USL se rupe, la capătul unei prestaţii administrative lamentabile, dacă nu iresponsabile, şi fără să fi atins miza numărul 1 a acestei construcţii politice, bascularea lui Traian Băsescu. Inutil să mai amintim despre promisiunile populiste cu care s-au câştigat alegerile...
Seara de marţi rămâne, din multe puncte de vedere, memorabilă pentru istoria democraţiei româneşti, cu Ponta ducând ipocrizia în zona de "cod roşu", cu Antonescu într-un "one man show" de nu mai puţin de 50 de minute, absolut delirant pe final, pentru a ceda apoi ecranul nebuniei de pe Antena 3, acolo unde, culmea-culmilor!, avea să fie făcut "băsist" de către Mihai Gâdea şi invitaţii săi. Ar fi de râs, dacă nu am trăi în ţara asta.
În tot acest tablou apocaliptic, sunt câteva schimbări pe care ruperea USL le impune atenţiei publice. Unele dintre ele înseamnă veşti bune. În primul rând, avem, în fine, o opoziţie serioasă: PNL singur, chiar şi fără ajutorul PDL, poate depune o moţiune de cenzură, lucru imposibil până la evenimentele de marţi.
Apoi, după cum unii lideri ai PNL au lăsat imediat să se înţeleagă, PSD-ul pierde automat sprijinul politic pe câteva proiecte legislative pe care a încercat constant să le bage pe gât partenerilor de coaliţie. Câteva dintre ele sunt extrem de sensibile pentru orice om interesat, la modul sincer, de cum merg lucrurile în România: legea privind exploatarea minieră de la Roşia Montană, legea privind amnistia şi graţierea, respectiv eliminarea (ori creşterea) cotei unice de impozitare. Oricare dintre aceste legi ar putea provoca, de acum, căderea guvernului!
Revenirea în prim-plan a lui Klaus Iohannis, în fapt mişcarea strategică menită să testeze adevăratele intenţii ale PSD-ului în privinţa parteneriatului cu PNL pentru prezidenţialele de la finele anului, e, la rândul său, de natură să dezmorţească dreapta românească. Tot mai fărâmiţată după căderea Guvernului Ungureanu, dreapta e acum în faţa unei şanse politice imense. Pe valul de încredere conferit de apariţia lui Iohannis, dreapta unită poate să-şi impună propriul candidat la preşedinţie, iar apoi poate forţa, cu o nouă majoritate, trecerea la guvernare, la începutul lui 2015!
Încă fragile, scenariile se vor clarifica după alegerile europarlamentare, adevăratul test de stres al ultimelor mişcări de pe scena politică. Aflat "la butoane", PSD nu are cum să iasă din scorul său obişnuit. Antonescu îşi riscă poziţia în PNL dacă nu duce partidul pe locul 2, iar Blaga i-ar putea împărtăşi soarta. Cu scoruri mici la europarlamentare, şi Forţa Civică a lui Ungureanu, şi Partidul Mişcarea Populară îşi vor pierde poziţiile de negociere în unificarea dreptei. De aici vor începe, de fapt, adevăratele calcule. Sunt multe variabile şi un singur om care nu mai are nimic de pierdut: Traian Băsescu. Omul care, de unul singur, fără să mai aibă în spate un partid parlamentar, a reuşit să supravieţuiască unei coaliţii de 70%...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
