Ceea ce părea a fi acum un an şi ceva o simplă beţie de putere, venită după anii lungi de abstinenţă din opoziţie, se dovedeşte a fi, zi după zi, o mişcare sistematică. Promisiunile electorale şi le-au încălcat, cu metodă, toate guvernele de după 1989, de răzgândiri dramatice pe teme ce ţineau de onoarea de şef de stat, dacă de cea de politician nu se mai poate vorbi, am avut parte, iarăşi, în fiecare ciclu al puterii, de gafe impardonabile, în plan intern şi extern, iarăşi nu am dus lipsă, mici şi vinovate "ajustări" aduse unui sistem democratic şi aşa "original", au fost cu toţii tentaţi să facă, dacă şi când au avut posibilitatea. Dar parcă niciodată ca până acum, oficialii români nu au manifestat un mai mare miserupism faţă de consecinţele ideilor şi faptelor lor. Dacă în ţară, opoziţia e oricum torpilată, instituţii (ambasade străine, comisii europene, organe de presă din Occident) şi mari personalităţi ale scenei publice internaţionale (de la cancelarul german Angela Merkel, la comisarul european Viviane Reding ori, cazul cel mai recent - Victoria Nuland, asistent al secretarului de stat al SUA) sunt tratate cu un dispreţ şi cu o lipsă de eleganţă care pun într-o lumină bădărănească în primul rând România ca ţară, indiferent de retorica şi de argumentele conducătorilor ei.
Venită la Bucureşti să afle justificările autorităţilor în legătură cu o serie de demersuri legislative pe bună dreptate discutabile (Codul Penal, reglementări legate de conflictul de interese, superimunitatea acordată parlamentarilor etc.), Victoria Nuland a fost întâmpinată cu atenţionarea că România nu e colonie a Americii. În loc să i se aducă argumentele viziunii USL în zona delicată a justiţiei, Victoria Nuland e tratată cu trucurile elevului de clasa a V-a care chiuleşte de la oră, invocând îmbolnăvirea pisicii. E doar unul dintre numeroasele exemple de proastă purtare oficială, care i-au pus pe jar până şi pe liderii grupului socialist din Parlamentul european, aliaţi de încredere, într-o vreme, ai liderului PSD, Victor Ponta.
Într-un climat continental şi mondial tot mai încins, cu alegeri europarlamentare şi naţionale în multe zone, cu temeri tot mai mari legate de ziua de mâine şi de efectele liberalizării forţei de muncă, cu o retorică anti-românească întreţinută constant în diverse medii, am fi avut, mai mult ca oricând, nevoia unui discurs temperat şi pragmatic, care să ne aducă prestigiu, iar nu replici dure, din zona partenerilor noştri strategici. "Orbanizarea" României, impunerea, la fel ca în Ungaria, a aroganţei şi a discreţionarului ca politică de stat, modificarea Constituţiei şi a legilor după bunul plac al celor care conduc şi tratarea de sus a aliaţilor din NATO şi UE nu pot aduce nimic bun. În timp ce noi ni-i punem în cap pe americani şi pe nemţi şi ţinem primele pagini ale presei internaţionale, despre ţări ca Estonia sau Lituania (jucători tot mai influenţi în planul politicilor europene) nu veţi auzi mai nimic. Noi ne certăm prosteşte, iar alţii tac şi fac. De aceea o şi duc cum o duc.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
