Răspuns pentru ILEANA POPESCU - Pitești, F. AS nr. 1103 - "Cum se poate ameliora gonartroza acută?"

Redactia
Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară și reflexoterapie - Timișoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com

Tratamentul gonartrozei (artroza genunchiului) ca, de altfel, și al altor tipuri de artroze cu diferite localizări (coloana verte­brală, membre superioare, articulațiile coxo-femurale etc.) este orientat, în general, spre diminuarea disconfor­tu­lui, și dacă este posibil, îmbunătățirea mo­bilită­ții articulare prin exerciții fi­zice, tratament medicamentos sau, în formele avansate, chirurgical, mai ales când vorbim despre deteriorarea pe termen lung la nivelul articulației șoldului și genunchiului.
În cazul gonartrozei de formă acută, tratamentul de elecție este bazat pe antiinflamatoare nesteroi­diene (Aspiri­nă, Ibuprofen) sau ace­ta­minofen, pen­tru formele dureroa­se, lipsite de infla­ma­ție. Alte medi­ca­mente utilizate pen­tru tratamentul artrozei sunt inhibitorii selectivi de COX-2 (ciclo-oxigenaza-2). Avan­ta­jul acestei clase de medicamente este că produc mai puține efecte gastro­in­testinale (durere, sângerare) decât anti­inflamatoarele nesteroi­diene tradiționale.
Hialuronatul (substanța ce se gă­seș­te în mod natural în lichidul articular) este o altă opțiune de tra­ta­ment în cazul artrozei genunchiului. Preparatele din această substanță includ hialuronat (Hialgan) și deri­vat de hialuronat (Synvisc), iar o cură de injecții cu unul dintre aceste produse poate determina amelio­rarea durerii în cazul gonartrozei. De asemenea, in­jec­tarea de corticosteroizi la nivel articular are un pu­ternic efect antiinflamator, care poate reduce edemul, durerea, roșeața și căldura de la nivelul articulației respective. În plus față de valoarea lor certă în tra­tamentul problemelor de insuficiență adrenală, corti­coizii pot fi mijloace terapeutice im­por­tante pentru o va­rietate mare de boli (boli de piele, boli autoimune, alergii, anumite procese tumorale etc.), dar și patolo­giile articulare (artrita, artroza) sau în alte tipuri de afecțiuni musculo-scheletice.
Corticosteroizii sunt disponibili sub formă de ta­blete, forme topice (unguente), picături și injecții. Medicamentul se poate injecta direct într-un mușchi, articulație sau bursa sinovială și, deși riscul reacțiilor adverse prin utilizarea medicamentelor corticoste­roide crește în timp, o doză zilnică de 7,5-20 mg este considerată o doză intermediară și prezintă risc mo­derat de reacții adverse.
Tratamentul naturist complementar utilizează re­medii cu proprietăți antiinflamatoare, analgezice și re­ge­neratoare ale țesutului osteo-condric deteriorat. În esență, acestea sunt bogate în glucozamină, con­droi­tină și acid hialuronic, principii active care favo­rizează sinteza principalilor constituenți ai cartila­je­lor articulare: colagenul, condrocitele, proteoglicanii (alcătuiți din acid hialuronic și glucozaminoglicani). De asemenea, protejează cartilajele împotriva distru­gerii provocate de unele enzime (colagenoze), medi­ca­mente antiinflamatoare, corticoterapice, acțiunea radicalilor liberi, procesele autoimune.
Fluxtem articular, Articlar forte, Boswellia, Arti­cular protect sau Supramax au un efect pozitiv asu­pra cartilajului articular (încetinirea procesului de de­gradare), restaurează țesutul cartilaginos și îmbunătă­țesc mobilitatea articulară. Spre exemplu, administra­rea orală a hidrolizatului de colagen din produsul Supramax articulații + vitamina C ajută la prevenirea și încetinirea procesului de degradare a cartilajului articular. În același timp, din tratamentul patologiilor articulare degenerative ar fi bine să nu lipsească re­medii ca: aspirina organică, siliciul organic, acizii grași mono și polinesaturați (omega), curcumina, gemoderivatele obținute din muguri de jneapăn sau muguri de viță-de-vie și unguentele care dețin pro­prietăți antiinflamatoare și analgezice demonstrate clinic: Artrophyt, Rumalaya, Osteocicatrat, Eqvagel sau Gheara-diavolului. Precizez că Osteocicatratul și Eqvagelul sunt unguente de uz veterinar.
Să auzim numai de bine!

Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72

"N-am deloc miros..."
(Răspuns pentru MARIA SUSCA - Bistrița, F. AS nr. 1103)


Pierderea mirosului de care suferiți are implicații majore în viața dvs.: anumite gaze și ali­mente alterate nu mai pot fi con­știentizate, dispare aroma mâncării, deoarece simțul olfactiv este foarte înrudit cu simțul gustului.
Terapia tulburării olfactive (pier­de­rea mirosului în cazul dvs.) vizează dezobstrucția nazală și venti­lația efici­entă a epiteliului olfactiv (receptorii mirosu­lui). Vă recomand următoarea schiță de tratament:
* Dimineața și seara, după masă, se efectuează lavajul (spălarea) foselor nazale, cu o soluție salină (1 lingură sare gemă la 1 l apă călduță), sau soluții ste­rile din apă de mare (Rhinomer, Nazomer, Sterimar).
* Se instilează în fosele nazale câte 2 picături dintr-o soluție preparată (rețetă proprie) și vitamina A uleioasă sau ulei de cătină.
* 10 zile ședințe de aerosoli cu Dexametazonă în ser fiziologic.
* Inhalații și pulverizații cu Ocnasept (soluție salină cu ex­tract din plante medicinale aro­ma­tice), de două ori pe zi, timp de 15-20 zile.
* Completarea tratamen­tu­lui alopat cu fito-gemoterapie: tinctură sau ceai din Coacăz negru și Trei-frați-pătați.
* Ionizări endonazale cu cal­ciu gluconic 1% - 10 șe­din­țe.
* Vitaminoterapie grup B: se administrează injectabil i.m. zilnic, câte 1 fiolă B1 și B6, timp de 10 zile.
* Obstrucțiile importante ale foselor nazale (hi­pertrofia cornetelor, deviația de sept, polipoza nazală) asociate tulburărilor de miros, beneficiază de cauteri­zare/mucotomie, septoplastie sau chirurgie endosco­pică a sinusurilor paranazale.

Dr. MIHAELA A. POP - medic homeopat și terapie florală Bach, București, tel. 0740/52.07.55, e-mail: ariana.pop@gmail.com

"Pot scăpa de cistită cu un leac naturist?"
(Răspuns pentru DOINA POCOVNICU - Neamț, F. AS nr. 1099)


Cistita este o infecție a vezicii urinare manifestată prin urinări frecvente și dureroase, urină tulbure. Ea apare mai frecvent la femei (au uretra mai scurtă decât bărbații), prin infectarea vezicii urinare de la intestinul gros ori vagin - în condiții de stres, hrană necorespunzătoare și frig, folosirea abuzivă de anti­biotice, graviditate și tulburări hormonale de meno­pauză.
Vă recomand să urmați niște sfaturi simple, pen­tru prevenirea acestei infecții:
* Beți suficiente lichide zilnic, 6-8 pahare pe zi (aici nu intră berea, cafeaua, sucurile acidulate, care se înlocuiesc cu apă de bună calitate și ceaiuri din plante - afin, merișor, coada-calului etc).
* Goliți cât mai frecvent vezica urinară, de 8-10 ori pe zi. Altfel ea devine un incubator pentru creșterea bacteriilor.
* Eliminați constipația.
* După contactul sexual, goliți vezica cât mai repede și beți o cană de apă înainte și după.
* Renunțați la tampoanele interne sau la igiena vaginală prea agresivă, ce irită uretra.
* Tratați cât mai neagresiv atrofia mucoasei vaginale și uretrale ce survine la menopauză.
Când cistita cu semnele ei clinice mai sus amin­tite s-a instalat - nu vă repeziți la antibiotice!
* Folosiți gemoterapia: extract de mlădițe de iarbă-neagră și mlădițe de afin și merișor, timp de 2-3 luni, după care se poate continua cu extract din mu­guri de plop.
* Utilizați remediile homeopate de tipul: Can­tharis, Equisetum Sarsaparilla, Formica Rufa, The­re­bentina, specifice infecției urinare. La tinerele căsă­torite recent, Staphisagria face minuni. Se știe că 10-20% dintre femeile ce au avut o dată un episod acut de cistită îl vor repeta de 2-3 ori pe an. De aceea, în cistitele cronice se recuge la izoterapie cu Coliba­cillinum de lungă durată. Cel mai important este însă tratamentul de fond, alegându-se unul dintre reme­diile: Thuya, Medorrhinum, Sepia, Silica, după ca­rac­teristicile individuale. Tratamentul durează câteva luni de zile.
* Terapia florală Bach: Crab Apple.
* Există și cazuri cronice de cistită la pacienți diabetici sau copii imunodeprimați, care ar trebui să folosească și un bac­tericid, de exemplu Fosfamicin, doză unică.
Atenție mare, dacă infecția urcă la rinichi: se numește pielonefrită și se însoțește, pe lângă urinări frec­vente și dureroase, de febră mare și dureri de spate. În aceste cazuri se face obligatoriu urocultura și se administrează antibioticele corespun­ză­toare.
Vă doresc sănătate și răbdare!