Potrivit Institutului Național de Statistică, România a încheiat anul 2013 cu un deficit bugetar mic de 2,5% din PIB, și o creștere economică de 2,7%, mai mare decât cea prognozată (de 2,2%). În acest context optimist, ne așteptăm ca 2014 să încununeze trendul crescător, singura șansă a creșterii nivelului de trai. Cu toate acestea, semnele de întrebare sunt multe, iar îndoielile, nenumărate. Pentru a ne face o părere realistă asupra acestui subiect, ne-am adresat conferențiarului Dragoș Huru, doctor în economie, specialist în investiții și dezvoltare economică, expert în strategii economice și dezvoltare regională, din cadrul ASE.
"Se poate spune că 2013 a fost încă un an în care economia »s-a întâmplat»"
- Vă rog să realizați un "portret" economic al României în 2013.
- Anul trecut a fost plin de evenimente, dar dintre cele sperate de români s-au petrecut foarte puține. Se poate spune că 2013 a fost încă un an în care economia "s-a întâmplat", adică s-a dezvoltat la întâmplare. Un an în care, în continuare, speranțele de dezvoltare nu s-au regăsit în stabilirea obiectivelor pe termen lung, dar în care economia nu a mai fost afectată profund de decizii aberante de politică economică. Ceea ce este bine, deoarece valul de criză ce ne împingea în jos a încetat, dar, din păcate, cred că s-a insistat prea mult pe o politică de stabilitate fiscală, fără a se lua în calcul și creșterea numărului de locuri de muncă. Oricum, în întreaga lume, economiile par a fi depășit criza anterioară, deși, după părerea mea, elementele tehnice ce au declanșat criza în 2007 nu au fost înlăturate. Contextul internațional trebuie să ne intereseze în mod special, deoarece România este acum parte a celei mai importante grupări economice organizate vreodată: Uniunea Europeană.
"Suntem în situația în care, dacă uzina Dacia tușește, economia României ajunge la pat, cu febră"
- În ce măsură a contribuit agricultura la creșterea PIB-ului în 2013?
- În cifre e simplu de răspuns, estimările sunt că agricultura a contat într-o proporție de 11-13% din PIB-ul pe 2013. Producția agricolă de anul trecut a fost, într-adevăr, una impresionantă, cu rezultate ce ar fi putut să fie foarte bune, dacă fenomenul ar fi fost controlat. Dar într-un an agricol foarte bun, fermierii pot avea venituri mai mici, din cauza neadministrării de către stat a prețurilor agricole. În realitate, România are o capacitate foarte redusă de folosire a potențialului agricol. Nu avem un sistem de burse agricole, care să permită contractele pe termen lung și care ar putea aduce producția agricolă pe piață; nu avem o industrie agricolă suficient de dezvoltată, care să creeze competitivitatea produselor din agricultură, și nici nu avem capacitatea de a concura pe piețele externe. Foarte bine că am avut o producție agricolă excelentă; foarte rău că de pe urma acesteia vom câștiga cu mult mai puțin decât am fi putut s-o facem. Opinia mea este că în România, astăzi, deși avem un spațiu geografic în care poate fi dezvoltat un sistem agricol pertinent, nu avem decât într-o foarte mică măsură și potențialul agricol dorit. Ca să-l avem, ar trebui să vorbim de un întreg sistem de rețele industriale, care să integreze tot lanțul de producție, de la planificare și producție primară, până la produse aflate pe masa consumatorului. Aici stă cheia potențialului agricol al României! Rămâne de văzut cum și dacă, în 2014, posibilitatea de cumpărare a pământului de către cetățeni străini va rezolva, și cu ce costuri, problema fărâmițării proprietății agricole și a tehnologiilor de exploatație. Eu cred că, rapid, vom avea foarte multe ferme agricole cu proprietari străini în România.
- Un capitol interesant sunt exporturile. Ce exportă România și unde?
- Automobile! E un paradox că o țară ai cărei cetățeni visează să își cumpere automobile de lux produse în alte țări exportă în primul rând... automobile. Acestea dețin o pondere de aproximativ 7-8% din export, la care se adaugă componentele auto, cu o pondere asemănătoare. Lista ar mai putea continua cu fibre, cabluri și conductori electrici izolați (6-6,5%), mobilier din lemn (3-4%). Asta arată, mai degrabă, cât de puțin a ajuns să însemne economia României în cadrul competiției cu țările dezvoltate și, de aceea, exporturile noastre nu pleacă în principal în aceste piețe. Exportăm foarte puțin în comparație cu ceea ce am putea face, am căzut într-un fel de orbire, care ne-a făcut să nu vedem că lipsa capacității de export este datorată lipsei capacității comerciale și lipsei unei viziuni de dezvoltare. Chiar și astăzi, din cauze întortocheate, exporturile sunt realizate îndeosebi de companiile cu capital străin, care au capacitatea tehnică și comercială să facă export, spre deosebire de cele autohtone. În lipsa unei politici bine definite de dezvoltare către acele sectoare unde România ar putea să-și construiască avantaje, balanța comercială va continua să rămână deficitară. Pericolul cel mai mare provine din slaba administrare a ajutorului de stat, care ar putea orienta și sprijini dezvoltarea exporturilor pe termen lung, și din arbitrariul interpretării unor legi care dăunează grav potențialului de dezvoltare a economiei românești. Și așa suntem în situația în care, dacă uzina Dacia tușește, economia României ajunge la pat, cu febră.
"Nu putem vinde în China trei oi rătăcite pe șapte munți"
- Cum vedeți recentul "desant" chinezesc? Ce este realizabil din tot ce s-a semnat la București?
- Sincer, nu e vorba de nici un desant. Cele întâmplate se leagă de politica de promovare a Chinei în lume. E strategia acestei țări de a se impune ca putere economică mondială. Important pentru noi este că s-a întâmplat la București. Reușita guvernului de a organiza o convenție economică internațională la București este importantă și să sperăm că nu va rămâne o manifestare singulară. Avem oportunitatea de a deschide importante relații economice și, de ce nu, să încercăm să avem acele fluxuri comerciale prin care balanța comercială cu China să încline în favoarea României. Totuși, sunt sceptic în ceea ce privește capacitatea României de a vinde ceva în China, pe termen scurt. Nu avem capacitatea. Nu putem vinde trei oi rătăcite pe șapte munți. Ar trebui să ne concentrăm pe crearea de rețele industriale în toate sectoarele, care să se concretizeze în direcții de evoluție predictive pentru mediul de afaceri și care să reușească concentrarea producției. Acest lucru, da, îl putem construi, având China drept partener comercial. O altă direcție de cooperare româno-chineză sunt transporturile. Fără transporturi nu ne putem integra în spațiul de performanță al economiei mondiale. În aceste condiții, am fructifica capacitatea tehnologică de a construi a Chinei și, astfel, nu am mai rata recuperarea rămânerii în urmă în acest domeniu, fiind cunoscut că economiile dezvoltate de tip occidental își datorează performanțele și dezvoltării căilor de transport.
"2014 e un an complicat, plin de activități electorale; o să vedem în decembrie cum a fost"
- Ce ne așteaptă în 2014, domnule profesor?
- Din păcate, 2014 va fi, în mare, la fel ca 2013! Părerea mea de rău vine din faptul că nu avem în momentul de față niciun proiect care să însemne că economia va fi orientată într-o anume direcție. Sperăm ca 2014 să reprezinte, totuși, altceva, prin lansarea unor adevărate teme de strategie de dezvoltare. De asemenea, să sperăm că se mai uită puțin de nevroza securității fiscale din perioada politicilor de austeritate, atunci când Grecia a speriat UE prin uriașul său deficit real, și că se mai relaxează mediul economic privat. Dar nici să aruncăm banii pe autostrăzi. Mai bine nu mai alocăm bani sau alocăm doar atât cât se construiește. Nu mai alocăm și bani de "evaporat", căci, după modelul de până acum, nu putem acuza pe nimeni de furt, dar putem vedea că se cheltuie bani și nu se construiește. Adică, să alocăm bani la valoarea reală a construcției și doar în măsura în care aceasta este finalizată. Astfel vor fi salvate sume importante din bugetul statului și se va elibera mediul privat de toată presiunea fiscală. Cu alte cuvinte, avem în față încă un an în care să ne apucăm de treabă. E un an decisiv pentru a contracta proiecte europene pentru următorul exercițiu financiar al UE. Un an în care cred că putem miza pe stabilitatea prețurilor și a cursului de schimb, Banca Națională fiind una din puținele instituții economice care își fac treaba. 2014 e, de asemenea, un an în care dacă economiile puternice ale lumii își vor reveni, atunci și noi o s-o ducem mai bine. În rest, rămâne de văzut dacă vom avea o vreme la fel de propice agriculturii, căci noi, în ultimii 24 de ani, am mers împotriva cursului istoriei umanității. Oamenii s-au bătut mii de ani să rupă dependența față de natură, iar noi, în două decenii, am dărâmat în asemenea proporții irigațiile și întreaga infrastructură agricolă, încât ne uităm la cer, precum anticii, pentru a ști dacă avem de mâncare. Oricum, 2014 e un an complicat, plin de activități electorale. O să vedem în decembrie cum a fost. Din nefericire pentru economia României, este un an aproape impredictibil. Capacitatea de predicție pentru economia noastră este extrem și nenatural de limitată nu de lipsa mea de cunoaștere, ci din lipsa producerii de informații științifice și din lipsa unor strategii reale în mediul economic. Majoritatea predicțiilor sunt opinii, păreri, și nu cred că asta doriți să auziți de la mine.