M-am hotărât să scriu acest articol amintindu-mi de fascinanta poveste a unui om care păcălea moartea constant. Fusese diagnosticat cu un cancer gastric cu metastaze şi nu mai avea nici trei luni de trăit. Omul nostru nu s-a descumpănit, ci a căutat o clinică şi un medic dispus să-l opereze şi a urmat toate procedurile standard. Contrar tuturor pronosticurilor, şase luni mai târziu era în viaţă şi îşi cumpăra bilete să plece în concediu, cu soţia. A mai trăit un an liniştit, apoi a urmat recidiva cancerului. Doctorii au ridicat din umeri şi au comunicat familiei îndurerate verdictul: mai are câteva săptămâni de viaţă. Însă pacientul avea o gândire puternică şi foarte bine structurată, precum şi o convingere fermă că urmează cele mai bune tratamente, aşa încât, câteva luni mai târziu, era în viaţă şi pleca într-un nou concediu. Pe la a treia recidivă, după ce a contrazis din nou pronosticul specialiştilor, încăpăţânându-se să trăiască, au apărut complicaţii infecţioase, dar şi pe acelea le-a învins. A murit mulţi, mulţi ani mai târziu, după ce a apucat să-şi vadă copiii la casele lor, după ce a vizitat toată Europa şi o bună parte din Asia, în concediile care urmau, inevitabil, după o nouă vindecare. Doctorii au fost total depăşiţi de cazul lui, care a sfidat toată ştiinţa şi statistica medicală: nişte tratamente care nu aveau cum să-l mai ajute în stadiul avansat al bolii sale au dat rezultate, omul nostru trăind când nu mai avea cum să trăiască, simţindu-se bine sau având dureri minime atunci când, în mod normal, ar fi trebuit să ceară injecţiile cu morfină. Care a fost secretul său? Autosugestia. Instinctiv, a urmat cele mai puternice principii şi reguli ale acestei terapii formidabile care l-a vindecat. L-am cunoscut când tocmai învingea a doua oară cancerul şi i-am urmărit apoi îndeaproape metoda de lucru: refuza ferm, chiar de la primele cuvinte, să fie compătimit sau consolat şi tăia scurt discuţiile pe această temă, afirmând simplu: "Urmez cele mai bune tratamente şi o să mă vindec!". Niciodată nu a permis cuiva, nici măcar medicilor, să-i spună prea multe despre gravitatea bolii şi nici nu a citit de pe Internet sau din cărţi detalii morbide. Ştia doar că are cancer şi că acesta poate fi tratat, iar asta îi era de-ajuns. Imediat ce sănătatea îi permitea, mergea să se plimbe în natură sau prin pitorescul cartier Şchei din Braşov, măcar câţiva paşi zilnic. Îşi cumpăra bilete pentru a pleca în excursii fără să ştie dacă sănătatea îi va permite drumul cu avionul şi cu maşina dar, ca prin miracol, cu câteva zile înainte de plecare, sănătatea i se îmbunătăţea. Cazul acestui om este o ilustrare a excepţionalei eficienţe a terapiei prin autosugestie, despre care vom vorbi în continuare.
Ce este autosugestia
Tipuri de autosugestie pozitivă
Fiecare dintre noi are o receptivitate particulară la un anumit tip de sugestie sau autosugestie. În cazul prezentat anterior, omul nostru s-a dovedit foarte receptiv la sugestia prin cuvinte. Există însă şi persoane care sunt sensibile la imagini şi care se vindecă sau îşi îmbunătăţesc starea lăuntrică doar vizualizându-se insistent în situaţia pe care şi-o doresc. O altă formă de autosugestie pozitivă este chiar acţiunea: de exemplu, atunci când ne dorim să ne vindecăm, începem să ne purtăm din ce în ce mai mult ca şi cum am fi sănătoşi, iar corpul primeşte această sugestie foarte puternică şi începe să-şi revină parcă de la sine. De fapt, tot ceea ce ne înconjoară şi tot ceea ce facem este o sugestie, pozitivă sau negativă. Totul este să observăm cu luciditate aceste sugestii, să le acceptăm şi să le asimilăm doar pe cele pozitive, care ne ajută în ceea ce facem sau ne dorim. Dintre toate formele de autosugestie, cea mai la îndemână şi, totodată, cea mai folosită, este aceea cu ajutorul cuvintelor sau, altfel spus, prin rostire.
Autosugestia prin rostire
Presupune să ne găsim o propoziţie sau o frază care să ni se potrivească şi să o rostim interior sau, dacă simţim nevoia, cu voce tare, zilnic. Este foarte posibil ca în prima zi acest demers să nu aibă niciun efect aparent şi nici în următoarele, însă după câteva săptămâni sau luni, rezultatele nu vor întârzia să apară. Pentru a înţelege principiul autosugestiei, gândiţi-vă la o picătură de apă şi la o stâncă dură. Aparent, picătura de apă nu are nicio şansă să penetreze acea stâncă, însă prin repetiţie neîncetată, de-a lungul anilor, picătura de apă va ajunge să modeleze acea stâncă, dovedindu-se mai puternică. În mod analogic, o singură zi sau câteva zile de autosugestie nu reprezintă mare lucru, dar prin repetiţie, vreme de luni, efectul va fi extrem de puternic. Repetiţia nu este însă suficientă pentru a avea succes deplin. Este necesar şi să ştim ce fel de sugestii să folosim şi cum să ne autosugestionăm.
Cum găsim formula potrivită pentru a ne autosugestiona
1. Cât mai simplu! - sugestia pe care ne alegem să o rostim zi de zi trebuie să fie scurtă şi la obiect, subconştientul fiind mult mai receptiv la lucrurile simple. Dacă, de exemplu, vrem să depăşim trauma de după o despărţire este ineficient să rostim o frază complicată, de genul "Mă refac după pierderea suferită şi îmi recapăt încrederea în mine şi în cei din jur, depăşind astfel ruptura de X". Mult mai eficient este să ne concentrăm asupra rezultatului final, spunându-ne simplu: "Mă simt din ce în ce mai bine!".
2. Fără negaţii - subconştientul, adică acea parte a minţii noastre de care nu suntem conştienţi, dar care este foarte receptivă la sugestii şi acţionează în virtutea lor, având o forţă colosală, nu ştie de negaţii. Aşa că este indicat, dacă vrem - de exemplu - să ne schimbăm în bine caracterul, să evităm cu stricteţe autosugestii de genul: "Nu mă mai enervez deloc, orice situaţie ar fi!", în cazul dat fiind mult mai eficientă formula "Sunt calm, din ce în ce mai calm!".
3. Fără prea multe detalii - subconştientul îşi găseşte singur căile prin care să ne ducă acolo unde ne dorim şi de aceea nu este nevoie să-i explicăm foarte amănunţit ce trebuie să facă sau să folosim etape intermediare. Dacă vrem, de pildă, să promovăm un examen, nu este necesar să folosim un enunţ cum ar fi: "Învăţ din ce în ce mai uşor şi memorez din ce în ce mai bine!". Este mai eficient să ţintim spre finalul acţiunii: "Sunt pregătit pe deplin şi voi promova examenul!".
4. Cât mai multă emoţie pozitivă - cuvintele pe care le folosim nu trebuie să fie seci şi străine, ci trebuie să ne trezească sentimente bune şi puternice, sincere. Altfel spus, trebuie să găsim cuvinte pe sufletul nostru, dacă vrem ca ele să aibă cu adevărat forţă. În cazul în care dorim să ne îmbunătăţim relaţia cuplu, de pildă, o sugestie de genul "Îmi îmbunătăţesc relaţia de cuplu". va prinde mai greu rădăcini decât o formulare directă şi din suflet, cum ar fi: "Iubesc şi primesc iubire!"
Când, cum şi cât ne autosugestionăm
Pentru a avea rezultate, este necesar ca, odată ce ne-am ales formula pe care o considerăm cea mai potrivită, să nu o mai schimbăm vreme de câteva luni sau chiar ani, timp în care vom practica zilnic autosugestia. Cele mai bune momente pentru autosugestie sunt dimineaţa, după trezire, şi seara, înainte de a adormi, la graniţa dintre somn şi veghe subconştientul fiind cel mai receptiv la sugestii. Un alt moment foarte bun sunt aşa-zişii timpi morţi, când nu avem o altă activitate, creierul fiind şi atunci foarte receptiv la o repetare continuă a sugestiei pe care ne-am ales-o, mai ales dacă o rostim interior, cu emoţie.
Modalitatea concretă de autosugestionare este foarte simplă: ne aşezăm cât mai comod, cu corpul rezemat, într-un loc cât mai liniştit, aşa încât atenţia să nu ne fie distrasă. Vom expira profund şi vom rosti interior sugestia, apoi pe inspiraţie vom conştientiza emoţia pozitivă pe care o produce. Apoi, din nou vom rosti pe expiraţie sugestia ş.a.m.d. O şedinţă de auto-sugestie va dura minimum 5 minute şi maximum 15 minute, în tot acest timp păstrându-ne mintea concentrată doar la ceea ce rostim şi la emoţia pozitivă pe care o trezim astfel. Atenţie! - este necesar să ne menţinem de fiecare dată atenţia concentrată la procesul autosugestiei, chiar dacă aceasta implică - aşa cum vom vedea - un efort de voinţă considerabil. Atunci când mintea divaghează, face planuri şi autosugestia rămâne doar ca un fundal palid, eficienţa este diminuată dramatic, până spre zero. Dacă ne este foarte greu să ne ţinem concentrată atenţia pe autosugestie, putem să ne mărim puterea de concentrare fixându-ne privirea pe flacăra unei lumânări, pe strălucirea unei stele noaptea sau pe un punct la orizont, în timpul zilei.
Efectele tratamentului prin autosugestie
Autosugestia în vindecare
Pentru prevenirea bolilor sunt recomandate sugestiile care să ne inducă sentimentul că sufleteşte şi trupeşte suntem foarte bine şi puternici. Un enunţ simplu, de genul: Sunt foarte sănătos şi puternic!, însoţit de evocarea foarte intensă a senzaţiei că suntem puternici şi plini de tonus, este suficient pentru a preveni nu contează ce boală. Pentru a creşte puterea autosugestiei, putem să o rostim atunci când facem o plimbare la aer curat sau exerciţii fizice, indicând astfel efectiv organismului ce are de făcut, adică să fie sănătos, şi fiind totodată conştienţi că acţiunile pe care le facem chiar conduc la acest rezultat. Este util să ne evocăm şi momentele când ne-am simţit foarte bine, de exemplu, ultima vacanţă, pentru a avea un model de stare interioară pozitivă atunci când rostim autosugestia pentru menţinerea sănătăţii.
Pentru vindecarea bolilor fizice trebuie să ne autosugestionăm mai des decât în mod obişnuit. Trebuie să avem minimum trei şedinţe de autosugestie zilnic, dintre care obligatoriu două dintre ele vor fi la culcare şi la trezire, când subconştientul este mai receptiv. Indiferent de forma de tratament pe care o urmăm, trebuie să ne spunem cu tărie: Tratamentul meu este puternic şi mă face sănătos, din ce în ce mai sănătos!. Apoi, din autosugestie nu va face niciodată parte numele bolii şi nici cuvinte cum ar fi durere, suferinţă etc. De asemenea, nu este necesar să indicăm organismului cum să se facă bine. Ajunge doar să vizăm însănătoşirea, să ne autosugestionăm cu putere în acest sens, iar subconştientul îşi va găsi singur mijloacele de a duce la îndeplinire ceea ce i s-a cerut. Pe cât posibil, nu ne vom limita doar la sugestia prin rostire. Este bine, de pildă, să ne autosugestionăm şi prin acţiune, adică să facem - fie şi doar puţin - ceea ce în mod normal am realiza dacă am fi perfect sănătoşi. De exemplu, dacă ne permitem, putem să încercăm o mică plimbare, efectuarea unor treburi casnice ori să ne ocupăm de hobby-ul preferat, să purtăm discuţiile obişnute cu cei dragi, fără niciun fel de referire la boala noastră, ci doar cu proiecţii optimiste referitoare la viitor.
Pentru vindecarea bolilor psiho-emoţionale - procesul de autosugestie este bine să înceapă în afara perioadelor de criză intensă, aşa încât să putem avea un minimum de răgaz, un spaţiu pentru minte şi suflet, încât să ne găsim cele mai bune autosugestii şi atitudini asociate ei. Persoanele cu tulburări anxioase este bine să se axeze pe o singură sugestie, cât mai simplă, pe care să o repete perseverent, indiferent de suişurile şi coborâşurile emoţionale care inevitabil vor apărea în procesul de vindecare sufletească. Chiar dacă, în anumite zile, un enunţ de genul: Sunt din ce în ce mai calm. Respiraţia mea curge liniştit! pare a fi într-un dezacord flagrant cu starea noastră interioară, trebuie perseverat şi evocată din nou şi din nou o stare de calm, pe care cu siguranţă am avut-o şi pe care vrem să o redobândim şi amplificăm. Identic, persoanele cu tulburări post-traumatice nu trebuie să renunţe, orice ar fi, la procesul de autosugestie, chiar dacă în anumite momente poarte părea absolut inutil. De fapt, ca orice tratament natural, procesul de autosugestie va conduce la anumite crize de vindecare, fireşti, în care va fi efectiv testată credinţa şi perseverenţa celui care foloseşte autosugestia.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
