Contractasem o infecţie vezicală severă intra-spitalicească, cu pseudomonas spp., iar terapia alopată, indiferent de metodele şi gama de medicamente administrate, nu mi-a adus vindecarea sau vreo ameliorare a bolii. Numai cine nu a trecut prin experienţa cumplită a unei operaţii de nefrectomie (ablaţie a unui rinichi), urmată la scurt timp de apariţia infecţiei urinare cu temutul bacil pseudomonas, nu cunoaşte clipele de groază, vecine cu depresia, pe care le trăiam zi de zi. Recunosc că m-am aflat în postura unuia din cei nouă leproşi nerecunoscători din Evanghelie şi nu v-am mulţumit cum se cuvine, ţinând cont că eu am ţinut acea terapie naturistă, în urmă cu zece ani, luată din "Formula AS", şi de atunci pot spune că m-am vindecat complet, nu am mai avut niciun fel de probleme, analizele microbiologice ulterioare au avut rezultate corespunzătoare.
Cu acest prilej, îmi cer iertare faţă de dvs., de colectivul redacţional şi de cititorii revistei "Formula AS", care ar fi putut beneficia de efectele extraordinare ale curei respective. Deşi în revistă se precizează că această cură se ţine trei săptămâni, cu o săptămână pauză, eu am luat continuu cele trei remedii, fără întrerupere.
Un alt aspect pe care vreau să-l comunic, legat tot de paginile revistei "Formula AS", priveşte efectele benefice în eliminarea anumitor forme de litiază renală (pietre) utilizându-se răşină de brad sau pin (tămâia naturală), înglobată în miez de pâine, urmată de cura cu ceaiuri diuretice. Ultima reuşită în acest sens a avut-o fratele meu. În urma ecografiei de verificare a stadiului pietrei respective, medicul a rămas uimit, fiindcă aceasta dispăruse complet. Când a aflat ce terapie urmase, mai în glumă, mai în serios, l-a întrebat pe fratele meu dacă nu a luat şi o lumânare. Nu l-a crezut nici în ruptul capului. Am recomandat această cură mai multor persoane, multe s-au vindecat, dar au existat şi persoane la care terapia nu a avut efectul scontat. Depinde foarte mult de organismul bolnavului şi de tipul pietrei respective.
Iată reţetele:
Tinctura de ienupăr
Boabele de ienupăr se mărunţesc fin cu ajutorul râşniţei electrice de cafea sau în piuă. Se pun 15 linguri de pulbere într-un borcan cu filet, adăugându-se apoi două pahare de alcool alimentar (90-96 grade) şi un pahar de apă, amestecându-se totul cât mai bine. Se închide borcanul şi se lasă totul la macerat vreme de zece zile, după care tinctura obţinută se filtrează prin tifon şi se trage în sticluţe mici, închise la culoare.
Infuzia combinată de ienupăr
Se pun 3-4 linguriţe de boabe mărunţite la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de ienupăr, care se foloseşte intern (2-3 căni pe zi).
Tinctura de răşină de pin
Se obţine foarte simplu, amestecând un pahar (200 ml) de alcool alimentar tare, de 80-90 de grade, cu 3-4 linguri de răşină. Amestecul se pune într-un borcan care se va închide ermetic şi se lasă minimum 3 zile într-un loc călduţ, agitându-l periodic, aşa încât răşina să se dizolve cât mai bine. Apoi preparatul se filtrează, iar tinctura rezultată se depozitează în sticluţe care vor fi închise şi ele ermetic.
În numele tuturor celor care am beneficiat de pe urma terapiilor extrase din revista "Formula AS" vă mulţumesc şi vă doresc tot binele din lume.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
