Dragă Lavinia,
Citind textul "Proba rupturii", m-am întrebat dacă semnatara lui este o mânuitoare a condeiului care ne-a prezentat ca fiind real un exerciţiu de imaginaţie, sau dacă e chiar personajul spre care privim. Rândurile îţi sunt clare şi dense, dar printre ele se simte reţinerea şi durerea. Iubirea faţă de soţul tău, încrederea în prietenă, stăpânirea de sine în etapele grele ale existenţei "triunghiului" te pun în lumină ca pe o femeie educată, luptătoare, demnă. Ca un om normal te-ai comportat şi atunci când, nu fără motiv, te-ai simţit invadată de gelozie. Desigur, cum să fi putut suporta la nesfârşit viaţa dublă a celui de lângă tine, cum să nu-ţi fi pierit somnul, cum să nu tânjeşti după o gură de aer proaspăt, după atâta sufocare?
Până aici sunt alături de tine. Uitându-te în oglinda singurătăţii deliberat alese, te-ai văzut puternică, frumoasă. Chiar crezi că poţi lua viaţa în piept de una singură? Sau că vei fi mereu tânără? Poate vei face încercări pentru a te reechilibra alături de altcineva. Va fi un om fără minusuri? Prin oscilaţiile lui Valentin între tine şi cealaltă, terminate prin ruptura de ea, nu crezi că de fapt lupta dinăuntrul său s-a terminat, totuşi, în favoarea ta? Se pare că laşi să-ţi scape acest acum, pe care l-ai recâştigat prin întoarcerea la tine a soţului tău, uitând că mâine e o cantitate necunoscută. Pentru că ai cerut păreri, ţi-o împărtăşesc pe a mea: păstrează-ţi soţul, nu-i reaminti greşelile pe care le-a făcut, priviţi-vă cu drag în ochi şi amândoi în aceeaşi direcţie, înainte!
Te felicit pentru curajul de a-ţi fi împărtăşit povestea şi de a cere ajutor. Toate urările mele de bine,
SILVIA - Alba-Iulia
"Şi pentru tine strălucesc astrele"
Dragă Lavinia,
Faptul că după zece ani de căsnicie nu ai observat că soţului tău îi plac "jocurile erotice" extraconjugale este destul de obişnuit ca situaţie. Există atât de multe probleme în viaţa de zi cu zi, încât, uneori, ne "scapă" astfel de amănunte, mai ales că soţul tău a devenit maestru în a le ascunde. Nimeni nu condamnă cochetăria şi flirturile, cu condiţia să nu depăşească alcovul şi nici să aibă şi alţi participanţi. De aici şi până la tot felul de "deviaţii" nu este cale atât de lungă, mai ales când ele nu sunt sancţionate de partener.
În ce mă priveşte, la vârsta de 70 de ani, câţi am, şi cu mentalitatea vârstei, educaţiei şi a obiceiurilor din Ardeal, eu de mult i-aş fi dat papucii fără mari ezitări.
Pe el l-a încântat ideea cu schimbatul săptămânal al partenerei, dându-i iluzia că este foarte dorit, că este ca un mic paşă adorat de două femei. Un individ fără coloană vertebrală. În ce priveşte întârzierea în această relaţie, mă gândesc că nu ai văzut "triunghiul" decât târziu, nu atât din motive financiare, cât datorită faptului că noi, femeile, ne implicăm sufleteşte foarte mult într-o căsnicie, iar iubirea este, în adevăr, o decizie pe viaţă, cu condiţia ca la baza ei să existe un chimism (scânteia începutului). Regret nespus că ai trecut prin trauma aceasta. Reluarea relaţiei cu Valentin îmi lasă un gust amar. Iubirea nu este pasărea Phoenix, de altfel ceea ce simţi pentru el seamănă mai degrabă a prietenie, a obişnuinţă... Faptul că în adâncul inimii mocneşte şi înfloreşte dorinţa ta de a lua de la început viaţa, în ciuda singurătăţii, îmi dă sentimentul că ai nevoie doar de o confirmare a dorinţei tale de a hotărî să rupi definitiv legătura bolnavă în care stai.
Doresc din suflet să nu te zbuciumi, să nu te conumi. Gândeşte pozitiv, că şi pentru tine astrele strălucesc feeric.
MARIA - Arad
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
