Turismul bulgar - Un model de urmat

Ion Longin Popescu
- Românii care vizitează Bulgaria sunt pe locul întâi. Anul trecut i-au depășit pe germani, ajungând la o cotă de aproape 1 milion. Cu obiective turistice în mare măsură dacice și romane, vecinii din sudul Dunării au devenit competitivi pe plan internațional -

În perioada ianuarie-decembrie 2013, un număr de circa 7 milioane de turiști străini au vizitat Bul­garia! În aceeași perioadă, un număr de aproa­pe cinci ori mai mic de vizitatori străini a călcat pă­mântul României. La o populație de circa 19 mi­lioane de români, s-au înregistrat doar peste un milion și jumătate de turiști de peste hotare, în timp ce, în țara vecină din sud, la 6,9 milioane de locuitori, s-au în­registrat cele 7 milioane menționate. O altă statis­tică vine să ne uimească: în 2013, pentru prima oară în ultimii 25 de ani, numărul turiștilor români care au vizitat Bulgaria l-a depășit pe cel al germanilor (941.392 români, față de 682.702 germani), România situându-se pe locul întâi, la distanță apreciabilă de alte țări europene, din care Bulgaria și-a atras turiștii. Toată lumea știe că, pe litoralul Mării Negre, restau­rantele bulgărești oferă meniul și în limba română, os­pătarii vorbesc românește, iar oficiile de schimb valutar afișează și cursul leului, alături de principalele valute. Situația s-a generalizat în stațiunile balneare, în cele de schi și în zonele cu terenuri de golf. Tot mai des se vorbește de "miracolul bulgar", rezultând din­tr-o remarcabilă modestie la scară națională, din grija aproa­pe obsesivă pentru servicii, din resursele natu­rale și culturale fără egal și din echilibrul preț/calitate de invidiat. Constatând că românii amenință să "in­va­deze" facilitățile bulgare de turism, Ministerul Econo­miei și Energiei de la Sofia, în cadrul căruia func­țio­nează, ca și la noi, o agenție națională pentru turism, a organizat, între 4-10 martie, o excursie de docu­men­tare pentru opt jurnaliști români, reprezentând pu­bli­cațiile: "Formula AS", "Avantaje", "Esquire", "Na­tio­nal Geographic", "Medien Holding", "Info­travel Romania", "Traveller Magazine". Traseul a cuprins sta­țiunile de schi cele mai importante: Boro­vets, Bansko și Pamporovo, cu opriri în diverse alte lo­calități pitorești, precum Shiroka Laka și Zlato­grad. O excursie din care s-a văzut, pe lângă prezen­tarea unor facilități și frumuseți turistice nebănuite și a unei fi­lozofii de succes în domeniul promovării acestora, res­pectul pe care vecinii noștri îl mai poartă cu­vân­tului scris, presei tipărite și online, publicității "la fața locului", mult mai eficientă, uneori, decât publicitatea televizată. Pe scurt, iată doar câteva din­tre tentațiile cu care gazdele noastre au gândit întă­rirea prezenței românești pe piața bulgară, dacă se poate, până la două milioane de turiști...

Serdica da, Șibot nu

Hotelul "Arena di Serdica" este singurul hotel de cinci stele din Europa așezat pe un amfiteatru al unui oraș roman, numit Serdica (capitala provinciei Dacia Inferior, fondată în anul 272 d.Hr.). Descoperite cu ocazia săpă­tu­rilor pentru fundație, zidurile monu­men­tale au determinat schimbarea proiectului și inte­gra­rea vestigiilor antice în structura arhitec­turală. Așa s-a ajuns că turiștii, în drum spre bazinele de apă mi­ne­rală și sălile de fitness, de trata­men­te și masaj, trec prin­tre zidu­rile ce datează din secolul al II-lea după Hristos. Cercetat de ves­titul arheolog Nikolai Ovcha­rov, amfiteatrul este al trei­­lea ca mărime din Europa, pu­tând găzdui, în vremea împă­ratului Tra­ian, peste 25.000 de spec­ta­tori. Primind de la marele îm­pă­rat cuceritor al Daciei titlul de "Ulpia Serdica", ca însemn al au­tonomiei sa­le administrative, ora­­șul a fost numit, în An­ti­­chi­tate, "Cel mai strălucit oraș al ser­di­lor". Mai târziu, marele îm­părat bizantin Cons­tantin cel Ma­re (272-337) îl va numi "Ro­ma mea". După adoptarea creș­ti­nismului, orașul se va numi So­fia, preluând numele în­țelep­ciu­nii divine. Treptat, componența etnică se schimbă, populația oră­șe­nească devine dominant slavă. În fine, la 18 secole de la ridi­­ca­rea lui, orașul roman reînvie în chip ne­aș­tep­tat. Oamenii de ști­in­ță slavi/bulgari de azi, alături de autoritățile municipale și sta­tale, îi acordă un respect nemărginit, de­și romani­ta­tea și latinitatea nu fac parte din structura et­nică și lingvistică locală. A fost res­taurată doar a șasea parte, iar restul își așteaptă rândul sub pământ și chiar la vedere, în­tr-o stație de metrou ("Ser­dica") și pe străzile în­ve­ci­nate. Ambițioșii arheo­logi visează la ziua când clă­dirile mo­derne, unele inter­be­lice, printre care Institu­tul german Goethe, vor fi demolate și, în lo­cul lor, vor ieși la ivea­lă piața, cartierele, clă­dirile publice și străzile pavate cu dale, de acum două mii de ani, ca la Pompei. Dacă acest lucru se va întâmpla, Sofia va fi pro­ba­bil primul oraș modern european care și-ar pune mai presus vestigiile arheologice decât structura sa de arhitectură actuală. Ar fi un sacrificiu fără pre­ce­dent pe altarul istoriei și culturii. Oare este cazul să ne amintim de ora­șul roman des­coperit acum doi ani la Și­bot, extrem de bine conservat și întins pe o su­pra­față apre­cia­bilă, pe traseul autostrăzii Deva-Nădlac, care a fost ras cu buldozerul, cu aprobarea Ministe­ru­lui Cul­tu­rii și a Mu­zeu­lui de Istorie din Si­biu?

"Capitala de iarnă a Balcanilor"

Ajungem la munte, la Bansko, supra­nu­mit "Ca­­pitala de iarnă a Bal­ca­nilor". Vâr­furi de peste 2500 de metri, pârtii în­tinse pe 75 de kilometri, inclusiv pentru com­pe­tiții in­ter­naționale, zăpa­dă naturală de circa 50 de cen­timetri, curenți pri­etenoși, venind din vă­ile Munților Pirin, care garantează schiatul până în luna mai, mai exact pâ­nă după Paște. Un "Paș­te al schiorilor", cum le place localni­ci­lor să spu­nă, amin­tind că, în Bul­garia, se mai sărbă­torește încă un alt paș­te de­cât cel creștin: "Paș­tele cailor". Cea mai ves­ti­tă localitate pentru a­ceastă sărbătoare este Zlato­grad, o rezervație de arhi­tectură și tradiții, de muzee și cimpoieși veseli și mustăcioși care, dintr-un burduf enorm de vițel, scot melodiile atât de specifice Balca­nilor. Revenind la Bansko, am ob­servat liniile de telecabină, întinse pe 22 de kilo­metri, care te pot duce în "inima" muntelui din care pleacă pârtiile de slalom uriaș. De notat că întreaga infrastructură este cons­truită de marile firme austriece și germane din do­me­niu, oferă garanții de siguranță și supraveghere non stop pentru evitarea accidentelor. De la Bansko, fa­cem un salt la Borovets, o altă stați­une de poveste, un­de se defășoară competiții de nivel european și in­ternațional. Aici faima o face vârful Musala, de 2925 de metri, cu cele 24 de pârtii care "izvorăsc" de pe ver­sanții parcă nesfârșiți. Aici a crescut și a învățat monstrul sacru al schiului bulgar, Pe­tar Popangelov, dețină­torul a 128 de cupe și 180 de me­dalii. O pârtie de 1085 de metri îi poartă numele. Lo­calnicii se mân­dresc că la Bo­rovets s-a ținut primul con­­gres al Uni­unii de schi din Bulgaria, în anul 1934, iar în 1981, tot aici s-a ținut Cupa Mondială de schi al­pin. În fe­bruarie recent, s-a desfășurat Cupa Europeană de slalom și slalom uriaș la bărbați. Mai la sud cu 160 de kilometri, la o altitudine de 1650 de metri, în Munții Ro­dopi, te întâmpină com­ple­xul turistic Pamporovo, aflat în cea mai însorită localitate din Bulgaria (240 de zile pe an), unde se poate, totuși, schia până după Paște. Gra­ție pantelor sale lente, a fost declarat "cel mai bun centru de schiori începători din Eu­ropa" de către mai multe organizații internaționale, printre care Neilson Active Holidays. În momentul vizitei noastre, Ilyia Cernev, pro­prietarul unei agenții de turism locale, ne-a in­for­mat că pe pârtiile din Pamporovo schiau circa 750 de români.
O excursie de cinci zile este suficientă pentru a te lămuri asupra multor aspecte nebănuite despre o țară. Am trecut prin Bulgaria de mai mult de 30 de ori în ultimii ani. Mereu pe drumurile de tranzit, mereu în grabă, mereu atent doar la regulile de circulație și la radarele poliției. Acum îmi dau seama că Bulgaria profundă este altceva, parcă o altă țară... Are o ex­pe­riență nebănuită în turism, știe să-și primească oas­peții, să-i atragă ca un magnet. Știe să facă nu numai turism de iarnă și de vară; știe să facă turism cultural, având o bază impresionantă de circa 40.000 de mo­numente istorice listate, 36 de rezervații culturale, 330 de muzee și galerii de artă. Aici s-au descoperit 15 cavouri din vremea tracilor, pe valea Regilor traci. În necropola de la Varna a fost descoperită cea mai veche comoară de podoabe de aur prelucrat din lume. A fost descoperit sanctuarul zeului Dionis, la Per­perikon, și tot acolo a fost găsit mormântul lui Orfeu. Pe insula "Sveti Ivan" au fost descoperite și con­fir­mate științific moaștele Sfântului Ioan Botezătorul! Iată o "putere" europeană în turism, un exemplu de la care autoritățile române ar tre­bui să ia notițe. După mine, ori­ce candidat la postul de mi­nistru al Culturii și al Turis­mu­lui de la București ar trebui să fie con­diționat măcar de un stagiu de două săptămâni în Bul­garia. S-a ținut recent șe­dința comună a guvernelor ro­mân și bulgar la Ruse. Oare or fi învățat ceva de la partenerii bulgari miniștrii noștri neho­tărâți, care nu știu prea multe despre domeniul de care răs­pund? Păcat că marele nostru rege, Carol I, a refuzat oferta de a fi și regele Bulgariei, ime­diat după eliberarea de sub jugul otoman din 1878. Poate am fi și astăzi un re­­gat comun româno-bulgar, și am avea mai multă mo­destie și mai multă înțelepciune, iubire de țară și res­pect pentru iden­titatea națională.

Fotografii de Petre Dordea (InfoTravel România) și Ilyia Cernev