TIA ŞERBĂNESCU - "Relansarea relaţiei cu China s-a făcut pe stil vechi. Să sperăm că afacerile noastre cu China vor fi pe stil nou"

Analiza politică a lunii NOIEMBRIE

"Premierul chinez s-a aplaudat singur"

- Premierul Chinei, Li Keqiang, a făcut o vizită de trei zile în România, în cadrul unui Forum eco­nomic şi comercial desfăşurat la Bucureşti. Eve­ni­mentului i s-a dat o importanţă istorică. Cu ce s-a ales România?

- Ne-am ales cu un alt exerciţiu de imagine al gu­vernului Ponta. Prim-ministrul nostru a defilat ca gazdă regională pentru liderii ţărilor din Europa Centrală şi de Est, altfel spus, ai statelor foste comuniste, prilejuin­du-le întâlnirea cu China, la ale cărei miliarde de dolari visează toată lumea. Aş zice că visează la aceste mi­li­arde mai ales chinezii obişnuiţi, care o duc foarte greu. Cu această ocazie, s-au semnat 13 acorduri de coope­rare şi China a făcut unele declaraţii de bune intenţii, speculând foarte bine foamea de investiţii a Europei de Est, în primul rând. Premierul chinez Li Keqiang a fost invitat să vorbească în Parlamentul Ro­mâniei, nu se ştie de ce, iar în cinstea lui, a fost scos steagul UE şi înlocuit cu cel al Chinei, ceea ce chiar e de neînţeles. Prim-ministrul chinez a promis că ţara sa va investi în cele 16 ţări participante la Forum cam zece miliarde de euro, din care României i-ar reveni cinci sau opt, nu e clar. D-l Victor Ponta s-a arătat ex­trem de recunoscător pentru această presupusă viitoare investiţie, în timp ce la adresa UE, care ne pune la dispoziţie de ani de zile zeci de miliarde de euro ne­ram­bursabile, are numai de bombănit. Asta arată că d-l Ponta suferă de o alterare a discernământului politic, subliniată şi de declaraţia sa potrivit căreia, după integrarea României în NATO şi UE, al treilea mare moment istoric este vizita pre­mierului chinez. Este alarmantă această lipsă de simţ al proporţiilor. Nu e chiar surprinzător, totuşi, la d-l Pon­ta, care ne-a obişnuit cu declaraţii ciudate, izvorâte din­tr-o nesfârşită confu­zie între valoare şi nonvaloare, între competenţă şi in­competenţă, între copie şi origi­nal. De altfel, entu­ziasmul d-lui Ponta faţă de China a părut a fi împărtăşit de întreaga USL, care s-a mobilizat exem­plar, umplând până la refuz Parlamentul, cu pri­lejul discursului ţinut de premierul chinez. Au ascultat cu toţii acest discurs, cu sfinţenie, aşa cum nu au făcut în niciun alt caz, fas­cinaţi de limba de lemn sadea, pe care au redescoperit-o, după ani şi ani, la liderul co­munist. Apropo, premie­rul chinez a fost chiar simpatic, căci, văzând că nu este apla­udat când făcea pauze pen­tru asta - deh, parla­men­tarii noştri şi-au mai pierdut din reflexele de altădată -, se aplauda singur, dând to­nul. Au fost vreo 20 de serii de aplauze în 30 de minute, toate iniţiate chiar de vorbitor. Din punctul ăsta de ve­dere, a fost un circ chi­nezesc, la care comuniştii chinezi sunt maeştri. Conclu­zionând, relansarea relaţiei cu Chi­na s-a făcut pe stil vechi. Să sperăm că afacerile noastre cu China vor fi pe stil nou, capitalist, iar România va avea şi un beneficiu net din ele. Deocamdată, e doar o speranţă. Dincolo de asta, interesant este că, în timp ce China pornea ofen­si­va economică asupra Europei Cen­trale şi de Est, Ru­sia făcea, cu succes, presiuni asupra Ucrainei, pentru ca aceasta să nu semneze acordul de asociere cu UE. Rusia a presat şi asupra Republicii Mol­dova, dar nu a re­uşit să o întoarcă din drum, aşa cum a făcut cu Ucrai­na - căreia i-a promis 20 de mi­liar­de de euro împru­mut, gaze mai ieftine şi altele. Aşa­dar, China a atacat pe in­teriorul UE, iar Rusia la gra­niţe, acţionând ca un cleş­te, cu intenţia de a recâştiga in­fluenţa asupra unei zone care a aparţinut până nu demult aceleiaşi ideologii.

"Acordul de asociere a Republicii Moldova este un succes al puterii de la Chişinău"

- Republica Moldova a parafat Acordul de aso­ciere şi Acordul de liber schimb cu Uniunea Euro­peană. Cât de important este acest act politic pentru cel de-al doilea stat românesc?

- Deşi presiunile au fost mari şi asupra Republicii Moldova, care a fost ameninţată cu boicotul expor­tu­rilor sale în spaţiul estic, cu mărirea preţului la gaze şi altele şi care s-a aflat şi sub o agitaţie internă făcută de comunişti, totuşi, coaliţia proeuropeană de la Chişinău a semnat Acordul de asociere. Este un prim pas, foarte important pe drumul acesta, chiar dacă nu înseamnă automat că Republica Moldova va deveni rapid mem­bră a UE. Pentru integrare, va fi nevoie de eforturi substanţiale pe parcursul a cel puţin zece ani de acum în­colo. Deci nu e un act cu consecinţe ireversibile, ci o şansă pe care Republica Moldova o are. Este un succes al Puterii de la Chişinău şi, deopotrivă, un succes şi al politicii externe româneşti, în special al preşedintelui Traian Băsescu, căruia nici cei mai înverşunaţi ad­versari ai săi nu-i pot contesta că s-a implicat per­ma­nent, consecvent şi hotărât pentru cauza Republicii Moldova, privind aderarea la UE.

- Iar la Vilnius, preşedintele Traian Băsescu a declarat că unirea Republicii Moldova cu România ar trebui să constituie următorul mare proiect de ţară, după cele două duse la bun sfârşit, intrarea în NATO şi în UE.

- Aici a dat apă la moară, din păcate, Rusiei şi oa­menilor ei din Republica Moldova, lui Vladimir Voro­nin şi compania, care de multă vreme ne acuză de im­perialism şi de revendicări teritoriale. Până acum nu aveau un argument solid, dar d-l Băsescu le-a furnizat, iată, unul. Lasă că nici UE nu agreează ideea revizuirii graniţelor şi declaraţii de acest gen... Băsescu nu avea nevoie să-şi mai dovedească şi printr-o astfel de afirmaţie angajamentul faţă de Republica Moldova, pe care îl ştia toată lumea. Şi nu foloseşte nimănui anun­ţarea unui asemenea proiect, fără o dată-limită şi un par­curs clar. Pe de altă parte, pentru ambele state româ­neşti este mai de folos să se îndeplinească un alt obiec­tiv major, asumat de preşedintele Băsescu la începutul celui de-al doilea mandat al său, şi anume, moderni­za­rea ţării prin modificarea structurilor administrative moş­tenite de la regimul comunist, prin adaptarea Cons­ti­tuţiei la noile realităţi româneşti, prin instaurarea Jus­tiţiei şi toate celelalte. Câte ceva din acestea a fost reali­zat, dar mai avem de lucru. Pe asta ar trebui să se con­cen­treze urgent toată clasa politică. Şi dacă România se modernizează, va deveni mai atractivă şi pentru Re­pu­bli­ca Moldova, care, în acest moment, nu-şi doreşte uni­­rea, pentru că nu îi putem oferi mare lucru şi pentru că are în componenţa sa cel puţin 50% cetăţeni de alte etnii, rusofone, care se opun unui asemenea demers.

"USL a preluat proiectul de modernizare a ţării, dar l-a ratat"

- Odată ajunsă la putere, USL a declarat că va moderniza România şi a şi declanşat procesele pen­tru modificarea Constituţiei şi pentru regio­nalizarea ţării.

- USL a preluat proiectul de modernizare a ţării, dar l-a ratat. După luni de bâlbâială, despre modificarea Constituţiei nu se mai vorbeşte. Mai bine că nu s-a realizat, pentru că proiectul USL era extrem de prost. Iar din regionalizare nu a mai rămas decât o butaforie, denumită descentralizare - ceva atât de improvizat şi confuz, încât, mai mult ca sigur, va duce la funcţio­narea şi mai proastă decât până acum a instituţiilor. Prin urmare, dacă ratarea modificării Constituţiei e una simplă, cinstită şi fără urmări, ratarea descentralizării este una agresivă şi păguboasă.

- De ce credeţi că a insistat, totuşi, Puterea să adopte legea descentralizării în regim de urgenţă, prin asumarea răspunderii guvernului?

- Chiar aşa, de ce şi-a asumat guvernul răs­pun­derea, în condiţiile în care USL are peste 80% din voturile din Parlament? Pentru că nu avea siguranţa că face un lucru bun şi că toţi parlamentarii vor fi convinşi de asta. Şi-atunci, a fugit de dezbaterea parlamentară, că nu se ştia cum se mai rostea vreun adevăr incomod şi îşi schimbau unii votul. Mai ales că PNL nu era şi nu este deloc mulţumit de această descentralizare, pentru că nu deţine majoritatea baronilor locali şi a văzut unde se transferă puterea şi ce haos se instalează. O dez­batere parlamentară ar fi putut mări tensiunile dintre PNL şi PSD. Gândul PSD n-a fost, pesemne, decât la campania electorală, să crească puterea baronilor lo­cali, pentru ca aceştia, fidelizaţi de partid, să se mo­bi­lizeze mai bine şi să aibă şi pârghiile necesare de a manipula voturile. Dar cum vor funcţiona instituţiile alea nu şi-au mai pus problema.

"Victor Ponta lucrează împotriva oricărei direcţii naţionale a economiei"

- Rămânem în sfera dezbaterilor interne şi vă rugăm să ne spuneţi care e miza respingerii Legii bugetului de către preşedintele Băsescu? Este una electorală, ori demersul e motivat de prevederile actului normativ?

- În fiecare an au existat motive de respingere, dacă voiai să le vezi, mai ales că se pare că toate bugetele au acelaşi autor, d-l veşnic secretar de stat la Finanţe, Gheor­ghe Gherghina. Dar nimeni nu le-a contestat, nici mă­car preşedintele Băsescu, care cunoaşte toate de­desubturile şi toate "sertarele" secrete ale unui buget, el însuşi folosindu-se de acestea la un moment dat. E evident că miza este una politică. Altminteri, dacă Tra­ian Băsescu este atât de indignat de creşterea accizei la carburanţi (nu că n-ar fi îndreptăţit), poate să con­teste numai ordonanţa de urgenţă prin care a fost mărită această acciză. Preşedintele ar trebui să lase guvernul să-şi facă bugetul şi să răspundă pentru el. Pentru că oricum nu poate să-l blocheze, ci doar îl amână şi, mai mult, prin adoptare, devine un fel de coautor al lui. Iar USL, de câte ori va avea o dificultate, va da vina pe in­ter­venţia preşedintelui. Deja guvernul a anunţat că, dacă nu se adoptă bugetul rapid, nu va mai putea in­dexa pensiile. Prin urmare, nu se mai indexează pen­siile, nu mai cresc salariile, nu mai răsare soarele, nu se mai coace grâul, nu se mai varsă Dunărea în mare pen­tru că a întârziat Traian Băsescu bugetul. Aşadar, preşe­dintele face un gest imprudent, din care are mai mult de pierdut decât de câştigat.

- Putem trece tot la capitolul hărţuire politică uriaşul scandal iscat în jurul contractării de către Ioana Băsescu, fiica cea mare a preşedintelui, a unui cre­dit imobiliar de un milion de euro, pentru achizi­ţionarea a 300 de hectare de teren agricol?

- Traian Băsescu a recunoscut că, de fapt, terenul în discuţie aflat la Nana - Călăraşi îi aparţine, căci vrea să se facă fermier. Şi a explicat că salariul său nu-i permitea accesul la un credit atât de mare, drept care a apelat la fiica sa. Declaraţiile lui Traian Băsescu ne îndeamnă să-i reproşăm două lucruri. Întâi, dar nu cel mai important, că putea să aştepte cu pasiunea sa pentru agricultură, până la încheierea mandatului de preşedinte. Doi, că a încălcat tocmai ce propovăduia: să nu amesteci afacerile cu politica. Dar, din punct de vedere legal, nu i se poate imputa nimic. Nici nu-şi per­mitea vreo greşeală, pentru că ştia ce-l aşteaptă. Nici de trafic de influenţă nu poate fi acuzat, pentru că nu are nevoie de aşa ceva, numele Băsescu acţionează singur. Dacă merge cineva din familia Băsescu undeva, mai este nevoie să dea preşedintele telefon? Dar şi Ponta dacă te cheamă şi tot eşti servit imediat. În acest con­text, Victor Ponta a făcut câteva acuzaţii nefondate, iar unele, ca aceea privind implicarea unui procuror în această afacere, de-a dreptul iresponsabile. Mai mult, Ponta a început să comande comisiilor parlamentare ce şi cum să cerceteze. S-a făcut o comisie tehnică la Se­nat, sub pretextul analizării din punct de vedere finan­ciar a tranzacţiei, dar care e menită, de fapt, să întreţină scandalul de imagine. Pentru că USL nu este interesată nicio secundă de adevăr - căci adevărul este că afa­ce­rea e legală -, ci să facă scandal, ca să-i mai sca­dă din cota de popularitate lui Băsescu şi, implicit, pe aceea a partidului pe care acesta îl susţine. Deci, cu­vântul de ordine al lui Ponta a fost: "Mocirlă, mocirlă, să nu mai iasă Băsescu din mocirlă!". Şi e de înţeles, pentru că Băsescu este singura voce din opoziţie care încurcă cu adevărat USL. Pentru aceasta, Victor Ponta a cerut înfiinţarea a încă unei comisii parlamentare mixte, care să verifice tot istoricul terenului de la Nana - fără nicio altă noimă, decât scandalul, că altminteri nu foloseşte la nimic să ştii ce s-a întâmplat cu acest teren de la facerea lumii încoace.
În plus, scandalul mai are şi scopul de a abate aten­ţia de la năzbâtiile guvernului. De pildă, apariţia pe şest a unei hotărâri de guvern, prin care este avizată ex­plo­rarea şi exploatarea gazelor de şist în zona Băilor Felix. Este o decizie care va afecta apele termale şi toată zona turistică. Este încă o dovadă a modului discreţionar în care înţelege să guverneze Victor Ponta. Ca să nu mai spunem că anul trecut era împotriva exploatării gazelor de şist, iar acum le aprobă. Prin ceea ce face, Victor Pon­ta arată că lucrează împotriva oricărei direcţii na­ţio­nale a economiei.