Contractasem o infecție vezicală severă intra-spitalicească, cu pseudomonas spp., iar terapia alopată, indiferent de metodele și gama de medicamente administrate, nu mi-a adus vindecarea sau vreo ameliorare a bolii. Numai cine nu a trecut prin experiența cumplită a unei operații de nefrectomie (ablație a unui rinichi), urmată la scurt timp de apariția infecției urinare cu temutul bacil pseudomonas, nu cunoaște clipele de groază, vecine cu depresia, pe care le trăiam zi de zi. Recunosc că m-am aflat în postura unuia din cei nouă leproși nerecunoscători din Evanghelie și nu v-am mulțumit cum se cuvine, ținând cont că eu am ținut acea terapie naturistă, în urmă cu zece ani, luată din "Formula AS", și de atunci pot spune că m-am vindecat complet, nu am mai avut niciun fel de probleme, analizele microbiologice ulterioare au avut rezultate corespunzătoare.
Cu acest prilej, îmi cer iertare față de dvs., de colectivul redacțional și de cititorii revistei "Formula AS", care ar fi putut beneficia de efectele extraordinare ale curei respective. Deși în revistă se precizează că această cură se ține trei săptămâni, cu o săptămână pauză, eu am luat continuu cele trei remedii, fără întrerupere.
Un alt aspect pe care vreau să-l comunic, legat tot de paginile revistei "Formula AS", privește efectele benefice în eliminarea anumitor forme de litiază renală (pietre) utilizându-se rășină de brad sau pin (tămâia naturală), înglobată în miez de pâine, urmată de cura cu ceaiuri diuretice. Ultima reușită în acest sens a avut-o fratele meu. În urma ecografiei de verificare a stadiului pietrei respective, medicul a rămas uimit, fiindcă aceasta dispăruse complet. Când a aflat ce terapie urmase, mai în glumă, mai în serios, l-a întrebat pe fratele meu dacă nu a luat și o lumânare. Nu l-a crezut nici în ruptul capului. Am recomandat această cură mai multor persoane, multe s-au vindecat, dar au existat și persoane la care terapia nu a avut efectul scontat. Depinde foarte mult de organismul bolnavului și de tipul pietrei respective.
Iată rețetele:
Tinctura de ienupăr
Boabele de ienupăr se mărunțesc fin cu ajutorul râșniței electrice de cafea sau în piuă. Se pun 15 linguri de pulbere într-un borcan cu filet, adăugându-se apoi două pahare de alcool alimentar (90-96 grade) și un pahar de apă, amestecându-se totul cât mai bine. Se închide borcanul și se lasă totul la macerat vreme de zece zile, după care tinctura obținută se filtrează prin tifon și se trage în sticluțe mici, închise la culoare.
Infuzia combinată de ienupăr
Se pun 3-4 lingurițe de boabe mărunțite la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de ienupăr, care se folosește intern (2-3 căni pe zi).
Tinctura de rășină de pin
Se obține foarte simplu, amestecând un pahar (200 ml) de alcool alimentar tare, de 80-90 de grade, cu 3-4 linguri de rășină. Amestecul se pune într-un borcan care se va închide ermetic și se lasă minimum 3 zile într-un loc călduț, agitându-l periodic, așa încât rășina să se dizolve cât mai bine. Apoi preparatul se filtrează, iar tinctura rezultată se depozitează în sticluțe care vor fi închise și ele ermetic.
În numele tuturor celor care am beneficiat de pe urma terapiilor extrase din revista "Formula AS" vă mulțumesc și vă doresc tot binele din lume.
medic veterinar, dr. VASILE TĂNASE