A anunţat un amplu program de înarmare şi e decis să-l respecte. Dacă anul trecut a cheltuit pe bugetul apărării 68 de miliarde de euro, până în anul 2016, vrea să-l majoreze la 98 de miliarde. Făcând asta, Putin plasează Rusia într-un cerc restrâns de ţări care-şi permit, în pline turbulenţe economice, să investească în armament. Ce vrea Putin cu aceşti bani este limpede pentru toată lumea - să refacă prestigiul Rusiei care, de când URSS-ul a murit, n-a mai scos calaşnicovul decât în faţa Georgiei. Putin este un nostalgic al fostului mamut sovietic şi nu-şi ascunde această nostalgie. În 2005, a afirmat că destrămarea imperiului comunist a fost "cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX". Aşa că-şi va folosi energia pentru a reînvia pe scena lumii un cadavru. Zombi-ul va purta numele de Uniunea Eurasiatică şi va fi compus din ţări suficient de mici, cât să nu poată protesta, dar suficient de mari, cât să poată alimenta setea de putere a marelui vecin. Să fim deci atenţi la jocurile acestui nou ţar care, deghizat - când în haine de preşedinte, când în haine de premier, vrea să refacă geopolitic o plasă în care a fost prinsă şi România. Recentele implicări în Ucraina nu lasă nicio umbră de îndoială. Putin nu crede în lacrimi şi nici în diplomaţie. Crede, în schimb, în forţa sa armată, pe care nu s-a sfiit să şi-o deghizeze, încercând să ocupe Crimeea pe furiş. Dacă o va asmuţi şi asupra Ucrainei, rămâne de văzut. Este însă cert că ucrainenii nu se pot bizui pe Uniunea Europeană, pentru simplul motiv că Uniunea este prea implicată economic în relaţia cu Rusia, pentru a fi un duşman al ei.
Pentru Uniunea Europeană, Rusia este cel de-al treilea partener comercial, cu o cifră de afaceri de 300 de miliarde de euro. Pentru Germania (care dă de cele mai multe ori tonul în Uniune), Rusia este al patrulea partener de comerţ la nivel mondial, teutonii având peste 6000 de companii cu capital german în patria lui Putin. Călcâiul lui Ahile în relaţia europenilor cu ruşii stă, însă, în importul de energie. Uniunea Europeană produce mai puţin de jumătate din energia pe care o consumă. Restul, adică 53%, o importă. În primul rând din Rusia, care este cel mai mare exportator de petrol şi gaze naturale pentru Uniunea Europeană. Spre exemplu, Germania, de una singură, este cel mai mare client al Gazprom din întreaga lume, cu peste 34 de milioane de metri cubi de gaz importaţi în anul 2012. Şi mai grav este că ţări precum Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Slovacia sau Bulgaria îşi iau tot gazul din Rusia. Aşadar, dacă europenii îşi taie cordonul ombilical prin care ţarul Putin le pompează petrol şi gaze naturale, pot sucomba în câteva luni. Relaţia este însă biunivocă fără banii primiţi de la europeni pe gaz şi petrol, Putin va fi detronat în câteva luni de o populaţie rusească flămândă, pentru că altceva decât energie nu prea reuşeşte să exporte.
Şi atunci, de ce îşi ascute Putin colţii şi de ce vrea să reînvie marele URSS? David Ignatius, de la "Washington Post", crede că aceasta este eroarea tipică a dictatorilor. Orbiţi de putere şi avizi de ea, ei nu mai sunt în stare să evalueze corect oportunităţile. Or, e limpede că Europa este cea mai bună oportunitate pentru Rusia. Tandemul funcţionează perfect - ruşii vând energia de care europenii au atâta nevoie şi, în schimb, obţin capital şi tehnologie pentru modernizarea economiei. Din păcate, Putin nu judecă oportunităţile geostrategice după criterii economice. El are nevoie ca, din când în când, să-şi poată arăta colţii şi ghearele. Eventual să le şi înfigă într-un stat ca Georgia sau Ucraina. Doar atunci şi doar aşa, privindu-se în oglindă, simte că e mare şi puternic. Ca odinioară.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
