Când l-au descoperit pe înaltele platouri din Podişul Tibetului, savanţii nu ştiau cum să clasifice acest organism, venit parcă de pe altă planetă. Localnicii spuneau despre el că iarna este animal, pentru ca vara să se transforme în iarbă, dar şi faptul că vindecă toate bolile. Au trebuit ani de studii de laborator până să se determine faptul că este vorba de o ciupercă, pe cât de ciudată, pe atât de evoluată, ca adaptări pentru supravieţuire. Ciuperca tibetană, cum mai este ea numită, are capacitatea unică de a trăi pe insecte şi de a deveni, practic, una cu ele, vieţuind în simbioză cu organismele care o găzduiesc, de unde şi credinţa populară că această "fiinţă" s-ar putea transforma din iarbă în animal şi invers.
Carte de vizită
Numele său în tibetană este yartsa gunbu, ceea ce tradus înseamnă: ceea ce este iarna insectă şi vara iarbă, făcând referire la faptul că iarna ciuperca trăieşte invizibilă, pe insecta-gazdă, sub pământ, pentru ca vara să dezvolte un organ de fructificaţie, care se înalţă deasupra pământului, precum iarba. Se dezvoltă doar la altitudini foarte mari, nefiind niciodată întâlnită la sub 4000 de metri, şi numai în golurile alpine, deasupra limitei la care creşte vegetaţia forestieră. Savanţii europeni care au întâlnit-o prima oară în Tibet i-au dat denumirea ştiinţifică de Cordyceps, ceea ce s-ar traduce prin băţul însufleţit sau iarba vie. În Asia (Tibet, Nepal, Bhutan, zona muntoasă a Indiei) au fost descoperite până în prezent aproximativ 300 de specii de ciuperci din genul Cordyceps, care mai toate trăiesc pe insecte şi foarte rar pe plante, însă versiunea tibetană are - se pare - calităţile cele mai puternice. Într-o scriere chinezească antică, din timpul dinastiei Tang, ciuperca tibetană este pentru prima oară descrisă drept un amplificator al energiei Yang (masculine), dar şi un puternic stimulent al meridianelor rinichilor şi al plămânilor. Era adusă cu mari sacrificii de la poalele munţilor Himalaya şi era remediul administrat aristocraţilor, pentru a le prelungi viaţa şi pentru a-i vindeca de bolile grave. Ştiinţa modernă a început să cunoască abia în ultimele decenii virtuţile terapeutice ale acestei ciuperci. Iar principalul merit pentru aceste descoperiri îl au zecile de echipe de oameni de ştiinţă chinezi care au studiat în spitale şi laboratoare, ani întregi, pentru a descifra misterele ciupercii aduse din Tibet.
Preparate din Cordyceps. Mod de administrare
Cordyceps este o ciupercă cu o acţiune terapeutică extrem de eficientă. Nu există un singur principiu activ care să explice acţiunile ei antitumorale, imunostimulatoare şi imunomodulatoare şi, ca atare, obţinerea medicamentelor de semisinteză din ciuperca tibetană nu este de dorit, extractul integral fiind mult mai eficient. Substanţele vindecătoare acţionează prin cumul, efectele lor terapeutice apărând ceva mai lent, dar apoi menţinându-se şi după încetarea tratamentului.
Pulberea de ciupercă tibetană
Se obţine prin măcinarea organului de fructificaţie al plantei, pulberea fiind apoi ambalată sub formă de capsule. De regulă, se iau 3-4 grame de pulbere zilnic, în cure de minimum două luni. Problema este că această pulbere - foarte bogată în bacterii şi alte microorganisme - trebuie sterilizată, iar sterilizarea se face fie la temperaturi mari, fie prin expunere la raze ultraviolete, ambele metode distrugând masiv principiile active ale ciupercii. Apoi, dozele folosite pentru obţinerea efectelor terapeutice sunt destul de mari, de ordinul gramelor, ceea ce ar însemna administrarea de pumni de capsule. Cum pot fi rezolvate aceste probleme? Soluţia este extractul de ciupercă tibetană, despre care vom vorbi în continuare.
Extractul de ciupercă tibetană
Se obţine prin punerea în alcool a corpului de fructificaţie al ciupercii, ceea ce pe de o parte va distruge microorganismele dăunătoare, iar pe de altă parte va extrage masiv substanţele active valoroase. Apoi, prin evaporarea completă a alcoolului, se obţine o pulbere fină, extrem de bogată în principii active complexe şi perfect asimilabile de către organismul uman: Extractul de ciupercă tibetană. Conform unor reţete străvechi, acest extract se amestecă în proporţii egale cu şofranul de India (Curcuma longa), obţinându-se un produs cu o eficienţă remarcabilă. La noi în ţară, acestea sunt produse şi comercializate de către firma "DVR Farm" şi se găsesc la farmaciile şi magazinele naturiste.
Ciuperca tibetană şi cancerul
În biologie s-a constatat un fapt extrem de interesant: plantele parazite sunt mari specialiste în a secreta substanţe menite să distrugă tumorile maligne, care în ultimă instanţă sunt tot un fel de... paraziţi, extrem de periculoşi. Vâscul sau Torţelul, de pildă, două plante parazite extrem de răspândite la noi, sunt printre cele mai puternice antitumorale din flora europeană. Ei bine, ciuperca tibetană, specialistă în parazitarea animalelor, se pare că ştie mai bine ca oricine cum să lupte eficient cu o tumoră invadatoare. Iată câteva dintre formele de cancer în care eficienţa ciupercii tibetane a fost demonstrată:
* Cancerul de colon şi de rect - o cercetare a savanţilor chinezi făcută în 2007 arată faptul că două principii active, cordicepina şi acidul cordicepic, inhibă creşterea tumorilor la colon. În combinaţie cu şofranul de India, eficienţa acestor principii active sporeşte, având şi un efect de blocare a vascularizării tumorilor de la nivelul intestinului.
* Cancerul la sân - un studiu japonez făcut în anul 2008 a demonstrat că administrarea extractului de Cordyceps stimulează sistemul imunitar să lupte împotriva tumorilor mamare, făcându-le să intre în remisie.
* Cancer la plămâni - două studii, datând din 1999 şi din 2007, demonstrează că substanţele active din ciuperca tibetană declanşează aşa-numita apoptoză, adică moartea programată a celulelor maligne localizate la plămâni.
* Cancerul de piele - un experiment făcut pe animale cu melanom malign (cea mai agresivă formă de cancer de piele) a demonstrat o dublă acţiune a ciupercii tibetane: 1. Inhibă dezvoltarea melanomului 2. Împiedică metastazarea sa în organism. În combinaţie cu şofranul de India, efectul său este şi mai puternic, curcuminozidele din acesta împiedicând recidiva melanomului după ce el a intrat în remisie.
* Cancerul de prostată - extinderea sa este stopată în multe cazuri, după un tratament de 24 de săptămâni cu extract de ciupercă tibetană.
* Alte forme de cancer în care s-a demonstrat efectul pozitiv al ciupercii tibetane sunt: cancerul hepatic, cancerul de col uterin, limfomul malign, cancerul bucal, cancerul gastric, leucemia etc.
Ciuperca tibetană poate fi folosită şi înainte de apariţia bolii. Pentru prevenţie, se administrează câte 600 de miligrame de extract de Cordyceps zilnic, în cure de 3 luni, urmate de alte 3-6 luni de pauză. Pentru tratarea cancerului deja instalat, se administrează câte 1200 de miligrame de extract de ciupercă tibetană, în cure de 6 luni, urmate de 1-2 luni de pauză, după care administrarea se reia.
Ciuperca tibetană şi chimioterapia
Un studiu desfăşurat simultan în China şi în Japonia, pe pacienţi cu cancer pulmonar în stadiile 3 şi 4, a arătat că ciuperca tibetană potenţează efectele antitumorale ale chimioterapiei. Din cei 50 de pacienţi cu cancer la plămâni care făceau chimioterapie şi care au participat la studiu, la 46% s-a observat o intrare în remisie a tumorilor, iar la 22% dintre ei, o scădere a ritmului de creştere sau o stopare a dezvoltării lor. Într-un alt studiu de medicină experimentală s-a mai demonstrat un lucru foarte important: ciuperca tibetană combate efectele adverse ale citostaticelor. De exemplu, s-a observat că ciuperca tibetană stimulează refacerea celulelor imunitare distruse de către citostaticele folosite în tratarea cancerului la sân, îmbunătăţind astfel capacitatea de apărare a organismului în faţa microbilor, dar şi a cancerului.
Creşterea imunităţii
Nenumărate cercetări ştiinţifice arată faptul că o cură de câteva săptămâni cu extract de ciupercă tibetană ajută la îmbunătăţirea rapidă a capacităţii de apărare a organismului. Se administrează câte 800 de miligrame de extract zilnic, pe stomacul gol, vreme de patru săptămâni. Astfel creşte capacitatea de apărare în faţa virozelor respiratorii, creşte eficienţa tratamentelor cu antibiotice folosite în tratarea pneumoniilor, tuberculozei şi a infecţiilor urinare. Nu în ultimul rând, cu ajutorul ciupercii tibetane sunt combătute efectele de scădere a imunităţii care apar la anumite medicamente de sinteză, cum ar fi cortizonul şi derivaţii săi, antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofen, ketoprofen etc.), citostaticele, unele antibiotice. Uimitor este că un imunostimulent atât de puternic cum este ciuperca tibetană nu este contraindicat în bolile auto-imune sau alergice, ci din contra. Efectele imunomodulatoare ale acestui remediu sunt atât de bune, încât în spitalele din China este folosit pentru a ajuta organismul pacienţilor să primească mai bine transplantul de rinichi.
Afecţiuni respiratorii
În practica medicală s-a observat că evoluţia spre astm a bronşitelor cronice este oprită atunci când se administrează ciuperca tibetană, iar infecţiile respiratorii rezistente la antibiotice răspund mai bine la tratament. Într-un grup de pacienţi cu astm, trataţi cu ciupercă tibetană, procentul de ameliorare a bolii (obiectivat prin teste specifice) a fost de peste 80%, faţă de doar 10% la pacienţii trataţi doar cu medicamente clasice de sinteză. Interesant este că această ciupercă stimulează şi respiraţia celulară, cercetările arătând că, după administrarea sa, oxigenarea celulară creşte cu 20-40% - un procent nemaiîntâlnit. Se ţin cure de minimum 6 săptămâni, timp în care se administrează câte 800-1200 miligrame de extract de ciupercă tibetană zilnic.
Boli de rinichi
Ciuperca tibetană este un excelent protector al rinichilor, pe care îi apără de infecţii, de efectele nefaste ale consumului de alimente aditivate chimic (cu nitriţi, nitraţi, fosfaţi), dar şi de efectele secundare ale unor medicamente (canamicină, gentamicină, unele antivirale ş.a.m.d.). Ca atare, persoanele cu predispoziţii spre afecţiuni ale rinichilor, cum ar fi infecţiile, formarea de calculi sau de chisturi, ar fi bine să urmeze o cură de o lună cu extract de ciupercă tibetană, timp în care se administrează câte un gram pe zi, pe stomacul gol. Această cură este recomandată şi persoanelor la care eliminarea deşeurilor toxice este deficitară, la care valorile ureei sau creatininei din sânge sunt peste cele normale. În urma acestei cure, eliminarea ureei şi a creatininei prin urină creşte cu aproximativ 35%, iar organismul este astfel despovărat rapid de toxine.
Fertilitatea la bărbaţi
Într-o serie de studii clinice, făcute în trei spitale diferite din China, au fost obiectivate efectele tratamentului intern cu această ciupercă în cazul bărbaţilor cu tulburări sexuale cum ar fi: scăderea libidoului, lipsa erecţiei, oligospermia. În studiile care au durat 8 săptămâni au fost incluşi 200 de bărbaţi, iar la finalul lor, 64% dintre participanţi au observat îmbunătăţiri certe, faţă de doar 24% în grupul de control (care a luat remedii false, placebo). Într-un alt studiu, făcut de data aceasta la o clinică din Shanghai, cu 400 de bărbaţi complet impotenţi, s-au observat, de asemenea, îmbunătăţiri, de data aceasta la un procent de aproape 50%. Se pare că extractul de ciupercă tibetană, pe de o parte, stimulează secreţia endocrină şi exocrină a testiculelor, iar pe de altă parte, reduce reactivitatea la stresul psihic, ceea ce contribuie la îmbunătăţirea vieţii sexuale şi a fertilităţii bărbaţilor.
Boli cardiovasculare
Cordyceps este un extraordinar ajutor pentru inimă şi vasele de sânge, prevenind apariţia infarctului, accidentului vascular cerebral şi a arteritei. Un gram de extract din această ciupercă, administrat zilnic, ajută la scăderea colesterolului cu 15% în medie, şi a trigliceridelor cu aproape 12%. Nu în ultimul rând, extractul de ciupercă tibetană stimulează activitatea inimii, ceea ce se traduce printr-o mai bună rezistenţă la efort şi prin prevenirea infarctului miocardic. Din aceste motive, administrarea ciupercii tibetane face parte din pregătirea standard a sportivilor chinezi pentru olimpiade, fiind - se pare - o explicaţie a succeselor extraordinare pe care aceştia le-au obţinut în probele de atletism din ultimii ani.
Ficatul şi hepatita
Un grup de 83 de copii, cu vârste între 2 şi 15 ani, infectaţi cu hepatită B, a fost tratat cu extract de ciupercă tibetană, vreme de trei luni. La sfârşitul curei, rezultatele au fost uimitoare: 33 dintre ei nu mai prezentau în sânge antigenul specific acestui virus, iar 50 dintre ei, deşi aveau virusul prezent, nu au prezentat nici un simptom al hepatitei, nici chiar la un an de la încheierea tratamentului. În cazul hepatitei C, rezultatele sunt mai puţin spectaculoase, dar - conform cercetătorilor de la Universitatea din Michigan - ciuperca tibetană este printre foarte puţinele remedii care împiedică fibrozarea ficatului şi evoluţia spre ciroză, susţinând totodată funcţiile acestuia.
La pacienţii cu ciroză, efectele au fost verificate într-un studiu de mici dimensiuni, cu 22 de participanţi. După 3 luni de administrare, la 16 dintre ei nu mai apăreau simptomele clinice ale cirozei, analizele imagistice confirmând şi ele acest lucru. Chiar şi în cazurile de cancer hepatic, ciuperca tibetană este un ajutor de nădejde, îmbunătăţind starea generală a pacienţilor. Se ţin cure de 3 luni, urmate de o lună de pauză, după care tratamentul se reia. Pe parcursul curei se iau 1200-1600 miligrame de extract de ciupercă tibetană, singur sau - mai bine - cu şofran de India, care îi potenţează şi completează efectele.
Precauţii
Cel mai important este să folosiţi ciuperca tibetană de calitate. Trebuie reţinut că cel mai eficient este extractul. Apoi, nu confundaţi ciuperca tibetană cu amestecul de drojdii şi bacterii care cresc în ceai şi care uneori este denumit impropriu ciupercă tibetană, fiind vorba de fapt de Kombucha, care nu are aceleaşi efecte. Ca atare, atunci când achiziţionăm acest produs ne vom asigura că pe etichetă este înscrisă denumirea ştiinţifică de
Cordyceps.
Contraindicaţii
Deşi este un remediu atât de puternic, ciuperca tibetană este aproape lipsită de reacţii adverse. Foarte rar s-au constatat în timpul administrării simptome cum ar fi greaţa, accesele de vomă şi accelerarea pulsului, caz în care tratamentul va fi întrerupt.
Efectele sale asupra gravidelor şi a mamelor care alăptează încă nu sunt foarte bine cunoscute.