A anunțat un amplu program de înarmare și e decis să-l respecte. Dacă anul trecut a cheltuit pe bugetul apărării 68 de miliarde de euro, până în anul 2016, vrea să-l majoreze la 98 de miliarde. Făcând asta, Putin plasează Rusia într-un cerc restrâns de țări care-și permit, în pline turbulențe economice, să investească în armament. Ce vrea Putin cu acești bani este limpede pentru toată lumea - să refacă prestigiul Rusiei care, de când URSS-ul a murit, n-a mai scos calașnicovul decât în fața Georgiei. Putin este un nostalgic al fostului mamut sovietic și nu-și ascunde această nostalgie. În 2005, a afirmat că destrămarea imperiului comunist a fost "cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX". Așa că-și va folosi energia pentru a reînvia pe scena lumii un cadavru. Zombi-ul va purta numele de Uniunea Eurasiatică și va fi compus din țări suficient de mici, cât să nu poată protesta, dar suficient de mari, cât să poată alimenta setea de putere a marelui vecin. Să fim deci atenți la jocurile acestui nou țar care, deghizat - când în haine de președinte, când în haine de premier, vrea să refacă geopolitic o plasă în care a fost prinsă și România. Recentele implicări în Ucraina nu lasă nicio umbră de îndoială. Putin nu crede în lacrimi și nici în diplomație. Crede, în schimb, în forța sa armată, pe care nu s-a sfiit să și-o deghizeze, încercând să ocupe Crimeea pe furiș. Dacă o va asmuți și asupra Ucrainei, rămâne de văzut. Este însă cert că ucrainenii nu se pot bizui pe Uniunea Europeană, pentru simplul motiv că Uniunea este prea implicată economic în relația cu Rusia, pentru a fi un dușman al ei.
Pentru Uniunea Europeană, Rusia este cel de-al treilea partener comercial, cu o cifră de afaceri de 300 de miliarde de euro. Pentru Germania (care dă de cele mai multe ori tonul în Uniune), Rusia este al patrulea partener de comerț la nivel mondial, teutonii având peste 6000 de companii cu capital german în patria lui Putin. Călcâiul lui Ahile în relația europenilor cu rușii stă, însă, în importul de energie. Uniunea Europeană produce mai puțin de jumătate din energia pe care o consumă. Restul, adică 53%, o importă. În primul rând din Rusia, care este cel mai mare exportator de petrol și gaze naturale pentru Uniunea Europeană. Spre exemplu, Germania, de una singură, este cel mai mare client al Gazprom din întreaga lume, cu peste 34 de milioane de metri cubi de gaz importați în anul 2012. Și mai grav este că țări precum Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Slovacia sau Bulgaria își iau tot gazul din Rusia. Așadar, dacă europenii își taie cordonul ombilical prin care țarul Putin le pompează petrol și gaze naturale, pot sucomba în câteva luni. Relația este însă biunivocă fără banii primiți de la europeni pe gaz și petrol, Putin va fi detronat în câteva luni de o populație rusească flămândă, pentru că altceva decât energie nu prea reușește să exporte.
Și atunci, de ce își ascute Putin colții și de ce vrea să reînvie marele URSS? David Ignatius, de la "Washington Post", crede că aceasta este eroarea tipică a dictatorilor. Orbiți de putere și avizi de ea, ei nu mai sunt în stare să evalueze corect oportunitățile. Or, e limpede că Europa este cea mai bună oportunitate pentru Rusia. Tandemul funcționează perfect - rușii vând energia de care europenii au atâta nevoie și, în schimb, obțin capital și tehnologie pentru modernizarea economiei. Din păcate, Putin nu judecă oportunitățile geostrategice după criterii economice. El are nevoie ca, din când în când, să-și poată arăta colții și ghearele. Eventual să le și înfigă într-un stat ca Georgia sau Ucraina. Doar atunci și doar așa, privindu-se în oglindă, simte că e mare și puternic. Ca odinioară.