Toți responsabilii, de la ministrul culturii, la primar și la arheologi, sunt încântați că iau parte la punerea în circuitul turistic, a unei părți din rețeaua de apă a antichității romane. Ăstimp, la două mii de kilometri distanță, în Munții Apuseni, subterane romane mult mai valoroase - galeriile miniere pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană - sunt abandonate de un stat vitreg, pe altarul unor interese corporatiste străine. În mod surprinzător, cei mai de neclintit apărători ai acestor nestemate arheologice sunt o mână de localnici care, apărându-și proprietățile, pun piedică de netrecut invadatorilor întregii zone miniere. Dacă n-ar fi fost ei, roșieni de caracter și patrioți, compania Gold Corporation s-ar fi lăudat încă din 2004 cu primul lingou de aur extras prin pușcarea și distrugerea unor galerii, fără egal în lume. "Câțiva oameni ca niște fortărețe" - așa-i numește reporterul TVR, Gabriel Geamănu, în filmul difuzat luni, 28 octombrie, pe canalul 1 al televiziunii publice. Dezbinarea și otrăvirea relațiilor sociale, ca urmare a presiunilor și achiziționării ilegale de proprietăți de către compania minieră - este firul roșu al acțiunii documentarului, cu accent pe rezistența "nucleului dur" al sătenilor, care refuză să vândă și să-și părăsească locurile natale. "Fortărețele" sunt moți simpli, cei mai mulți în vârstă, pentru care banii nu pot cumpăra ceea ce au moștenit de la părinți. Într-o acțiune gradată, urmărită de reporter de-a lungul a nouă ani și intersectată inspirat de secvențe de la protestele actuale din București și Cluj-Napoca, trăsăturile de caracter ale opozanților sunt descrise în scene de mare dramatism, prin coborârea camerei de filmat la "firul ierbii", la nivelul dârzeniei de fiecare zi a acestor neînfricați. Iscoditor și incomod, reporterul culege impresii și declarații deopotrivă de la săteni și de la reprezentanți ai companiei. Vedem, astfel, un primar pus în slujba corporației, care și-a abandonat comunitatea; vedem o familie de strămutați la Alba Iulia, pentru care demolarea bisericilor este acceptabilă, "ca să progresăm și noi..."; dar le vedem și pe cunoscutele opozante din satul Corna, Adriana Cioară și Dorina Narița, mai hotărâte ca niciodată să-și apere casele și pământul; în prim-plan apare și fostul medic comunal, Constantin Cămărășan, care spune simplu: "Nu există preț pentru noi". Unul dintre pilonii rezistenței este și Sorin Jurcă, roșian din tată în fiu, un om al curajului "fără frontiere", pe care filmul îl portretizează admirabil. La fel de dramatică este povestea lui Ovidiu Plic, roșianul care și-a vândut o parte a proprietății, dar s-a întors spășit și a transformat un fost grajd, în cuibul de azi al familiei. Și Cătălin Hosu, purtător de vorbe al companiei, apare sporadic, revoltat că întrebările reporterului sunt "ostile". Desigur, pentru toți purtătorii de mape ale interesului străin, orice investigație corectă a presei este "ostilă". D-l Hosu este obișnuit cu presa obedientă, căreia i s-a închis gura cu publicitate, și nu vede cu ochi buni o "abatere" de la traseul standard al relației RMGC-televiziuni. De altfel, se spune că Gold Corporation ar fi sunat conducerea TVR, cu 40 de minute înainte de ora programată, și ar fi cerut anularea difuzării filmului. Dacă e așa, iată cum o corporație străină poate ajunge să dicteze programele televiziunii naționale dintr-o țară. Doar Nicolae Ceaușescu ordona prelungirea sau scurtarea unor programe, după bunul plac. Fie că este adevărat că a fost sunată, fie că nu, conducerea TVR merită, oricum, felicitări, pentru că a pus mai presus de banii din reclame, interesul public. Iar filmul lui Gabriel Geamănu s-a dovedit de un mare interes și poate fi revăzut, în cadrul emisiunii "Dosar România", produsă de Răzvan Butaru, pe site-ul TVR (www.tvrplus.ro) sau pe TVR1, în reluare, vineri, 1 noiembrie, la ora 00:35 și sămbătă, 2 noiembrie, ora 07:30.