Spre deosebire de România, unde cu greu găseşti la autorităţi respectul cuvenit pentru istorie, monumente şi patrimoniu, în ţara de la sud de Dunăre există un adevărat cult pentru valorile trecutului. Respectul pentru vestigiile tracice, dacice, romane şi bizantine impune Bulgaria ca fiind o mare putere culturală; ocupă locul al treilea în Europa, după Grecia şi Italia, la numărul de monumente şi situri arheologice înregistrate şi studiate: 43.000! Câte are România? Sub 30.000, din care peste o mie au dispărut în ultimii ani. În ce constă diferenţa? În sprijinul mai mare acordat de stat, în seriozitatea oamenilor de ştiinţă, istorici şi arheologi, implicaţi în conservarea patrimoniului, de fapt, în patriotism. La Sofia nu veţi găsi un Alexandru Vulpe, fostul director al Institutului de Arheologie din Bucureşti, ajuns un lobby-ist al distrugerii valorilor inestimabile de la Roşia Montană; nu veţi găsi nici un istoric ca Răzvan Theodorescu - "academicianul de serviciu" al companiei Gold Corporation; şi nu veţi găsi nici un Sabin Luca, directorul Muzeului de Istorie din Sibiu, care s-a entuziasmat de valoarea europeană a oraşului roman "Şibot 3", descoperit pe traseul autostrăzii Deva-Nădlac, dar a acceptat, umil, distrugerea acestuia de către compania Strabag. La Sofia veţi găsi mulţi împătimiţi ai profesiei de arheolog, ca Nikolai Ovcharov, profesor şi autor a zeci de volume şi studii, dar mai ales, descoperitorul unor situri tracice spectaculoase, fapt care i-a atras porecla de "Indiana Jones din Balcani". De numele său se leagă descoperirea sanctuarului zeului tracic Dionis şi a sanctuarului lui Orfeu - cântăreţul desăvârşit la liră, fiul regelui trac Oeagrus şi al muzei Calliope! O descoperire majoră a domniei sale este şi oraşul tracic Perperikon, din munţii Rodopi, numit de un ziar grecesc "un adevărat Machu Picchu european". Recent, profesorul Ovcharov ne-a acordat un interviu, chiar la subsolul hotelului "Arena di Serdica" din Sofia, unde a reuşit salvarea unui amfiteatru roman zidit în timpul împăratului Traian.
"Întreg centrul istoric al Sofiei stă pe oraşul roman Serdica, pe o suprafaţă de 16.500 metri pătraţi"
- Un hotel de cinci stele stă pe un sit roman impresionant... Cum aţi reuşit, domnule profesor?
- Întreg centrul istoric al Sofiei stă pe oraşul roman Serdica, pe o suprafaţă de 16.500 metri pătraţi. Priviţi atent pe străzile centrale, în jurul palatului prezidenţial. Uitaţi-vă peste drum, la monumentala clădire care găzduieşte Institutul german Goethe. O clădire foarte frumoasă, din anii '30. Nu sunt convins că trebuie demolată, dar mă tem că o să fie, pentru continuarea proiectului de dezvelire a oraşului antic. Clădiri şi străzi spectaculoase, care ar putea fi scoase la lumină cu bani europeni, de îndată ce primăria şi ministerele interesate vor rezolva problema demolărilor şi a proprietăţilor. Proprietarii acestui hotel şi-au refăcut planurile de arhitectură, au rezolvat strălucit combinaţia antic-modern şi iată-i acum autorii unui experiment urban unic. Am reuşit, pentru că valoarea inestimabilă a sitului roman impune de la sine respect şi iubire, iar bulgarii îşi apreciază trecutul. Sofia are o problemă pe care Bucureştiul, ca oraş mai tânăr, nu o are: arheologia urbană. Noi trebuie să îmbinăm interesele oamenilor de azi cu trecutul. De aceea, pe întreg teritoriul centrului vechi al Sofiei există şantiere arheologice. Există dovezi că, cel puţin de 8000 de ani, câmpiile Sofiei reprezintă intersecţia cea mai importantă din Balcani.
"De ce n-ar fi organizate excursii culturale între Sarmizegetusa, Perperikon şi Abdera, din Grecia?"
- Avem şi noi destule probleme, şi la noi întâlnim, uneori în posturi de decizie, oameni care nu preţuiesc antichitatea. Din acest punct de vedere, românii şi bulgarii seamănă mult unii cu alţii, ne deosebeşte numai limba. Nu este întâmplător că Europa ne pune mereu pe acelaşi plan: Bulgaria şi România. Şi la noi se spune că statul nu acordă o atenţie suficientă monumentelor, dar statul suntem noi. Noi trebuie să determinăm statul să lucreze. Poate că, da, noi, bulgarii, am reuşit într-o măsură mai mare să influenţăm statul să lucreze în folosul culturii. Aşa cum spuneam, mulţimea şi importanţa descoperirilor impun de la sine respectul sferei politice. Acum 12 ani, eu am introdus în Bulgaria expresia "turism cultural". Se vorbea numai despre mare şi despre munte, atât. Astăzi, termenul "turism cultural" este deja un termen modern. În circuitul româno-bulgar al acestui tip de turism, trebuie să implicăm şi Grecia. Nu e de conceput turismul cultural fără Grecia. Cele trei ţări ar putea reprezenta, dacă ar exista o gândire mai organizată şi o voinţă mai susţinută la nivel guvernamental, cea mai puternică forţă culturală pentru turism din Europa. Destinaţii comune, legături comune, proiecte comune, iar prin civilizaţia tracică, un trecut comun întregii Peninsule Balcanice. Până la urmă, aceste legături există deja, dar sunt personale, nu oficiale. România, Bulgaria şi Grecia trebuie să se cunoască mai bine la nivel oficial, decizional. Pentru turistul american, canadian sau japonez, de la distanţa unde se află, aceste ţări se văd ca un punct mic pe hartă. De ce n-ar fi organizate excursii culturale între Sarmizegetusa, Perperikon şi, să zicem, Abdera din Grecia, oraşul din Tracia antică în care s-au născut Democrit şi alţi mari filosofi greci?
"În regiunea balcanică este loc şi pentru traci, şi pentru daci"
- Pe cele 43.000 de monumente şi situri recunoscute în Bulgaria. Pe inteligenţa de a crea servicii excelente la preţuri rezonabile. Pe frumuseţea naturală a ţării, dar şi pe cooperarea cu autorităţile şi firmele de turism cultural din România şi Grecia. Pe scurt, avem cu ce ne lăuda. Perperikonul, spre exemplu, era la fel de faimos în antichitate ca Oracolul din Delphi. Cele mai vechi artefacte datează aici de peste 7000 de ani. Astăzi rivalizează cu Machu Picchu. De altfel, după părerea mea, arheologia poate schimba felul în care oamenii gândesc despre o ţară. Arheologia ne dă mândria naţională, dar ne poate aduce şi multă bogăţie. O altă mare senzaţie în lumea întreagă au făcut vampirii. Arheologii noştri au descoperit, la Marea Neagră, în zona Sozopol, dar şi în alte situri, peste o sută de schelete cu un ţăruş sau cuţit înfipt între coaste, în dreptul inimii. Printre ele, acela al renumitului pirat Kirov, din secolul al XIV-lea, care îi ataca pe negustorii veneţieni. Aceste descoperiri au ajuns în peste 1200 de publicaţii din lumea întreagă, mai multe decât au acoperit căderea dictatorului Jivkov. Un alt motiv al optimismului meu privind ieşirea din criză prin cultură a fost descoperirea, în 2010, tot în zona Sozopol, a unui dinte şi a unui fragment de craniu despre care s-a spus că sunt relicve ale Sfântului Ioan Botezătorul. Experţi străini le-au datat în primul secol după Hristos şi au spus că ADN-ul aparţine unui om din Orientul Mijlociu, ceea ce a constituit o mare atracţie pentru mii de pelerini.
- Cum explicaţi faptul că Bulgaria scoate la lumină civilizaţia tracică, datând cu mult înaintea venirii bulgarilor în Peninsula Balcanică?
- Cu asemenea bogăţii, cred că Bulgaria este o tentaţie pentru mulţi răufăcători, aşa cum a fost şi este România, mai ales în zonele dacice. Cum aţi rezolvat această provocare?
- În ultimele două decade, bandele de hoţi de comori au realizat o afacere de circa 30 de milioane de euro pe an, pe locul trei după prostituţie şi droguri. Ei au furat tone de artefacte, monede romane de aur, argint vechi grecesc, scuturi militare tracice şi multe altele. Cum ar spune colegul meu, profesorul Bozhidar Dimitrov, directorul Muzeului Naţional de Istorie din Sofia, "Nu poţi să stabileşti o valoare pentru ceea ce s-a furat, pentru că adevărata valoare este informaţia istorică". Conform poliţiei, în ţara noastră există circa 300 de bande de vânători de comori şi peste 50.000 de oameni sunt suspectaţi că sapă, într-un fel sau altul, în căutarea bogăţiilor trecutului. Din fericire, există şi cazuri de returnare. Din Canada, spre exemplu, ne-au fost aduse înapoi peste 21.000 de artefacte, într-un singur transport. Notăm că, în ultimul timp, guvernul face eforturi mari pentru a controla comerţul cu obiecte istorice. Una dintre măsuri este interzicerea vânzării oricăror obiecte mai vechi de secolul al XX-lea, chiar şi în magazinele de suveniruri autorizate. Totodată, sentinţele judecătoreşti în domeniu s-au înmulţit, iar pedepsele au crescut, ceea ce nu s-a întâmplat în anii trecuţi.
- Aţi ţinut recent, la Timişoara, o conferinţă despre cultura traco-dacilor. Cum se desfăşoară colaborarea cu arheologii români?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
