Tratamentul gonartrozei (artroza genunchiului) ca, de altfel, şi al altor tipuri de artroze cu diferite localizări (coloana vertebrală, membre superioare, articulaţiile coxo-femurale etc.) este orientat, în general, spre diminuarea disconfortului, şi dacă este posibil, îmbunătăţirea mobilităţii articulare prin exerciţii fizice, tratament medicamentos sau, în formele avansate, chirurgical, mai ales când vorbim despre deteriorarea pe termen lung la nivelul articulaţiei şoldului şi genunchiului.
În cazul gonartrozei de formă acută, tratamentul de elecţie este bazat pe antiinflamatoare nesteroidiene (Aspirină, Ibuprofen) sau acetaminofen, pentru formele dureroase, lipsite de inflamaţie. Alte medicamente utilizate pentru tratamentul artrozei sunt inhibitorii selectivi de COX-2 (ciclo-oxigenaza-2). Avantajul acestei clase de medicamente este că produc mai puţine efecte gastrointestinale (durere, sângerare) decât antiinflamatoarele nesteroidiene tradiţionale.
Hialuronatul (substanţa ce se găseşte în mod natural în lichidul articular) este o altă opţiune de tratament în cazul artrozei genunchiului. Preparatele din această substanţă includ hialuronat (Hialgan) şi derivat de hialuronat (Synvisc), iar o cură de injecţii cu unul dintre aceste produse poate determina ameliorarea durerii în cazul gonartrozei. De asemenea, injectarea de corticosteroizi la nivel articular are un puternic efect antiinflamator, care poate reduce edemul, durerea, roşeaţa şi căldura de la nivelul articulaţiei respective. În plus faţă de valoarea lor certă în tratamentul problemelor de insuficienţă adrenală, corticoizii pot fi mijloace terapeutice importante pentru o varietate mare de boli (boli de piele, boli autoimune, alergii, anumite procese tumorale etc.), dar şi patologiile articulare (artrita, artroza) sau în alte tipuri de afecţiuni musculo-scheletice.
Corticosteroizii sunt disponibili sub formă de tablete, forme topice (unguente), picături şi injecţii. Medicamentul se poate injecta direct într-un muşchi, articulaţie sau bursa sinovială şi, deşi riscul reacţiilor adverse prin utilizarea medicamentelor corticosteroide creşte în timp, o doză zilnică de 7,5-20 mg este considerată o doză intermediară şi prezintă risc moderat de reacţii adverse.
Tratamentul naturist complementar utilizează remedii cu proprietăţi antiinflamatoare, analgezice şi regeneratoare ale ţesutului osteo-condric deteriorat. În esenţă, acestea sunt bogate în glucozamină, condroitină şi acid hialuronic, principii active care favorizează sinteza principalilor constituenţi ai cartilajelor articulare: colagenul, condrocitele, proteoglicanii (alcătuiţi din acid hialuronic şi glucozaminoglicani). De asemenea, protejează cartilajele împotriva distrugerii provocate de unele enzime (colagenoze), medicamente antiinflamatoare, corticoterapice, acţiunea radicalilor liberi, procesele autoimune.
Fluxtem articular, Articlar forte, Boswellia, Articular protect sau Supramax au un efect pozitiv asupra cartilajului articular (încetinirea procesului de degradare), restaurează ţesutul cartilaginos şi îmbunătăţesc mobilitatea articulară. Spre exemplu, administrarea orală a hidrolizatului de colagen din produsul Supramax articulaţii + vitamina C ajută la prevenirea şi încetinirea procesului de degradare a cartilajului articular. În acelaşi timp, din tratamentul patologiilor articulare degenerative ar fi bine să nu lipsească remedii ca: aspirina organică, siliciul organic, acizii graşi mono şi polinesaturaţi (omega), curcumina, gemoderivatele obţinute din muguri de jneapăn sau muguri de viţă-de-vie şi unguentele care deţin proprietăţi antiinflamatoare şi analgezice demonstrate clinic: Artrophyt, Rumalaya, Osteocicatrat, Eqvagel sau Gheara-diavolului. Precizez că Osteocicatratul şi Eqvagelul sunt unguente de uz veterinar.
Să auzim numai de bine!
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"N-am deloc miros..."
(Răspuns pentru MARIA SUSCA - Bistriţa, F. AS nr. 1103)
Terapia tulburării olfactive (pierderea mirosului în cazul dvs.) vizează dezobstrucţia nazală şi ventilaţia eficientă a epiteliului olfactiv (receptorii mirosului). Vă recomand următoarea schiţă de tratament:
* Dimineaţa şi seara, după masă, se efectuează lavajul (spălarea) foselor nazale, cu o soluţie salină (1 lingură sare gemă la 1 l apă călduţă), sau soluţii sterile din apă de mare (Rhinomer, Nazomer, Sterimar).
* Se instilează în fosele nazale câte 2 picături dintr-o soluţie preparată (reţetă proprie) şi vitamina A uleioasă sau ulei de cătină.
* 10 zile şedinţe de aerosoli cu Dexametazonă în ser fiziologic.
* Completarea tratamentului alopat cu fito-gemoterapie: tinctură sau ceai din Coacăz negru şi Trei-fraţi-pătaţi.
* Ionizări endonazale cu calciu gluconic 1% - 10 şedinţe.
* Vitaminoterapie grup B: se administrează injectabil i.m. zilnic, câte 1 fiolă B1 şi B6, timp de 10 zile.
* Obstrucţiile importante ale foselor nazale (hipertrofia cornetelor, deviaţia de sept, polipoza nazală) asociate tulburărilor de miros, beneficiază de cauterizare/mucotomie, septoplastie sau chirurgie endoscopică a sinusurilor paranazale.
Dr. MIHAELA A. POP - medic homeopat şi terapie florală Bach, Bucureşti, tel. 0740/52.07.55, e-mail: ariana.pop@gmail.com
"Pot scăpa de cistită cu un leac naturist?"
(Răspuns pentru DOINA POCOVNICU - Neamţ, F. AS nr. 1099)
Vă recomand să urmaţi nişte sfaturi simple, pentru prevenirea acestei infecţii:
* Beţi suficiente lichide zilnic, 6-8 pahare pe zi (aici nu intră berea, cafeaua, sucurile acidulate, care se înlocuiesc cu apă de bună calitate şi ceaiuri din plante - afin, merişor, coada-calului etc).
* Goliţi cât mai frecvent vezica urinară, de 8-10 ori pe zi. Altfel ea devine un incubator pentru creşterea bacteriilor.
* Eliminaţi constipaţia.
* După contactul sexual, goliţi vezica cât mai repede şi beţi o cană de apă înainte şi după.
* Renunţaţi la tampoanele interne sau la igiena vaginală prea agresivă, ce irită uretra.
* Trataţi cât mai neagresiv atrofia mucoasei vaginale şi uretrale ce survine la menopauză.
Când cistita cu semnele ei clinice mai sus amintite s-a instalat - nu vă repeziţi la antibiotice!
* Folosiţi gemoterapia: extract de mlădiţe de iarbă-neagră şi mlădiţe de afin şi merişor, timp de 2-3 luni, după care se poate continua cu extract din muguri de plop.
* Utilizaţi remediile homeopate de tipul: Cantharis, Equisetum Sarsaparilla, Formica Rufa, Therebentina, specifice infecţiei urinare. La tinerele căsătorite recent, Staphisagria face minuni. Se ştie că 10-20% dintre femeile ce au avut o dată un episod acut de cistită îl vor repeta de 2-3 ori pe an. De aceea, în cistitele cronice se recuge la izoterapie cu Colibacillinum de lungă durată. Cel mai important este însă tratamentul de fond, alegându-se unul dintre remediile: Thuya, Medorrhinum, Sepia, Silica, după caracteristicile individuale. Tratamentul durează câteva luni de zile.
* Terapia florală Bach: Crab Apple.
* Există şi cazuri cronice de cistită la pacienţi diabetici sau copii imunodeprimaţi, care ar trebui să folosească şi un bactericid, de exemplu Fosfamicin, doză unică.
Atenţie mare, dacă infecţia urcă la rinichi: se numeşte pielonefrită şi se însoţeşte, pe lângă urinări frecvente şi dureroase, de febră mare şi dureri de spate. În aceste cazuri se face obligatoriu urocultura şi se administrează antibioticele corespunzătoare.
Vă doresc sănătate şi răbdare!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
