Toţi responsabilii, de la ministrul culturii, la primar şi la arheologi, sunt încântaţi că iau parte la punerea în circuitul turistic, a unei părţi din reţeaua de apă a antichităţii romane. Ăstimp, la două mii de kilometri distanţă, în Munţii Apuseni, subterane romane mult mai valoroase - galeriile miniere pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană - sunt abandonate de un stat vitreg, pe altarul unor interese corporatiste străine. În mod surprinzător, cei mai de neclintit apărători ai acestor nestemate arheologice sunt o mână de localnici care, apărându-şi proprietăţile, pun piedică de netrecut invadatorilor întregii zone miniere. Dacă n-ar fi fost ei, roşieni de caracter şi patrioţi, compania Gold Corporation s-ar fi lăudat încă din 2004 cu primul lingou de aur extras prin puşcarea şi distrugerea unor galerii, fără egal în lume. "Câţiva oameni ca nişte fortăreţe" - aşa-i numeşte reporterul TVR, Gabriel Geamănu, în filmul difuzat luni, 28 octombrie, pe canalul 1 al televiziunii publice. Dezbinarea şi otrăvirea relaţiilor sociale, ca urmare a presiunilor şi achiziţionării ilegale de proprietăţi de către compania minieră - este firul roşu al acţiunii documentarului, cu accent pe rezistenţa "nucleului dur" al sătenilor, care refuză să vândă şi să-şi părăsească locurile natale. "Fortăreţele" sunt moţi simpli, cei mai mulţi în vârstă, pentru care banii nu pot cumpăra ceea ce au moştenit de la părinţi. Într-o acţiune gradată, urmărită de reporter de-a lungul a nouă ani şi intersectată inspirat de secvenţe de la protestele actuale din Bucureşti şi Cluj-Napoca, trăsăturile de caracter ale opozanţilor sunt descrise în scene de mare dramatism, prin coborârea camerei de filmat la "firul ierbii", la nivelul dârzeniei de fiecare zi a acestor neînfricaţi. Iscoditor şi incomod, reporterul culege impresii şi declaraţii deopotrivă de la săteni şi de la reprezentanţi ai companiei. Vedem, astfel, un primar pus în slujba corporaţiei, care şi-a abandonat comunitatea; vedem o familie de strămutaţi la Alba Iulia, pentru care demolarea bisericilor este acceptabilă, "ca să progresăm şi noi..."; dar le vedem şi pe cunoscutele opozante din satul Corna, Adriana Cioară şi Dorina Nariţa, mai hotărâte ca niciodată să-şi apere casele şi pământul; în prim-plan apare şi fostul medic comunal, Constantin Cămărăşan, care spune simplu: "Nu există preţ pentru noi". Unul dintre pilonii rezistenţei este şi Sorin Jurcă, roşian din tată în fiu, un om al curajului "fără frontiere", pe care filmul îl portretizează admirabil. La fel de dramatică este povestea lui Ovidiu Plic, roşianul care şi-a vândut o parte a proprietăţii, dar s-a întors spăşit şi a transformat un fost grajd, în cuibul de azi al familiei. Şi Cătălin Hosu, purtător de vorbe al companiei, apare sporadic, revoltat că întrebările reporterului sunt "ostile". Desigur, pentru toţi purtătorii de mape ale interesului străin, orice investigaţie corectă a presei este "ostilă". D-l Hosu este obişnuit cu presa obedientă, căreia i s-a închis gura cu publicitate, şi nu vede cu ochi buni o "abatere" de la traseul standard al relaţiei RMGC-televiziuni. De altfel, se spune că Gold Corporation ar fi sunat conducerea TVR, cu 40 de minute înainte de ora programată, şi ar fi cerut anularea difuzării filmului. Dacă e aşa, iată cum o corporaţie străină poate ajunge să dicteze programele televiziunii naţionale dintr-o ţară. Doar Nicolae Ceauşescu ordona prelungirea sau scurtarea unor programe, după bunul plac. Fie că este adevărat că a fost sunată, fie că nu, conducerea TVR merită, oricum, felicitări, pentru că a pus mai presus de banii din reclame, interesul public. Iar filmul lui Gabriel Geamănu s-a dovedit de un mare interes şi poate fi revăzut, în cadrul emisiunii "Dosar România", produsă de Răzvan Butaru, pe site-ul TVR (www.tvrplus.ro) sau pe TVR1, în reluare, vineri, 1 noiembrie, la ora 00:35 şi sămbătă, 2 noiembrie, ora 07:30.
"Câţiva oameni ca nişte fortăreţe"
Potrivit unei ştiri TV, la Roma este în curs inventarierea arheologică a apeductelor subterane, construite în urmă cu două mii de ani.
Toţi responsabilii, de la ministrul culturii, la primar şi la arheologi, sunt încântaţi că iau parte la punerea în circuitul turistic, a unei părţi din reţeaua de apă a antichităţii romane. Ăstimp, la două mii de kilometri distanţă, în Munţii Apuseni, subterane romane mult mai valoroase - galeriile miniere pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană - sunt abandonate de un stat vitreg, pe altarul unor interese corporatiste străine. În mod surprinzător, cei mai de neclintit apărători ai acestor nestemate arheologice sunt o mână de localnici care, apărându-şi proprietăţile, pun piedică de netrecut invadatorilor întregii zone miniere. Dacă n-ar fi fost ei, roşieni de caracter şi patrioţi, compania Gold Corporation s-ar fi lăudat încă din 2004 cu primul lingou de aur extras prin puşcarea şi distrugerea unor galerii, fără egal în lume. "Câţiva oameni ca nişte fortăreţe" - aşa-i numeşte reporterul TVR, Gabriel Geamănu, în filmul difuzat luni, 28 octombrie, pe canalul 1 al televiziunii publice. Dezbinarea şi otrăvirea relaţiilor sociale, ca urmare a presiunilor şi achiziţionării ilegale de proprietăţi de către compania minieră - este firul roşu al acţiunii documentarului, cu accent pe rezistenţa "nucleului dur" al sătenilor, care refuză să vândă şi să-şi părăsească locurile natale. "Fortăreţele" sunt moţi simpli, cei mai mulţi în vârstă, pentru care banii nu pot cumpăra ceea ce au moştenit de la părinţi. Într-o acţiune gradată, urmărită de reporter de-a lungul a nouă ani şi intersectată inspirat de secvenţe de la protestele actuale din Bucureşti şi Cluj-Napoca, trăsăturile de caracter ale opozanţilor sunt descrise în scene de mare dramatism, prin coborârea camerei de filmat la "firul ierbii", la nivelul dârzeniei de fiecare zi a acestor neînfricaţi. Iscoditor şi incomod, reporterul culege impresii şi declaraţii deopotrivă de la săteni şi de la reprezentanţi ai companiei. Vedem, astfel, un primar pus în slujba corporaţiei, care şi-a abandonat comunitatea; vedem o familie de strămutaţi la Alba Iulia, pentru care demolarea bisericilor este acceptabilă, "ca să progresăm şi noi..."; dar le vedem şi pe cunoscutele opozante din satul Corna, Adriana Cioară şi Dorina Nariţa, mai hotărâte ca niciodată să-şi apere casele şi pământul; în prim-plan apare şi fostul medic comunal, Constantin Cămărăşan, care spune simplu: "Nu există preţ pentru noi". Unul dintre pilonii rezistenţei este şi Sorin Jurcă, roşian din tată în fiu, un om al curajului "fără frontiere", pe care filmul îl portretizează admirabil. La fel de dramatică este povestea lui Ovidiu Plic, roşianul care şi-a vândut o parte a proprietăţii, dar s-a întors spăşit şi a transformat un fost grajd, în cuibul de azi al familiei. Şi Cătălin Hosu, purtător de vorbe al companiei, apare sporadic, revoltat că întrebările reporterului sunt "ostile". Desigur, pentru toţi purtătorii de mape ale interesului străin, orice investigaţie corectă a presei este "ostilă". D-l Hosu este obişnuit cu presa obedientă, căreia i s-a închis gura cu publicitate, şi nu vede cu ochi buni o "abatere" de la traseul standard al relaţiei RMGC-televiziuni. De altfel, se spune că Gold Corporation ar fi sunat conducerea TVR, cu 40 de minute înainte de ora programată, şi ar fi cerut anularea difuzării filmului. Dacă e aşa, iată cum o corporaţie străină poate ajunge să dicteze programele televiziunii naţionale dintr-o ţară. Doar Nicolae Ceauşescu ordona prelungirea sau scurtarea unor programe, după bunul plac. Fie că este adevărat că a fost sunată, fie că nu, conducerea TVR merită, oricum, felicitări, pentru că a pus mai presus de banii din reclame, interesul public. Iar filmul lui Gabriel Geamănu s-a dovedit de un mare interes şi poate fi revăzut, în cadrul emisiunii "Dosar România", produsă de Răzvan Butaru, pe site-ul TVR (www.tvrplus.ro) sau pe TVR1, în reluare, vineri, 1 noiembrie, la ora 00:35 şi sămbătă, 2 noiembrie, ora 07:30.
Toţi responsabilii, de la ministrul culturii, la primar şi la arheologi, sunt încântaţi că iau parte la punerea în circuitul turistic, a unei părţi din reţeaua de apă a antichităţii romane. Ăstimp, la două mii de kilometri distanţă, în Munţii Apuseni, subterane romane mult mai valoroase - galeriile miniere pentru exploatarea aurului de la Roşia Montană - sunt abandonate de un stat vitreg, pe altarul unor interese corporatiste străine. În mod surprinzător, cei mai de neclintit apărători ai acestor nestemate arheologice sunt o mână de localnici care, apărându-şi proprietăţile, pun piedică de netrecut invadatorilor întregii zone miniere. Dacă n-ar fi fost ei, roşieni de caracter şi patrioţi, compania Gold Corporation s-ar fi lăudat încă din 2004 cu primul lingou de aur extras prin puşcarea şi distrugerea unor galerii, fără egal în lume. "Câţiva oameni ca nişte fortăreţe" - aşa-i numeşte reporterul TVR, Gabriel Geamănu, în filmul difuzat luni, 28 octombrie, pe canalul 1 al televiziunii publice. Dezbinarea şi otrăvirea relaţiilor sociale, ca urmare a presiunilor şi achiziţionării ilegale de proprietăţi de către compania minieră - este firul roşu al acţiunii documentarului, cu accent pe rezistenţa "nucleului dur" al sătenilor, care refuză să vândă şi să-şi părăsească locurile natale. "Fortăreţele" sunt moţi simpli, cei mai mulţi în vârstă, pentru care banii nu pot cumpăra ceea ce au moştenit de la părinţi. Într-o acţiune gradată, urmărită de reporter de-a lungul a nouă ani şi intersectată inspirat de secvenţe de la protestele actuale din Bucureşti şi Cluj-Napoca, trăsăturile de caracter ale opozanţilor sunt descrise în scene de mare dramatism, prin coborârea camerei de filmat la "firul ierbii", la nivelul dârzeniei de fiecare zi a acestor neînfricaţi. Iscoditor şi incomod, reporterul culege impresii şi declaraţii deopotrivă de la săteni şi de la reprezentanţi ai companiei. Vedem, astfel, un primar pus în slujba corporaţiei, care şi-a abandonat comunitatea; vedem o familie de strămutaţi la Alba Iulia, pentru care demolarea bisericilor este acceptabilă, "ca să progresăm şi noi..."; dar le vedem şi pe cunoscutele opozante din satul Corna, Adriana Cioară şi Dorina Nariţa, mai hotărâte ca niciodată să-şi apere casele şi pământul; în prim-plan apare şi fostul medic comunal, Constantin Cămărăşan, care spune simplu: "Nu există preţ pentru noi". Unul dintre pilonii rezistenţei este şi Sorin Jurcă, roşian din tată în fiu, un om al curajului "fără frontiere", pe care filmul îl portretizează admirabil. La fel de dramatică este povestea lui Ovidiu Plic, roşianul care şi-a vândut o parte a proprietăţii, dar s-a întors spăşit şi a transformat un fost grajd, în cuibul de azi al familiei. Şi Cătălin Hosu, purtător de vorbe al companiei, apare sporadic, revoltat că întrebările reporterului sunt "ostile". Desigur, pentru toţi purtătorii de mape ale interesului străin, orice investigaţie corectă a presei este "ostilă". D-l Hosu este obişnuit cu presa obedientă, căreia i s-a închis gura cu publicitate, şi nu vede cu ochi buni o "abatere" de la traseul standard al relaţiei RMGC-televiziuni. De altfel, se spune că Gold Corporation ar fi sunat conducerea TVR, cu 40 de minute înainte de ora programată, şi ar fi cerut anularea difuzării filmului. Dacă e aşa, iată cum o corporaţie străină poate ajunge să dicteze programele televiziunii naţionale dintr-o ţară. Doar Nicolae Ceauşescu ordona prelungirea sau scurtarea unor programe, după bunul plac. Fie că este adevărat că a fost sunată, fie că nu, conducerea TVR merită, oricum, felicitări, pentru că a pus mai presus de banii din reclame, interesul public. Iar filmul lui Gabriel Geamănu s-a dovedit de un mare interes şi poate fi revăzut, în cadrul emisiunii "Dosar România", produsă de Răzvan Butaru, pe site-ul TVR (www.tvrplus.ro) sau pe TVR1, în reluare, vineri, 1 noiembrie, la ora 00:35 şi sămbătă, 2 noiembrie, ora 07:30.
Alte articole din acest numar
- Pledoarie de Oxford, pentru salvarea Roşiei Montane
- TIA ŞERBĂNESCU - "Guvernul trebuie să retragă din Parlament proiectul de lege pentru Roşia Montană"
- RAMONA BĂDESCU: "Inima te tot roagă să te întorci la izvor"