din respectul pe care i-l poartă până şi bătrânii crocodili ai clasei politice, că la cârma BNR-ului stă un om care ştie ce face şi căruia îi pasă de ţară şi de finanţele ei, în răspăr cu aşa-zişii lideri care fac totul pentru propria căpătuială. De aici şi încrederea pe care i-o acordă. În fond, nu trebuie să fii un specialist în macroeconomie ca să observi că la noi inflaţia a scăzut constant în ultimii 14 ani. E suficient să te gândeşti că înainte erai silit să schimbi în valută fiecare leu pus deoparte, altminteri, peste câteva luni, te trezeai că nu valorează mai nimic. Şi e important şi că ştim să apreciem astfel de valori. Înseamnă că nu suntem defecţi, că avem capacitatea de a discerne între profesionişti şi impostori, doar că nu prea avem de unde alege.
Acestea fiind spuse, mă gândesc că ar trebui să ne bucure anunţul domnului Victor Ponta. Chiar dacă domnul Mugur Isărescu ar putea fi un excelent preşedinte al României, el este deja, iată, de 14 ani, preşedintele finanţelor ţării, o preşedinţie mai importantă decât aceea politică. În vremurile tulburi pe care le trăim, fotoliul său de la Banca Naţională e mai important decât cel de la Cotroceni şi e bine că domnia sa nu doreşte să îl părăsească. Eu cred că nici românii nu vor, şi tocmai de aceea au atâta încredere în el.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
