Daruri de Crăciun - OFERTE DISCOGRAFICE

- Muzică bună, de ascultat pe ninsori -

Maria Tănase - "Cântece populare 1953-1961"

"E o treabă grea s-o prezinţi pe Maria Tănase", rosteşte emoţionat redac­to­rul Radio România. "E ca şi când ai vorbi de cân­te­cul popular românesc, tulbu­ră­tor şi pasionant, trist sau vesel, de dor şi of, cu care Ma­ria Tănase se con­to­peşte". Apoi, Maria Tăna­se răspunde întrebărilor, po­ves­tind des­pre mahalaua co­pi­lăriei sale, des­pre cân­tecele populare pe care le adu­nă cu drag de prin toate colţurile ţării, despre felul în care le lasă ladospit îna­inte de a le interpreta, luni sau chiar ani, despre bucuria de a fi în faţa publicului. Cu acest interviu din anul 1960 în­cepe dublul CD cu înregistrări istorice ale Ma­riei Tănase, din arhiva Radio România. Până în pre­zent, anul cen­tenar Maria Tănase s-a scurs fără ca eve­ni­men­tul să fie mar­cat la ade­vărata sa impor­tanţă, aşa cum s-ar cu­veni în cazul unei per­so­na­li­tăţi le­gendare în cultura unei ţări. Editura Casa Radio ridică şta­cheta la nivel de re­cord şi marchează 100 de ani de la naş­terea Mariei Tănase prin­tr-un album fundamental pen­tru iubitorii muzicii româneşti. Deşi pe piaţă există numeroase discuri cu marile succese ale Mariei Tănase, noua apariţie, "Cân­tece populare 1953-1961", este un demers cu caracter fun­damental, pentru că înregis­tră­rile sunt preluate de pe benzile originale ale Radioului, iar copertele inte­rioare ale discului prezintă note com­plete despre anul imprimării, orchestra ce a acom­pa­niat-o pe cântăreaţă, locul de provenienţă a cântecului, şi chiar numele celui ce l-a cules. Alături de "Ciulean­dra", "Bun îi vinul ghiur­ghiuliu" şi alte cântece bine­cu­­noscute, noul disc oferă variante ale unor melodii rar difuzate, şi chiar Hora Unirii, înregistrată în 1959, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Unirea Principatelor Române. Aşa cum ne-a obişnuit Editura Casa Radio, sun­­tem în faţa unui album de colecţie, lansat sub sem­nul profesiona­lis­mului.

Adrian Enescu - "Bird in Space"

Magician al sunetelor, Adrian Enescu şi-a pus am­prenta în cariera sa, ce se întinde pe patru decenii, asu­pra muzicii de film, de teatru, a muzicii elec­tro­nice şi pop. "Bird in Space" es­te do­vada ex­ce­len­ţei sa­le în jazz. Un album de ascultat şi de reascultat, sin­gur, la gu­ra so­bei. Un disc de cinci stele. "Este primul CD de jazz apărut sub nu­me­le meu. Până a­cum am avut doar colaborări cu alţi muzicieni şi sunt foarte mândru de el", a de­clarat A­dri­an Enescu la lansare. "Chiar da­că pe el apar pie­se despărţite de mulţi ani, ele se îmbină şi fac parte din aceeaşi poveste. Eu cred în poveşti şi rolul mu­zicii aces­ta este, indiferent de stiluri şi genuri: să spună po­veşti".
Primele cinci bucăţi ale discului sunt compoziţii recente ale lui Adrian Enescu, imprimate anul trecut, alături de Big Band-ul Radio, condus de Ionel Tudor. Celelalte şase, mai dinamice, mai colorate, au fost în­re­gis­trate în urmă cu 25-30 de ani. "Bird in Space" ("Pasăre în spaţiu") a fost, în 1978, pie­sa cu care Adri­an Enes­cu a por­nit un proiect, ne­­finalizat, ins­pi­rat din lucră­rile lui Cons­tantin Brân­cuşi. De altfel, titlul şi gra­fica albumului amintesc de opera acestuia. Toate pie­sele de pe acest CD sunt compuse şi produse de Enes­­cu, mai puţin "Ballad", semnată de Johnny Ră­ducanu şi imprimată în 1976, într-o formulă de aur a jazz-ului ro­mânesc. Răducanu la bas, Eu­gen Gondi la tobe, Ştefan Berindei - saxofon alto, Dan Mân­drilă - saxofon tenor, Marius Popp - pian.
"Timpul nu este o linie dreaptă", scrie au­torul pe co­perta discului. "Timpul nu are nicio formă, iar noi nu ne putem imagina ceva fără formă. Muzica, în schimb, are şi formă, şi timp. Se descoperă pe sine, se decodifică, se deschide di­năuntru, ca o floare. Muzica pe care am com­pus-o de-a lungul anilor şi pe care o compun as­tăzi mă po­ves­teşte cel mai bine. Mi-au plăcut întotdeauna po­veştile fără sfârşit. Nu mi-a plăcut să citesc morala de la sfârşitul fabulelor, pentru că mi-am dorit să o des­co­păr singur. Oare ce se va în­tâmpla cu muzica mea peste un timp, peste, să zicem, o sută de ani?"

"Tribute to Jancsy Korossi"

Pianist şi compozitor clujean, Jancsy Korossi a fost considerat nu doar un pionier al jazz-ului în România, dar şi unul dintre cei mai apreciaţi oameni de jazz europeni ai ani­lor '60. Şi-a con­tinuat cariera în Statele Unite, un­de a emi­grat în 1969, iar în anii '90, şi-a re­luat concertele în Ro­­mâ­nia, acolo un­de in­fluenţa sa în mu­zica jazz este ma­joră. În 2012, Gala Premiilor Jazz i-a fost de­dicată regre­tatu­lui Johnny Ră­­du­canu, iar ma­te­rializarea acelui eveni­ment a fost CD-ul "Tribute to Mr Jazz". Gala din acest an l-a oma­giat pe Jancsy Korossi (1926-2013), iar în această toam­nă, a apărut discul "Tribute to Jancsy Korossi". Cei doi monştri sacri ai jazz-ului românesc făcuseră valuri îm­preună, în anii '60, cân­tând în Trioul Jancsy Korossi, cu Johnny Răducanu la bas. Albumul de faţă cuprinde înre­gis­trări din recita­lurile susţinute în timpul Galei de anul acesta, între ca­re compoziţia "Mister Korossi", a pia­nistului Sarosi Pe­ter, sau piesa ma­es­trului, "Jocul cu mingea", rein­terpretată de Nicholas Si­mion. Unul din mo­mentele emoţionante ale serii şi ale discului deo­­po­trivă este inter­pretarea Manuelei Cara, fostă elevă şi cola­bo­ratoare a maes­tru­lui, care, prin­tr-un pro­cedeu tehnic inspirat, a cântat o piesă, ală­turi de pianul lui Jancsy Korossi.

"Transylvanian Concert"

Născut la Cluj, în anul în care Jancsy Korossi emi­gra în Statele Unite, 1969, Lucian Ban avea să se stabi­lească la New York peste treizeci de ani, după ce îşi făcuse un nume pe scena jazz din Ro­mânia. Nu s-a pier­dut în iureşul mul­ti­cultural al me­tro­po­lei, ci şi-a clă­dit o ca­rieră res­pec­­tată, a lansat al­bume şi a con­­certat frec­vent, în diferite for­mule, în Statele Uni­te şi în Europa. "E­nesco Re­ima­gi­ned", rein­ter­pretarea unor lu­crări scrise de Geor­ge Enescu, a fost un real succes, apreciat în întreaga lume. Pen­tru acel proiect, Lu­cian Ban a co­la­borat cu ame­ri­ca­nul Matt Maneri (violă), colaborare ce avea să continue şi să se materializeze în albumul "Transyl­vanian Concert". Este pentru prima oară când Lucian Ban lansează un disc la celebra casă ECM, visul oricărui jazzman, un fapt onorabil pentru jazz-ul din România. Cu atât mai onorante sunt re­cenziile entuziaste ale presei mondiale de specialitate. Astfel, "The Guardian" apreciază misterul ce răzbate din înregistrări, melancolia ce se îmbină cu pasajele exu­be­rante, în vreme ce "All About Jazz" laudă stilul per­so­nal al celor patru compoziţii sem­nate Lucian Ban şi inter­pre­tarea lui Maneri. "New York Times" îl descrie ca pe un al­bum adorabil şi nărăvaş toto­dată, ce dezvăluie atracţia celor doi pentru mister.
"Transylvanian Concert" a fost imprimat live, în­tr-un con­cert susţinut de cei doi mu­zi­cieni la Palatul Culturii din Târ­gu Mureş. După ce în luna octombrie au susţinut con­certe desfăşurate pe importante scene de jazz de-a lun­gul Statelor Unite, cei doi au revenit în Ardeal şi în Ba­nat, în primele zile ale lunii de­cembrie. Ei îşi lansează discul prin concerte susţinute la Cluj, Ti­mi­şoara, Arad, Oradea, Sighetu Marmaţiei. În Ro­mâ­nia, albumul a fost prezentat pentru prima oară prin­tr-un concert susţinut în luna mai, la Teatrul Odeon din Bucureşti.

Omul cu şobolani - "Marea căutare"

În sfera muzicii pop-rock de la noi, să rămâi ver­tical, să faci muzica în care crezi, să încerci să evoluezi, toate astea te pot duce la fa­liment. "Industria" preferă să-i pre­mieze pe im­pos­tori şi pe cei ce-şi adap­tează mu­zica, astfel încât să devină cât mai siro­poa­să şi mai facilă. De aceea, o trupă de under­ground ce ră­mâ­ne pe scenă timp de 16 ani, timp în care lan­sează opt al­bume, merită toate a­pre­­cierile. Omul cu şo­bolani, tru­pă pornită din Cons­tanţa, a avut timp patru ani să îşi schim­be com­ponenţa şi să-şi dos­pească noile cântece după un disc de cali­tate, "Dansăm legaţi la ochi cu spa­tele la zid". A urmat un experiment ratat, "Retro", ce con­ţine va­riante pro­prii ale unor cântece celebre ro­mâ­neşti, iar în toamna acestui an, Omul cu şobolani a scos un album nou, "Marea căutare". "Este vorba de că­utarea con­ti­nuă, care ne însoţeşte pe fiecare, pe tot par­cursul vie­ţii, o căutare muzicală şi spirituală deo­potrivă. Fie­care caută cum îl duce capul. Noi, în acest moment, ne cău­tăm pe noi înşine". "Marea căutare" este un al­bum compact, cu 11 piese la acelaşi nivel ridi­cat, cu ver­­suri tăioase, sarcastice, asemenea cântecelor ce for­mează unul dintre cele mai bune discuri rock ale anu­lui. Componenţa formaţiei în acest moment este Mih­nea Dobrotă (tobe), Radu An­drei (bas), Nicolae Ara­mă (chi­tară, voce), Dan Ama­riei (vo­ce, autor al versurilor), formulă în care trupa se află pâ­nă la sfâr­şi­tul anului, în tur­neul de promovare a noului album.