Turismul bulgar - Un model de urmat

- Românii care vizitează Bulgaria sunt pe locul întâi. Anul trecut i-au depăşit pe germani, ajungând la o cotă de aproape 1 milion. Cu obiective turistice în mare măsură dacice şi romane, vecinii din sudul Dunării au devenit competitivi pe plan internaţional -

În perioada ianuarie-decembrie 2013, un număr de circa 7 milioane de turişti străini au vizitat Bul­garia! În aceeaşi perioadă, un număr de aproa­pe cinci ori mai mic de vizitatori străini a călcat pă­mântul României. La o populaţie de circa 19 mi­lioane de români, s-au înregistrat doar peste un milion şi jumătate de turişti de peste hotare, în timp ce, în ţara vecină din sud, la 6,9 milioane de locuitori, s-au în­registrat cele 7 milioane menţionate. O altă statis­tică vine să ne uimească: în 2013, pentru prima oară în ultimii 25 de ani, numărul turiştilor români care au vizitat Bulgaria l-a depăşit pe cel al germanilor (941.392 români, faţă de 682.702 germani), România situându-se pe locul întâi, la distanţă apreciabilă de alte ţări europene, din care Bulgaria şi-a atras turiştii. Toată lumea ştie că, pe litoralul Mării Negre, restau­rantele bulgăreşti oferă meniul şi în limba română, os­pătarii vorbesc româneşte, iar oficiile de schimb valutar afişează şi cursul leului, alături de principalele valute. Situaţia s-a generalizat în staţiunile balneare, în cele de schi şi în zonele cu terenuri de golf. Tot mai des se vorbeşte de "miracolul bulgar", rezultând din­tr-o remarcabilă modestie la scară naţională, din grija aproa­pe obsesivă pentru servicii, din resursele natu­rale şi culturale fără egal şi din echilibrul preţ/calitate de invidiat. Constatând că românii ameninţă să "in­va­deze" facilităţile bulgare de turism, Ministerul Econo­miei şi Energiei de la Sofia, în cadrul căruia func­ţio­nează, ca şi la noi, o agenţie naţională pentru turism, a organizat, între 4-10 martie, o excursie de docu­men­tare pentru opt jurnalişti români, reprezentând pu­bli­caţiile: "Formula AS", "Avantaje", "Esquire", "Na­tio­nal Geographic", "Medien Holding", "Info­travel Romania", "Traveller Magazine". Traseul a cuprins sta­ţiunile de schi cele mai importante: Boro­vets, Bansko şi Pamporovo, cu opriri în diverse alte lo­calităţi pitoreşti, precum Shiroka Laka şi Zlato­grad. O excursie din care s-a văzut, pe lângă prezen­tarea unor facilităţi şi frumuseţi turistice nebănuite şi a unei fi­lozofii de succes în domeniul promovării acestora, res­pectul pe care vecinii noştri îl mai poartă cu­vân­tului scris, presei tipărite şi online, publicităţii "la faţa locului", mult mai eficientă, uneori, decât publicitatea televizată. Pe scurt, iată doar câteva din­tre tentaţiile cu care gazdele noastre au gândit întă­rirea prezenţei româneşti pe piaţa bulgară, dacă se poate, până la două milioane de turişti...

Serdica da, Şibot nu

Hotelul "Arena di Serdica" este singurul hotel de cinci stele din Europa aşezat pe un amfiteatru al unui oraş roman, numit Serdica (capitala provinciei Dacia Inferior, fondată în anul 272 d.Hr.). Descoperite cu ocazia săpă­tu­rilor pentru fundaţie, zidurile monu­men­tale au determinat schimbarea proiectului şi inte­gra­rea vestigiilor antice în structura arhitec­turală. Aşa s-a ajuns că turiştii, în drum spre bazinele de apă mi­ne­rală şi sălile de fitness, de trata­men­te şi masaj, trec prin­tre zidu­rile ce datează din secolul al II-lea după Hristos. Cercetat de ves­titul arheolog Nikolai Ovcha­rov, amfiteatrul este al trei­­lea ca mărime din Europa, pu­tând găzdui, în vremea împă­ratului Tra­ian, peste 25.000 de spec­ta­tori. Primind de la marele îm­pă­rat cuceritor al Daciei titlul de "Ulpia Serdica", ca însemn al au­tonomiei sa­le administrative, ora­­şul a fost numit, în An­ti­­chi­tate, "Cel mai strălucit oraş al ser­di­lor". Mai târziu, marele îm­părat bizantin Cons­tantin cel Ma­re (272-337) îl va numi "Ro­ma mea". După adoptarea creş­ti­nismului, oraşul se va numi So­fia, preluând numele în­ţelep­ciu­nii divine. Treptat, componenţa etnică se schimbă, populaţia oră­şe­nească devine dominant slavă. În fine, la 18 secole de la ridi­­ca­rea lui, oraşul roman reînvie în chip ne­aş­tep­tat. Oamenii de şti­in­ţă slavi/bulgari de azi, alături de autorităţile municipale şi sta­tale, îi acordă un respect nemărginit, de­şi romani­ta­tea şi latinitatea nu fac parte din structura et­nică şi lingvistică locală. A fost res­taurată doar a şasea parte, iar restul îşi aşteaptă rândul sub pământ şi chiar la vedere, în­tr-o staţie de metrou ("Ser­dica") şi pe străzile în­ve­ci­nate. Ambiţioşii arheo­logi visează la ziua când clă­dirile mo­derne, unele inter­be­lice, printre care Institu­tul german Goethe, vor fi demolate şi, în lo­cul lor, vor ieşi la ivea­lă piaţa, cartierele, clă­dirile publice şi străzile pavate cu dale, de acum două mii de ani, ca la Pompei. Dacă acest lucru se va întâmpla, Sofia va fi pro­ba­bil primul oraş modern european care şi-ar pune mai presus vestigiile arheologice decât structura sa de arhitectură actuală. Ar fi un sacrificiu fără pre­ce­dent pe altarul istoriei şi culturii. Oare este cazul să ne amintim de ora­şul roman des­coperit acum doi ani la Şi­bot, extrem de bine conservat şi întins pe o su­pra­faţă apre­cia­bilă, pe traseul autostrăzii Deva-Nădlac, care a fost ras cu buldozerul, cu aprobarea Ministe­ru­lui Cul­tu­rii şi a Mu­zeu­lui de Istorie din Si­biu?

"Capitala de iarnă a Balcanilor"

Ajungem la munte, la Bansko, supra­nu­mit "Ca­­pitala de iarnă a Bal­ca­nilor". Vâr­furi de peste 2500 de metri, pârtii în­tinse pe 75 de kilometri, inclusiv pentru com­pe­tiţii in­ter­naţionale, zăpa­dă naturală de circa 50 de cen­timetri, curenţi pri­etenoşi, venind din vă­ile Munţilor Pirin, care garantează schiatul până în luna mai, mai exact pâ­nă după Paşte. Un "Paş­te al schiorilor", cum le place localni­ci­lor să spu­nă, amin­tind că, în Bul­garia, se mai sărbă­toreşte încă un alt paş­te de­cât cel creştin: "Paş­tele cailor". Cea mai ves­ti­tă localitate pentru a­ceastă sărbătoare este Zlato­grad, o rezervaţie de arhi­tectură şi tradiţii, de muzee şi cimpoieşi veseli şi mustăcioşi care, dintr-un burduf enorm de viţel, scot melodiile atât de specifice Balca­nilor. Revenind la Bansko, am ob­servat liniile de telecabină, întinse pe 22 de kilo­metri, care te pot duce în "inima" muntelui din care pleacă pârtiile de slalom uriaş. De notat că întreaga infrastructură este cons­truită de marile firme austriece şi germane din do­me­niu, oferă garanţii de siguranţă şi supraveghere non stop pentru evitarea accidentelor. De la Bansko, fa­cem un salt la Borovets, o altă staţi­une de poveste, un­de se defăşoară competiţii de nivel european şi in­ternaţional. Aici faima o face vârful Musala, de 2925 de metri, cu cele 24 de pârtii care "izvorăsc" de pe ver­sanţii parcă nesfârşiţi. Aici a crescut şi a învăţat monstrul sacru al schiului bulgar, Pe­tar Popangelov, deţină­torul a 128 de cupe şi 180 de me­dalii. O pârtie de 1085 de metri îi poartă numele. Lo­calnicii se mân­dresc că la Bo­rovets s-a ţinut primul con­­gres al Uni­unii de schi din Bulgaria, în anul 1934, iar în 1981, tot aici s-a ţinut Cupa Mondială de schi al­pin. În fe­bruarie recent, s-a desfăşurat Cupa Europeană de slalom şi slalom uriaş la bărbaţi. Mai la sud cu 160 de kilometri, la o altitudine de 1650 de metri, în Munţii Ro­dopi, te întâmpină com­ple­xul turistic Pamporovo, aflat în cea mai însorită localitate din Bulgaria (240 de zile pe an), unde se poate, totuşi, schia până după Paşte. Gra­ţie pantelor sale lente, a fost declarat "cel mai bun centru de schiori începători din Eu­ropa" de către mai multe organizaţii internaţionale, printre care Neilson Active Holidays. În momentul vizitei noastre, Ilyia Cernev, pro­prietarul unei agenţii de turism locale, ne-a in­for­mat că pe pârtiile din Pamporovo schiau circa 750 de români.
O excursie de cinci zile este suficientă pentru a te lămuri asupra multor aspecte nebănuite despre o ţară. Am trecut prin Bulgaria de mai mult de 30 de ori în ultimii ani. Mereu pe drumurile de tranzit, mereu în grabă, mereu atent doar la regulile de circulaţie şi la radarele poliţiei. Acum îmi dau seama că Bulgaria profundă este altceva, parcă o altă ţară... Are o ex­pe­rienţă nebănuită în turism, ştie să-şi primească oas­peţii, să-i atragă ca un magnet. Ştie să facă nu numai turism de iarnă şi de vară; ştie să facă turism cultural, având o bază impresionantă de circa 40.000 de mo­numente istorice listate, 36 de rezervaţii culturale, 330 de muzee şi galerii de artă. Aici s-au descoperit 15 cavouri din vremea tracilor, pe valea Regilor traci. În necropola de la Varna a fost descoperită cea mai veche comoară de podoabe de aur prelucrat din lume. A fost descoperit sanctuarul zeului Dionis, la Per­perikon, şi tot acolo a fost găsit mormântul lui Orfeu. Pe insula "Sveti Ivan" au fost descoperite şi con­fir­mate ştiinţific moaştele Sfântului Ioan Botezătorul! Iată o "putere" europeană în turism, un exemplu de la care autorităţile române ar tre­bui să ia notiţe. După mine, ori­ce candidat la postul de mi­nistru al Culturii şi al Turis­mu­lui de la Bucureşti ar trebui să fie con­diţionat măcar deun stagiu de două săptămâni în Bul­garia. S-a ţinut recent şe­dinţa comună a guvernelor ro­mân şi bulgar la Ruse. Oare or fi învăţat ceva de la partenerii bulgari miniştrii noştri neho­tărâţi, care nu ştiu prea multe despre domeniul de care răs­pund? Păcat că marele nostru rege, Carol I, a refuzat oferta de a fi şi regele Bulgariei, ime­diat după eliberarea de sub jugul otoman din 1878. Poate am fi şi astăzi un re­­gat comun româno-bulgar, şi am avea mai multă mo­destie şi mai multă înţelepciune, iubire de ţară şi res­pect pentru iden­titatea naţională.

Fotografii de Petre Dordea (InfoTravel România) şi Ilyia Cernev