TIA ŞERBĂNESCU - "Iată că vine potopul!"

Analiza politică a lunii IANUARIE

"Din punctul de vedere al majorităţii politicienilor, faptul că justiţia funcţionează este inacceptabil"

- SUA au atenţionat din nou guvernul român asupra încălcării regulilor statului de drept, prin­tr-un trimis special la Bucureşti, dna Victoria Nu­land. Premierul Victor Ponta s-a eschivat de la în­tâlnirea cu emisarul american, plecând într-o vizită privată în Italia. Este, într-adevăr, atât de grav ce se în­­tâmplă la noi, încât era nevoie de intervenţia SUA? Şi cum explicaţi gestul d-lui Ponta?
- Vizita emisarului SUA este pe deplin justificată, ca şi intervenţiile recente ale Comisiei Europene, fă­cute în acelaşi scop: apărarea statului de drept în Ro­mânia. Coaliţia de la guvernare a tratat Justiţia, în ulti­ma perioadă, cu superficialitate, când nu cu ostilitate. Or, o Justiţie independentă şi funcţională este o ga­ranţie pentru un stat de drept. Începând cu puciul din vara anului 2012, USL a avut numeroase atacuri la adresa Justiţiei, iar premierul Ponta, ca şi ceilalţi lideri ai partidelor aflate la guvernare, n-a contenit să critice şi să acuze Justiţia de câte ori nu i-a convenit o sen­tinţă. De exemplu, premierul a spus că Justiţia ac­ţio­nează la comanda preşedintelui Traian Băsescu şi a cozilor lui de topor, pentru că l-a condamnat la în­chisoare, din nou, pe Adrian Năstase, mentorul său. Ba şi mai rău, Victor Ponta nu s-a sfiit să spună că Adrian Năstase e un condamnat politic şi l-a comparat cu Iulia Timoşenko, fostul prim-ministru al Ucrainei, aflată, de asemenea, în închisoare. A-l compara pe Năstase cu Iulia Timoşenko - care, într-adevăr, suferă o condamnare pe motive, în principal, politice - este in­calificabil. Spre marea deosebire de cazul Timo­şenko, Adrian Năstase are procese de vreo opt ani, timp în care a beneficiat de toate căile de atac posibile şi imposibile şi de toate înlesnirile legii pentru a ră­mâne în libertate şi a amâna un verdict. S-a dovedit, după atâta amar de vreme, că împotriva lui sunt probe de corupţie. A face din el un martir politic înseamnă să sfidezi nu numai Justiţia, ceea ce e oricum im­par­donabil, ci să sfidezi şi realitatea, şi adevărul. O ţară întreagă a asistat, prin intermediul presei, la procesele lui Năstase, şi nu poate fi minţită atât de uşor. Poate că premierul Ponta mizează pe lipsa de memorie sau pe lipsa de raţiune a românilor, când lansează o ase­menea confuzie: dacă i se face un dosar penal unui po­litician, înseamnă că e dosar politic. Ca şi cum dacă îi faci un dosar penal unui muncitor siderurgist e do­sar siderurgic, ori dacă îi faci dosar unui poet e dosar liric şi aşa mai departe. Iar acest episod, în care Ponta ia apărarea unui politician condamnat penal, nu e sin­gular. De la un timp, el militează şi pentru eliberarea lui Gigi Becali, pe care mai că îl scoate sfânt, dintr-un infractor de drept comun. Lucrurile astea nu rimează deloc cu exigenţele pe care le pretind partenerii noştri eu­ropeni şi americani, şi pe care Victor Ponta a pro­mis că le va respecta. Exigenţe pe care Raportul Me­canismului de Cooperare şi Verificare pe Justiţie al Co­misiei Europene le urmăreşte în mod explicit, an de an, şi bine face. Vă daţi seama ce s-ar întâmpla fără monitorizarea CE şi a SUA, dacă liderii USL atacă Justiţia şi sub această monitorizare fiind. În ce pri­veşte afirmaţiile d-lui Gyorgy Frunda, care a protestat faţă de vizita dnei Nuland spunând că nu suntem co­lonie, ca să fim traşi de urechi, ele sunt aiuritoare. O or­ganizaţie internaţională sau un parteneriat func­ţio­nează după anumite reguli, iar dacă respecţi aceste re­guli, înseamnă că ţii la această apartenenţă sau alian­ţă, nu că eşti supus vreunei puteri străine. Şi Franţa este trasă de urechi când greşeşte, şi a fost, şi Germa­nia a fost pusă la punct când a fost cazul, şi Marea Britanie... Toată lumea trebuie să respecte aceleaşi reguli. Iar chiulul lui Victor Ponta de la întâlnirea cu dna Nuland îl arată ca imatur. S-a comportat ca un elev cu lecţiile nefăcute, care fuge de la ore, ca să nu ia notă proastă. D-l Ponta ar trebui să ştie că astfel de gesturi nu sunt uitate şi că vine o scadenţă pentru toa­te. Pe de altă parte, el continuă acţiunile contra Jus­tiţiei. Asta arată că încearcă să rezolve şi problema politicienilor penali şi, în acelaşi timp, să se sustragă responsabilităţii.

- Cum vă explicaţi atitudinea publică furibundă faţă de justiţie?

- Din punctul de vedere al majorităţii politicie­ni­lor, faptul că Justiţia funcţionează este inacceptabil. Cine îşi imagina, în urmă cu doar câţiva ani, că vor ajun­ge la închisoare Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Gigi Becali, Sorin Ovidiu Vântu?... Numeroşi alţi foşti demnitari şi oameni de afaceri care au condus Ro­mânia sunt fie în puşcărie, fie la porţile ei. De pil­dă, dna Monica Iacob Ridzi (fostă PDL) a fost con­damnată, şi ea, într-o primă instanţă, la fel ca şi dl Dan Voiculescu (PC), iar d-l Lucian Duţă (PDL), fostul şef al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, este şi el cercetat de DNA. Deci, oameni care păreau intangibili, din toate parti­dele, dau acum socoteală în Justiţie.

"USL a modificat Codurile pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, astfel încât ele sunt favorabile unor infractori cu gulere albe"

- Situaţia se va schimba odată cu intrarea în vi­goare a noului Cod Penal şi a noului Cod de Pro­ce­dură Pe­nală?

- Da, sunt probleme cu aceste Coduri, probleme sem­nalate de opoziţie şi de preşedintele Traian Băses­cu. Codurile au fost adoptate sub guvernarea PDL, în 2009, dar au intrat în vigoare abia acum. La vremea elaborării lor, PDL a vrut să alinieze Codurile la stan­dardele europene, neglijând însă faptul că în Româ­nia corupţia este încă la un nivel uriaş şi că nu poţi să diminuezi pedepsele pentru ea, fără să nu o încurajezi. Pe de altă parte, USL a modificat Codurile pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, astfel încât ele sunt favo­rabile unor infractori cu gulere albe. Pedepsele pentru unele fapte au fost micşorate, prescripţiile pentru alte fapte au căpătat termene reduse, iar procurorii sunt obli­gaţi să-i anunţe pe cei pe care îi cercetează, îna­inte de a începe ancheta. În mod normal, Codurile ar trebui să sufere noi modificări, pe care guvernul le-a promis. Şi mai bine era dacă se amâna intrarea în vi­goare a lor, din moment ce au fost depistate anumite de­fecţiuni, ca să nu se mai creeze noi probleme. Ma­gistraţii vor ţine cont de noile Coduri, până la mo­di­ficarea lor, şi astfel se vor produce confuzie în anumi­te cazuri şi discrepanţe între diferite hotărâri pe cazuri similare. În fine, putem spune că acum USL a repurtat o mică victorie, folosindu-se de inabilitatea PDL.

- Legea pare că îi preocupă pe guvernanţi în cel mai înalt grad. Inclusiv Legea fundamentală. USL vrea să facă referendum pentru Constituţie odată cu alegerile pentru Parlamentul European. De ce atâta grabă, după ce proiectul noii Constituţii părea în­gro­pat?

- Da, abia a început sesiunea parlamentară, iar USL vrea să rezolve rapid problema adoptării noii Constituţii şi să cupleze referendumul pentru noua Lege fundamentală a statului cu alegerile pentru Parla­mentul European, în 24 şi 25 mai a.c. Referen­dumul va fi validat tot prin prezenţa la urne a 50% plus unul dintre cetăţenii cu drept de vot. Deci, USL va avea dificultăţi, şi de aceea a alocat două zile pen­tru referendum. Se teme că nu va trece noua Consti­tuţie de votul popular, şi pe bună dreptate, pentru că textul nu este de natură să entuziasmeze pe nimeni şi, în plus, nu respectă rezultatul unui alt referendum, prin care românii s-au pronunţat: vrem Parlament uni­cameral cu 300 de locuri. Însă Comisia Europeană nu recomandă cuplarea alegerilor pentru Parlamentul European cu alte alegeri, pentru a nu se amesteca temele. Şi e normal: referendumul priveşte proble­mele noastre interne, iar alegerile pentru PE numai probleme externe. Totuşi, alegerile pentru PE ar putea aduce la urne mai mulţi alegători decât cele pentru pre­cedentele legislaturi, întrucât, între timp, electo­ratul pare să fi înţeles importanţa unei prezenţe ro­mâ­neşti de calitate în Parlamentul European...

"Aceeaşi supă, în alte castroane"

- Ce semnificaţie nouă acordaţi alegerilor euro­parlamentare?

- Alegerile europarlamentare vor marca o reaşe­zare a scenei politice româneşti. Reaşezare care a început deja. Pentru că din PP-DD a mai plecat un val de parlamentari, ba pe la PSD, ba pe la PC, ba pe la UNPR - cei mai mulţi la acest partid, care este, în fapt, antecamera PSD. Aşa încât s-ar putea să dispară gru­pul parlamentar PP-DD din Senat. De asemenea, a fost înregistrat legal Partidul Mişcarea Populară, unde s-a înscris de curând şi Elena Udrea, care a venit în­soţită de un alai de vreo zece parlamentari. Ceea ce în­seamnă că PMP poate să-şi facă un grup parla­mentar la Camera Deputaţilor, iar PDL rămâne cu o pondere mult mai mică, dacă nu cumva într-o vădită dificultate. Şi ca să ne oprim un pic aici, eu n-aş zice că e cea mai fericită iniţiativă pentru revigorarea Drep­­tei înfiinţarea Partidului Mişcarea Populară. Am mai văzut filmul ăsta. De câte ori se supără o grupare într-un partid face alt partid şi racolează o parte dintre foştii colegi, făcând dintr-o formaţiune de o anumită greutate două mai slabe, şi fiecare luată separat, şi lua­­te împreună. Şi în acest caz, nu e vorba decât des­pre mutarea unui grup dintr-un partid în alt partid, ca­re se vrea nou-nouţ, dar care nu va convinge, pentru că sunt aceleaşi figuri. În plus, acum s-a născut şi o ad­­ver­sitate între cele două formaţiuni. Şi e una prea proas­pătă ca să se închidă până la alegeri, astfel încât să vorbim despre o unitate a Dreptei. Pe de altă parte, nici soluţiile cu care vin nu-ţi trezesc încre­de­rea, de entuziasm nici nu mai vorbim. E aceeaşi supă în alte castroane şi se cheamă că s-a schimbat meniul - nici pomeneală!

- Anul acesta sunt şi alegerile pentru funcţia supremă în stat. S-au mai schimbat preferinţele electoratului?

- Nu. Victor Ponta, în ciuda numeroaselor sale min­ciuni, erori şi acţiuni contra unor instituţii ale statului, rămâne favoritul numărul unu. Elena Udrea spune că pentru a nu fi ales Victor Ponta, l-ar vota la prezidenţiale pe Crin Antonescu, ba pe George Maior, de la SRI. Şi mă întreb care e noutatea şi de ce ar tre­bui cineva să iasă din casă, ca simpatizant al Dreptei, la alegerile prezidenţiale? Pentru Crin An­tonescu? Bine că s-a fixat la stânga şi este candidatul USL, căci într-o vreme se trăsese mai într-o parte, să pară de dreap­ta. L-o fi evaluat Elena Udrea, dar nu înseamnă că un alegător al Dreptei, cât de cât atent la scena po­li­tică, uită că Antonescu a participat din plin la sus­pendarea preşedintelui Traian Băsescu. Cum ar putea să-i acorde încrederea unui astfel de om? Sau poate că ar putea să-l voteze pe dl Teodor Meleşcanu, de la SIE, provenit tot din PNL, dar originar din PSD, de fapt. I s-a indicat, pe parcurs, alt traseu şi a devenit li­be­­ral. Acum a declarat că ar candida la preşedinţie. Nu se ştie din partea cui. Că USL are candidat, PDL are... Întrebarea este - ce facem cu atâţia reprezentanţi ai serviciilor secrete? Căci d-l Mihai Răzvan Un­gu­rea­nu vine tot de la SIE şi se mai vehiculează şi nu­mele dlui George Maior, de la SRI, ca posibil candi­dat. Serviciile secrete în acţiune. Bun, erau şi până acum, dar mai cu fereală. Asta arată un eşec al clasei politice. Dacă după 24 de ani de democraţie, după ani de aderare la NATO şi UE, vorbim de candidaţi pro­veniţi din serviciile secrete, înseamnă că resursele clasei politice s-au epuizat şi, în disperare de cauză, se ajunge la soluţii care împing lipsa de credibilitate pâ­nă la maximum. Clasa politică, aşa cum am mai spus, nu s-a îngrijit de ţară, nici de selecţia viitorilor politi­cieni, ci numai de propria îmbuibare, cu gândul că după ea poate să vină potopul. Şi iată că vine po­topul!