Potrivit Institutului Naţional de Statistică, România a încheiat anul 2013 cu un deficit bugetar mic de 2,5% din PIB, şi o creştere economică de 2,7%, mai mare decât cea prognozată (de 2,2%). În acest context optimist, ne aşteptăm ca 2014 să încununeze trendul crescător, singura şansă a creşterii nivelului de trai. Cu toate acestea, semnele de întrebare sunt multe, iar îndoielile, nenumărate. Pentru a ne face o părere realistă asupra acestui subiect, ne-am adresat conferenţiarului Dragoş Huru, doctor în economie, specialist în investiţii şi dezvoltare economică, expert în strategii economice şi dezvoltare regională, din cadrul ASE.
"Se poate spune că 2013 a fost încă un an în care economia »s-a întâmplat»"
- Vă rog să realizaţi un "portret" economic al României în 2013.
- Anul trecut a fost plin de evenimente, dar dintre cele sperate de români s-au petrecut foarte puţine. Se poate spune că 2013 a fost încă un an în care economia "s-a întâmplat", adică s-a dezvoltat la întâmplare. Un an în care, în continuare, speranţele de dezvoltare nu s-au regăsit în stabilirea obiectivelor pe termen lung, dar în care economia nu a mai fost afectată profund de decizii aberante de politică economică. Ceea ce este bine, deoarece valul de criză ce ne împingea în jos a încetat, dar, din păcate, cred că s-a insistat prea mult pe o politică de stabilitate fiscală, fără a se lua în calcul şi creşterea numărului de locuri de muncă. Oricum, în întreaga lume, economiile par a fi depăşit criza anterioară, deşi, după părerea mea, elementele tehnice ce au declanşat criza în 2007 nu au fost înlăturate. Contextul internaţional trebuie să ne intereseze în mod special, deoarece România este acum parte a celei mai importante grupări economice organizate vreodată: Uniunea Europeană.
"Suntem în situaţia în care, dacă uzina Dacia tuşeşte, economia României ajunge la pat, cu febră"
- În ce măsură a contribuit agricultura la creşterea PIB-ului în 2013?
- În cifre e simplu de răspuns, estimările sunt că agricultura a contat într-o proporţie de 11-13% din PIB-ul pe 2013. Producţia agricolă de anul trecut a fost, într-adevăr, una impresionantă, cu rezultate ce ar fi putut să fie foarte bune, dacă fenomenul ar fi fost controlat. Dar într-un an agricol foarte bun, fermierii pot avea venituri mai mici, din cauza neadministrării de către stat a preţurilor agricole. În realitate, România are o capacitate foarte redusă de folosire a potenţialului agricol. Nu avem un sistem de burse agricole, care să permită contractele pe termen lung şi care ar putea aduce producţia agricolă pe piaţă; nu avem o industrie agricolă suficient de dezvoltată, care să creeze competitivitatea produselor din agricultură, şi nici nu avem capacitatea de a concura pe pieţele externe. Foarte bine că am avut o producţie agricolă excelentă; foarte rău că de pe urma acesteia vom câştiga cu mult mai puţin decât am fi putut s-o facem. Opinia mea este că în România, astăzi, deşi avem un spaţiu geografic în care poate fi dezvoltat un sistem agricol pertinent, nu avem decât într-o foarte mică măsură şi potenţialul agricol dorit. Ca să-l avem, ar trebui să vorbim de un întreg sistem de reţele industriale, care să integreze tot lanţul de producţie, de la planificare şi producţie primară, până la produse aflate pe masa consumatorului. Aici stă cheia potenţialului agricol al României! Rămâne de văzut cum şi dacă, în 2014, posibilitatea de cumpărare a pământului de către cetăţeni străini va rezolva, şi cu ce costuri, problema fărâmiţării proprietăţii agricole şi a tehnologiilor de exploataţie. Eu cred că, rapid, vom avea foarte multe ferme agricole cu proprietari străini în România.
- Un capitol interesant sunt exporturile. Ce exportă România şi unde?
- Automobile! E un paradox că o ţară ai cărei cetăţeni visează să îşi cumpere automobile de lux produse în alte ţări exportă în primul rând... automobile. Acestea deţin o pondere de aproximativ 7-8% din export, la care se adaugă componentele auto, cu o pondere asemănătoare. Lista ar mai putea continua cu fibre, cabluri şi conductori electrici izolaţi (6-6,5%), mobilier din lemn (3-4%). Asta arată, mai degrabă, cât de puţin a ajuns să însemne economia României în cadrul competiţiei cu ţările dezvoltate şi, de aceea, exporturile noastre nu pleacă în principal în aceste pieţe. Exportăm foarte puţin în comparaţie cu ceea ce am putea face, am căzut într-un fel de orbire, care ne-a făcut să nu vedem că lipsa capacităţii de export este datorată lipsei capacităţii comerciale şi lipsei unei viziuni de dezvoltare. Chiar şi astăzi, din cauze întortocheate, exporturile sunt realizate îndeosebi de companiile cu capital străin, care au capacitatea tehnică şi comercială să facă export, spre deosebire de cele autohtone. În lipsa unei politici bine definite de dezvoltare către acele sectoare unde România ar putea să-şi construiască avantaje, balanţa comercială va continua să rămână deficitară. Pericolul cel mai mare provine din slaba administrare a ajutorului de stat, care ar putea orienta şi sprijini dezvoltarea exporturilor pe termen lung, şi din arbitrariul interpretării unor legi care dăunează grav potenţialului de dezvoltare a economiei româneşti. Şi aşa suntem în situaţia în care, dacă uzina Dacia tuşeşte, economia României ajunge la pat, cu febră.
"Nu putem vinde în China trei oi rătăcite pe şapte munţi"
- Cum vedeţi recentul "desant" chinezesc? Ce este realizabil din tot ce s-a semnat la Bucureşti?
- Sincer, nu e vorba de nici un desant. Cele întâmplate se leagă de politica de promovare a Chinei în lume. E strategia acestei ţări de a se impune ca putere economică mondială. Important pentru noi este că s-a întâmplat la Bucureşti. Reuşita guvernului de a organiza o convenţie economică internaţională la Bucureşti este importantă şi să sperăm că nu va rămâne o manifestare singulară. Avem oportunitatea de a deschide importante relaţii economice şi, de ce nu, să încercăm să avem acele fluxuri comerciale prin care balanţa comercială cu China să încline în favoarea României. Totuşi, sunt sceptic în ceea ce priveşte capacitatea României de a vinde ceva în China, pe termen scurt. Nu avem capacitatea. Nu putem vinde trei oi rătăcite pe şapte munţi. Ar trebui să ne concentrăm pe crearea de reţele industriale în toate sectoarele, care să se concretizeze în direcţii de evoluţie predictive pentru mediul de afaceri şi care să reuşească concentrarea producţiei. Acest lucru, da, îl putem construi, având China drept partener comercial. O altă direcţie de cooperare româno-chineză sunt transporturile. Fără transporturi nu ne putem integra în spaţiul de performanţă al economiei mondiale. În aceste condiţii, am fructifica capacitatea tehnologică de a construi a Chinei şi, astfel, nu am mai rata recuperarea rămânerii în urmă în acest domeniu, fiind cunoscut că economiile dezvoltate de tip occidental îşi datorează performanţele şi dezvoltării căilor de transport.
"2014 e un an complicat, plin de activităţi electorale; o să vedem în decembrie cum a fost"
- Ce ne aşteaptă în 2014, domnule profesor?
- Din păcate, 2014 va fi, în mare, la fel ca 2013! Părerea mea de rău vine din faptul că nu avem în momentul de faţă niciun proiect care să însemne că economia va fi orientată într-o anume direcţie. Sperăm ca 2014 să reprezinte, totuşi, altceva, prin lansarea unor adevărate teme de strategie de dezvoltare. De asemenea, să sperăm că se mai uită puţin de nevroza securităţii fiscale din perioada politicilor de austeritate, atunci când Grecia a speriat UE prin uriaşul său deficit real, şi că se mai relaxează mediul economic privat. Dar nici să aruncăm banii pe autostrăzi. Mai bine nu mai alocăm bani sau alocăm doar atât cât se construieşte. Nu mai alocăm şi bani de "evaporat", căci, după modelul de până acum, nu putem acuza pe nimeni de furt, dar putem vedea că se cheltuie bani şi nu se construieşte. Adică, să alocăm bani la valoarea reală a construcţiei şi doar în măsura în care aceasta este finalizată. Astfel vor fi salvate sume importante din bugetul statului şi se va elibera mediul privat de toată presiunea fiscală. Cu alte cuvinte, avem în faţă încă un an în care să ne apucăm de treabă. E un an decisiv pentru a contracta proiecte europene pentru următorul exerciţiu financiar al UE. Un an în care cred că putem miza pe stabilitatea preţurilor şi a cursului de schimb, Banca Naţională fiind una din puţinele instituţii economice care îşi fac treaba. 2014 e, de asemenea, un an în care dacă economiile puternice ale lumii îşi vor reveni, atunci şi noi o s-o ducem mai bine. În rest, rămâne de văzut dacă vom avea o vreme la fel de propice agriculturii, căci noi, în ultimii 24 de ani, am mers împotriva cursului istoriei umanităţii. Oamenii s-au bătut mii de ani să rupă dependenţa faţă de natură, iar noi, în două decenii, am dărâmat în asemenea proporţii irigaţiile şi întreaga infrastructură agricolă, încât ne uităm la cer, precum anticii, pentru a şti dacă avem de mâncare. Oricum, 2014 e un an complicat, plin de activităţi electorale. O să vedem în decembrie cum a fost. Din nefericire pentru economia României, este un an aproape impredictibil. Capacitatea de predicţie pentru economia noastră este extrem şi nenatural de limitată nu de lipsa mea de cunoaştere, ci din lipsa producerii de informaţii ştiinţifice şi din lipsa unor strategii reale în mediul economic. Majoritatea predicţiilor sunt opinii, păreri, şi nu cred că asta doriţi să auziţi de la mine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
